1,841 matches
-
Lumini se arătau pe la altare, Isus, Cristosul nostru, învia, Ne întorceam cu paște și lumină, Bunica ne dădea miel din cuptor, Iar ouăle-așteptau pe masa plină Sfințite în al nostru tricolor, Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam Gătit în straie noi cum altul nu-i, Căci noi, copiii,-atunci ne înnoiam Când Se năștea și la-nvierea Lui, Și câtă bucurie, ‘ntregul sat, Ouă ciocnind cu mare și cu mic, “Cristos a înviat ! Adevărat !” Pe pajiștea cusută-n borangic, Iar
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
Se aprinseseră toate crengile deodată și porniseră agale, spre talazuri. M-am ferit din calea lor și am făcut o plecăciune. Lângă mine înflorea un alun îndrăgostit. L-am sărutat pe ultima frunză perforată de sete. Câteva cascade își dezbrăcaseră straiele pe sufletul codrului pe care-l patrona ploaia noastră. Unele-mi aparținuseră într-o grădină suspendată, altele erau ale tale, din puf de păpădie și piscuri dezgolite. De-o importanță aparte era freamătul pământului crud din care răsăreau candelabre de
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
studia și a-mi însuși tehnica de-a interpreta cântecele populare. Acum, după atâția ani duși ca norii și sorii de aur, am reușit să înțeleg că din „valurile vremii" dulcea mea copilărie mi se arată ca o vestală purtând strai regal, iar acum îmi este ca o surioară apropiată și parcă nu vrea să se depărteze prea mult de mine... iar în căsuțele de fagur ale memoriei au păstrat acea zi de neuitat, când am cântat pentru prima dată la
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
țară care-și cântă dorurile, iubirea și speranța în zile cu soare, în obținerea de recolte bogate, de-a fi mândru și fericit în „sfânta familie" atunci când participă la sărbătorile creștinești: Paște, Crăciun, Anul Nou, Înălțare... și se îmbrăcă în strai popular... sau când este om împlinit că și-a făcut o casă, s-a căsătorit, are copii, trăiește în armonie lângă părinți, iar vecinii îi sunt buni prieteni, sau este nelipsit de la horele satului... Toate aceste stări le-am sedimentat
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
căldura iubirii, împlinirea dragostei și dulceața fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i țină de urât, dar care să-i și înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa-Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
să-i țină de urât, dar care să-i și înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa-Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
dor, A regelui codană Simți în pântec drag odor Mișcând precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei la ugere sugeau Făcând cornițe, lână... Mânată de al casei dor Ea se întoarse-acasă Ascunsă-n straie de păstor, Cu șubă, cușmă groasă... Durere, doliu, moarte, scrum Găsi-n regat în vale, Un iad arzând în foc și fum... Era prăpăd și jale. Cum vremea nu ședea în loc, Trecură luni vreo nouă Și veni ceasul de soroc
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Mănoasa Toamna tristă Și vers duios în el a pus Cum altul nu există, Și glas măiastru-n piept și gât Uns cu nectar și miere Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă i-a țesut Strai alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă i-a țesut Strai alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
administratorului, cât și a nevesti-si și a copiilor: vreau, vreau, vreau, de-i vâjâiau urechile de atâta vrut. Intrase în pielea omului cu bani mulți, care i se păreau puțini. Nici nu și-a dat seama că sufletul său îmbrăcase straie de capitalist.Cu toate că nu avea nicio afacere, că nu câștigase nici un bănuț din munca sa de patron, se gândea la primul milion de euro, care să-l catapulteze-n raiul capitalist. Deși îl înjura continuu pe inginerul Breazu, a înțeles
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
mii și mii de ani Și stele se-oglindesc în mări fără să știe Că undeva lumina se-ascunde sub castani Și-apoi se-așază tainic, pe-un val, la cununie... Când cerul mai sărută albastrul fără grai Înmormântat în straie de liniști și tăceri Se-mbrățișează-n mine, deși tăceri îmi dai, Un dor de nemurire și-adâncul iar îmi ceri... Și uită-mă-n albastre nuntiri fără-nceput! Mi-e bine fără tine cu cerul în oglinzi. Pe-un
CÂND MAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352183_a_353512]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PURIFICARE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe țărmul aurit al mării de smarald Lângă cel care purta straie de herald M-am întâlnit așa... în gând c-un mag Care mă-ndemna duios, cu drag: - După atâta muncă, zbucium, încordare Îndreaptă-te acum grabnic spre mare! Știam dintr-o carte scrisă demult, demult, Că slăvitele ape, purificatoare sunt
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
asta). În nuanțe subtile ce emană armonie și forță, limbajul poetului exprimă teama de risipire, de pierdere a ceasului tainic care “macină” încet dar sigur - frumusețea, iubirea, tinerețea, viața cu întreaga ei simfonie de note tumultoase și efemere...Îmbrăcată în strai modern, acompaniată de metafore deosebite și emoționante... ne întâmpină cel mai sublim și mai înalt sentiment - iubirea. Cântecul ei poate fi auzit până dincolo de munți și câmpii înverzite. Jelitul ei poate fi ascultat lângă izvoare... acolo unde vin căprioarele să
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
umbrele nu ne vor însoți pe străzile orașului pierdute-n amurg. Nimeni nu ne va izgoni din noi, fiecare rămâne închis în sine cu irișii întorși, cu drumul traversând tunelul iluzoriu, vom trece lunatici ca regi ai luminii îmbrăcați în straie de gală. Prin cercul închis cu aceste cuvinte înscrise pe frunze, toamna își botează diminețile cu brume. De acum ne vom întâlni cu dragostea și patima ei în melancoliile aghezmuite cu vin. Referință Bibliografică: Nici oamenii, nici copacii / Llelu Nicolae
NICI OAMENII, NICI COPACII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356374_a_357703]
-
adevărat extraordinar. Dumnezeu bate la ușa noastră și noi trebuie să-l primim cu mărinimie. Îndemnul de a-L primi cu generozitate și smerenie, este pentru toți copiii: “La Sărbatoarea de Crăciun / Noi colindăm din casă-n casă, / Ne punem straie noi și calde / Și stăm cu Dumnezeu la masă. Să se-ncălzească lângă vatră, / Că vine și El de departe,/ Sa-I facem patul să se culce, / Sa-I dăm veșminte moi, curate. / Când Marea Stea va da de veste
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
curat. Opriți-mă cât nu am glezna Prea hotărâtă de plecare, Cât încă mai luminez bezna Ridicând ochii a iertare. Iubiți-mă cât se mai poate Să-mi îndurați sufletul ars De toate ielele din noapte Ce mi-au rupt straiele în dans. Uitați-mă cât mai am vreme Să-mi reiau zborul spre neant, Să las în urma mea poeme Și-aroma unui emigrant. Referință Bibliografică: Incantații / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011
INCANTAŢII de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356445_a_357774]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBITO, TRUPULUI TĂU... Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi
IUBITO, TRUPULUI TĂU... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356490_a_357819]
-
a destăinuit Mircea Motrici . Cuvintele sale despre Bucovina dragă, curgeau fără încetare. „Pădurile de brazi cu aromă lor profundă în parfumul de cetina, si narcisele crescute prin curțile gospodarilor, cu mirosul lor ales. Datinile din sărbători cu cântece frumoase și straie parcă unice în această lume. „ Mircea Motrici a lăsat în lăsând în memoria mea, talentul unui mare povestitor.Tot ce spunea ,o făcea cu o mare tărie de suflet. Mi-aduc aminte, de o altă expoziție personală din octombrie 2005
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
încasează paraponul; Când ne prindea o burniță târzie Umblam ca niște paparude La furat de struguri sau de dude Nepăzită când găseam vreo vie; Cădea seara ca un chilipir: Frânți, peste saltelele de paie Ne cosea mama ce putea din straie C-am fi dormit așa trei zile-n șir! Dar ne scula cu-o vorbă blândă Tata: - Hai copii la treabă Că vine foamea și ne-ntreabă Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă? Și foamea asta ca un
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
un autoportret cu piele levantină, „o valiză plină de nori” à la Magritte, pantofi de antilopă, Sutra Toiegelor, „icoane violete de iarnă”, glicine, petale roșii de lotus nashiwara, salcîmi albi de Kamciatka, „trecerea unei păpădii mari / cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl”, goeția kahunei chemînd magic Sufletul Gaiei, Folies Bergères și plumbul Senei, nopți pluviale în Tahiti, luna iscodind Arcadia și găunosul Cyllene din grotele căruia ieșise ca din pușcă zgîmboiul Hermes abia născut, Cronos părăsit
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului ( ... ). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea secțiunilor romanului învederează etapele mișcării insesizabile în raport cu istoria. (...) Atare procedură este decelabilă, la
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
cu o stea. Verde mi-ar fi culoarea preferată - Cu nesaț, seva pământului sufletu-mi visează să o soarbă Dintr-o ferigă ori dintr-un fir de iarbă. Albastrul din catifeaua nopții l-aș lua. Cu o rază de lună, strai de ondină din a apei oglindă să-mi leg, În palme, cerul tot să îl culeg. În indigo lumea altfel aș vedea-o; Dantele și brocarturi mi-aș țese, prinse toate-ntr-o camee, Din iriși, liliac și orhidee. În
CURCUBEU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354908_a_356237]
-
Marchena intră în legendă pe poarta din față, rămânând în amintire ca acel Gentleman al flamenco-ului, mereu zâmbitor. Artist desăvârșit, îmbrăcat elegant, cu smoching, el este prototipul bărbatului adorat, cel care a îndrăznit să îmbrace această artă în adevăratele straie de gală pe care le merita demult. Tot el a introdus definitiv pe scenele cu pretenții nobile așa-numita Ópera flamenca, o dezvoltare a genului, ades criticată, pe motiv că ar face prea multe concesii publicului, îndulcind stilul și punând
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
Cum își schimbă a sa haină, Cum și-arată-n lume chipul, Dacă ai vedea pastelul Pe rochița-i decoltată, Ai picta-o cu penelul In aer de-aristocrată. Dacă ai vedea în ploaie Lacrima de bucurie Ce îți udă-a tale straie Ai vedea melancolie... Rosul frunzelor de sânger, Dacă le-ai vedea în toamnă, Inima ti-ar fi de înger Și-ai s-o vezi ca pe o doamnă. Referință Bibliografică: Dacă...toamna / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DACĂ...TOAMNA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354945_a_356274]
-
Sentiment > SIMT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt inima în două cum se rupe Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara
SIMT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354946_a_356275]