KorAP: Find »[drukola/base=stridie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...28 >

686 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ar trebui să ne gândim mai bine. Ești sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus viețile. Ca să nu mai zic că, orice-ar ști Mona, o să afle și Stridie. Helen își potrivește mai bine degetele în mănușile ei albe. Își încheie manșetele și întinde mâna spe Mona, zicând: — Dă-mi cartea. — Pot s-o fac, zice Mona. Helen dă din mână spre Mona și zice: — Nu, așa e cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu ei de aproape douăzeci de ani. Și Mona înfige un ac de siguranță în pagina în care sunt împăturite smocurile noastre de păr. Telefonul lui Helen sună din nou, și de data asta e un bărbat. Un tânăr. E Stridie. Și, până să apuc să-i închid, zice: Auzi, tati, vezi să nu scapi ziarul de mâine. Ți-am pregătit o mică surpriză, zice. Acum dă-mi-o pe Coacăză. Îi zic că o cheamă Mona. Mona Sabbat. — O cheamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
am pregătit o mică surpriză, zice. Acum dă-mi-o pe Coacăză. Îi zic că o cheamă Mona. Mona Sabbat. — O cheamă Mona Steinner, zice Helen, ținând o pagină din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o pagină din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pagină din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele «Carl Streator». Poartă de obicei cravată albastră“. Și mai jos scrie: „Dacă aveți informații despre el, vă rugăm să sunați la 911 și să cereți poliția“. Să fi băgat Stridie anunțul, să-l fi băgat poliția, nu știu. Stând amândoi în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
bluza ei, cămașa mea, ciorapii ei. Unele cad pe podea, departe, altele se agață și atârnă de partea de jos a candelabrului. Piciorul meu umflat și infectat, genunchii acoperiți de coji și julituri ai lui Helen, de când a lovit-o Stridie - nu avem cum să le mai ascundem. Au trecut douăzeci de ani, dar iată-mă ajuns într-un punct unde n-am visat niciodată că voi mai ajunge - și zic că mă-ndrăgostesc. Și Helen, strălucind catifelată și fierbinte în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: Când te-ai gândit ultima oară să pui pe foc ceaslovul? Arată cu degetul în jos și zice: Asta e dragoste? Așa ți se pare? Nu-i decât o stratagemă ca să te domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se la noi. Părul blond și ciufulit a explodat în toate părțile. Două cicatrice adânci îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună telefonul, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună telefonul, și răspunde: — Biroul de avocatură Doland, Dimms și Darn. Eterna luptă pentru putere. Dar o iubesc pe Helen. Nu, zice Mona, și aruncă o privire spre Stridie. Așa crezi doar. Așa te-a făcut să crezi. Dar e vorba de dragoste. — O știu pe Helen de mai multă vreme, zice Mona, apoi își încrucișează brațele și se uită la ceasul de la mână. Nu e vorba de dragoste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își ridică bărbia spre oglindă. Conducem lumea. Întemeiem o dinastie. Dar ce înseamnă de ajuns? Mă poartă gândul la Stridie, cu vorbăria lui despre suprapopulare. Putere, bani, mâncare, sex, dragoste. Ne pot fi vreodată de ajuns sau, pe măsură ce le obținem, vrem să ne înfruptăm tot mai mult? Înăuntrul amalgamului mișcător al viitorului nu reușesc să recunosc nimic. Nu reușesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
poezii din lumea-ntreagă, va putea fi găsită întotdeauna. E ascunsă la vedere. Într-un singur loc, zice. N-ai cum s-o scoți de-acolo. Mă duce gândul la anizantă, nu știu de ce. Și la scoica tărcată. Și la Stridie. Nash bea din sticlă, o lasă jos și zice: — Gândește-te bine. Manechinele, crimele, zic. Nu e bine ce face. — Te dai bătut? zice Nash. Trebuie să înțeleagă că e un lucru rău să faci sex cu femei moarte. Nash

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
n-am nevoie de concurență. Imperfectă și murdară, asta e lumea în care trăiesc. Departe, atât de departe de Dumnezeu, ăștia sunt oamenii cu care trebuie să am de-a face. Toți se luptă pentru putere. Mona, Helen, Nash și Stridie. Singurii oameni care mă cunosc mă urăsc. Cu toții ne urâm între noi. Cu toții de temem unii de alții. Dușmanul meu este întreaga lume. — Tu și cu mine, zice Nash, nu putem să avem încredere în nimeni. Bun venit în infern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mona. Am impresia că vraja de dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o iubești? Stridie? zic. — În carne și oase, zice Helen, zice Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui Helen. Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o iubești? Stridie? zic. — În carne și oase, zice Helen, zice Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui Helen. Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete și i se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu gura lui Helen: — Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să-l traducă, zice. Eu, unul, sunt cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să-l traducă, zice. Eu, unul, sunt cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem pe-a dreaptă, Mona e cu prostia, zice Stridie. În după-amiaza asta, zice Stridie cu vocea lui Helen, Mona s-a trezit într-un salon cosmetic unde îi făceau unghiile cu ojă roz.. S-a dus la birou val-vârtej, zice, și a găsit-o pe doamna Boyle cu capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să-l traducă, zice. Eu, unul, sunt cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem pe-a dreaptă, Mona e cu prostia, zice Stridie. În după-amiaza asta, zice Stridie cu vocea lui Helen, Mona s-a trezit într-un salon cosmetic unde îi făceau unghiile cu ojă roz.. S-a dus la birou val-vârtej, zice, și a găsit-o pe doamna Boyle cu capul căzut pe birou, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu mâinile de burtă. Zice: — Doamna Boyle avea în față o vrajă tradusă, care se numește vrajă de stăpânire. De fapt, toate vrăjile au fost traduse. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui mami, cu cuvintele ei încrucișate, zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
stăpânire. De fapt, toate vrăjile au fost traduse. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui mami, cu cuvintele ei încrucișate, zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au de gând să omoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au muiat, scăpând pe jos degețelele de la mâini și de la picioare. Peste încă o clipă voi fi singur. Asta mi-e viața. Și, jur, cândva tot voi da de Stridie și de Mona, oriunde s-ar afla. Partea bună e că durează doar un minut. E un cântec vechi despre animalele pe care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de hainele de-a gata, dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen care a pus stăpânire pe dom’ sergent. Atunci când dorm în același pat cu el - care-o fi -, îmi închipui că e Mona. Sau Gina. Așa că tanda pe manda. După cum zice Mona Sabbat, cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]