1,490 matches
-
această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni (vezi Povestea magului..., Strigoii, Memento mori): ei par ciopliți în chiar materialul dur al stâncii, ca frescele egiptene, de o mână titaniană 6: "Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țeapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână preotul cel păgân; De-un veac
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
palid, drept, Cu cârja lui în mână preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel de moarte uitat, bătrân. În plete-i crește mușchiul și mușchi pe al său sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept." (Strigoii) Magul lui Eminescu este un actant cu intrare dublă spre mundan și extramundan: * spre mundan își îndreaptă atributele de tămăduitor, de sfătuitor al celor aleși (regi) care au urmat o "cale" inițiatică, de purificare drumul pe jos: "Și cineenigma vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Când sufletu-mi demon cuvântul lui trezit Arama răgușită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână" (Mira Ștefan cel Tînăr) boltă: "Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari..." (Strigoii) "...Cum cerul sus se-ndoaie și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne..." (Gemenii) "Bolțile-s ținute-n aer de coloane luminoase..." (Memento mori) schele: "Te văd ca o umbră de argint strălucită, ...Suind, palid suflet, a norilor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți." (Sărmanul Dionis) Fascinația "cemeterială"20 nu merge însă niciodată spre morbid, spre descompunerile cadaverice (precum în poezia lui Baudelaire). Eminescu descrie cadavrul în raclele mausole ielor (Strigoii, Gemenii, Avatarii faraonului Tla) până când sufletul se desprinde de trup, apoi mută privirea reflectorizantă pe un alt cadru: natura cu "circulația elementelor" unde "elementele și moleculele sunt slobode din nou să se desfacă și să se împreune"21. Poetul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
consultare" (A. Marino). Penultimul volum de poezii al lui Borges se va numi chiar "Cifrul", 1981. Eroii eminescieni păstrează prin textul cărții legătura cu absolutul. Magul sau sihastrul care o păzesc în locuri de recluziune, grote din munți (Povestea magului..., Strigoii), mijlocesc legătura dintre om și destin. Călătoria eroului devine astfel un spațiu al inițierii, un "complex al lui Ghilgameș", de aceea cartea lui Eminescu este vie, ea trebuie "să vorbească", să transmită legea-stelelor. La Borges nu există un drum către
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
între ceilalți ostași eroi, în cimitirul Eternitatea. Încolo, anii de mărețe victorii și împliniri au rămas în calea ieșeanului, la fel de vii ca în primul ceas de oglindire artistică. Sus, pe Universitate, continuă să-i supravegheze acestuia pașii drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe frontonul Casei Tineretului (pardon, și studenților), ridicată pe locul unde cîndva trona burghezo-moșierescul Jockey-Club, demolat cu îndreptățită mîndrie proletară, ne încîntă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rouge). Demnă, fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă desfășurare de forțe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propriei convingeri întru frumos. A, cît e ceasul? Peste o jumătate de oră, ne vedem la un Campari. Vreau să-i povestesc filmul. Atît. Doar să i-l povestesc. 31 decembrie Telefon. La miezul nopții? Ridic și aud: Or fi strigoi, făpturi divine și îngerești, ce dintr-un craniu/ De cîntăreț își fac arenă, să-ncingă jocul lor cel straniu". Răspund: da, recunosc, Heine, dar nu și pe dumneata, cine ești? Dacă ar fi o voce stridentă, aș închide, nu, e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Într-o seară, cînd ajunsese pe la mijlocul gelatinoasei punți, m-am apropiat hoțește de poetă și, din spate, i-am prins umerii. Nu s-a întors, n-a făcut nici o mișcare. A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea poetei. Acum? Unde-i acea Ileana Mălăncioiu, legendă frumoasă și stenică, în vreme lugubră? Îi citesc rubrica din "România literară", revistă fanion, și de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Staaps, în 1809. Din perspectiva recentului atentat din America, austriacul cel puțin îl citea pe Schiller. Chiar dacă avea (per)misie de la cel de sus ca să înfăptuiască atentatul. Și avea și-un nume, rămas, oroare!, nemuritor. Și, hazard!, eșuase. Pe cînd strigoii deveniți proiectile, la World Trade Center, vor rămîne doar două nuci de cocos blestemat-anonime. Chiar dacă l-au înfulecat, între antrenamente, pe Alah. Și chiar dacă n-au eșuat. Aflîndu-se în expoziția mai recelui Monet, fierbintele Degas i-a spus-o pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar rămîne, o oră, computerizat, lîngă el. 29 noiembrie Scenă comic stupefiantă, cu Castro îndreptîndu-se fudul spre asistența în delir, călcînd însă două trepte-odată și prăbușindu-se cu nasul de podea. Pe fondul unei de-acum disoluții organice, împiedicarea ultimului strigoi bolșevic îmbracă deja tunica simbolică a finalului. Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
elaborează un ciclu de Doine (haiducești, țărănești, ostășești ori plecând de la diverse credințe și superstiții). Într-o atmosferă plină de prospețime, împletire de real și fabulos, se desfășoară idile grațioase sau fremătând de un senzualism frust. Personajele descind din basme (strigoi, zburătorul, feți-frumoși), din mituri, din legende istorice, A. fiind unul dintre primii care prelucrează la noi asemenea motive. Vrăji și descântece se torc, într-o ambianță fantasmagorică, dar, pe neașteptate, magicul se răsucește în grotesc. Ici și colo, svâcnește accentul
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
al variatelor lecturi de poezie franceză. Poeții săi preferați erau Th. Gautier și Leconte de Lisle. A tradus, mediocru, din Leconte de Lisle și J.-M. de Hérédia, dar a dat și versiuni menționabile din Taras Bulba de Gogol și Strigoii de Ibsen, doar ultima fiind publicată în volum. SCRIERI: Încercări critice. Junimea și roadele ei, București, 1905; Din vremea lui Căpitan Costache, îngr. și pref. Apriliana Medianu, București, 1937. Culegeri: Zâna de pe tărâmul florilor, București, 1911; Păpușică, păpușică..., București, 1927
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
ultima fiind publicată în volum. SCRIERI: Încercări critice. Junimea și roadele ei, București, 1905; Din vremea lui Căpitan Costache, îngr. și pref. Apriliana Medianu, București, 1937. Culegeri: Zâna de pe tărâmul florilor, București, 1911; Păpușică, păpușică..., București, 1927. Traduceri: H. Ibsen, Strigoii, Iași, 1897. Repere bibliografice: S. Sanielevici, D-l Antemireanu și arta romantică, „Adevărul de joi”, 1898, 10; S. Sanielevici, Estetica d-lui Antemireanu, „Adevărul de joi”, 1898, 11; Al. Antemireanu, „Conservatorul”, 1910, 143; Petre Vulcan, [Al. Antemireanu], „Ovidiu”, 1910, 3
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
singur număr (516/1994), publicația găzduiește nu mai puțin de trei autori străini, cu proze reprezentative: Frederik Pohl, Mituri ale creației la rasele dispărute (fără indicarea traducătorului), Brian W. Aldiss, Câmpia, nesfârșita câmpie (în tălmăcirea lui Victor Cociș), Bruce Sterling, Strigoiul (în românește de Florin Pâtea). De reținut, alături de bogata iconografie, calitatea prezentării grafice, în efortul de a populariza acest tip de literatură cu precădere printre tineri. Alți colaboratori: Eduard Pandele, Gabriela Buliga, Adina Chelcea, Cornel Daneliuc. I.I.
ANTICIPAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285381_a_286710]
-
introducerea criteriului obiectivității în aprecierea operelor de artă. În articolul Misiunea teatrului, Emil Giurgiuca subliniază importanța numirii lui Liviu Rebreanu în funcția de director al Teatrului Național. Cezar Petrescu răspunde la întrebările lui Vlaicu Bârna despre romanele Întunecare și Ochii strigoiului. Colaborează cu versuri Tudor Arghezi (Mâța), Ion Pillat. Arghezi își republică aici comedia Neguțătorul de ochelari. „Cronica literară” și „Cronica dramatică” sunt semnate de Vlaicu Bârna, „Cronica plastică” de Ion Vlasiu. Alți colaboratori: Virgil Carianopol, N. Carandino. I.H.
ARTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285461_a_286790]
-
bolii și tehnicile de gonire a răului. El aduce În prim-plan diferite figuri mitologice benefice (Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții, pasărea „albă codalbă”, oamenii mari, boul breaz) care se luptă cu boala sau cu forțele malefice care au provocat-o - strigoi, moroi, deochiul, ielele, Muma Pădurii, Samca, omul roșu, vrăjitorii (I.A. Candrea, 1999, pp. 342-373). Dintre vindecările care solicită intervenția unor specialiști ritualici, cele mai cunoscute sunt „vindecarea prin sugerea răului” și „vindecarea prin starea de transă”. În primul caz
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu avea voie să mănânce anumite alimente, să se intersecteze cu anumite animale sau persoane (de obicei cu malformații) etc. De asemenea, ea trebuia să se spovedească Înainte de naștere. Alte rituri magice vizau alungarea unor apariții malefice precum Samca, Zburătorul, strigoii sau apărarea de posibilele farmece rele ale unor persoane invidioase. Femeile mai În vârstă vegheau la Îndeplinirea lor (numele de „moașă” dat celei care asista nașterea desemna cea mai bătrână femeie din neam). Diferite microrituri de propițiere salutau venirea pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
peste care mortul trebuie să treacă. Odaia În care urma să fie depus era curățată, acoperindu-se oglinzile și evitându-se ca vreun animal (În special pisica) să intre În acea cameră: dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de lumea celor vii era marcată de trei zile În care rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice. În această perioadă se pregătesc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete (11 zile), boli În general (15 zile), foc (9 zile), pocituri și ologeală (6 zile), lovituri (5 zile), șerpi (4 zile), strigoi (3 zile) etc. În sfârșit, a treia mare familie de rituri este dată de ofrande: acestea vizează relația cu lumea celor dispăruți, liniștirea sufletelor plecate și asigurarea protecției duhurilor strămoșilor. Spre exemplu, Într-o sărbătoare calendaristică precum Sfânta Maria Mare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Etnologul Între șarpe și balaur, 1996), Gh. Mușu (Din istoria formulelor de cultură arhaică, 1973; Din mitologia tracilor, 1979), T. Papahagi, (Mic dicționar folcloric, 1979), Gh. Pavelescu (Pasărea-suflet, 1942; Mana În folclorul românesc, 1941) sau O. Hedeșan (Șapte eseuri despre strigoi, 1998) reconstituie universul mitologiei sub semnul probabilului, printr-un joc de refracții care sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute. Fără a fi convergente În rezultatele lor, studiile acestor specialiști au În comun o exigență și rigoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Magnum Romaniae, Minerva, București Hastings, Michel, 1986, „Communisme et folklore: étude d’un carnaval rouge. Halluin, 1924”, În Ethnologie Française, nr. 2 Hayoun, Maurice-Ruben, 1996, „Iudaismul”, În Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, Humanitas, București Hedeșan, Otilia, 1998, Șapte eseuri despre strigoi, Marineasa, Timișoara Heers, Jacques, 1983, Fêtes des fous et carnavals, Fayard, Paris Hell, Bertrand, 1994, Possession et chamanisme: les maîtres du désordre, Flammarion, Paris Henniger, Joseph, 1987, „Sacrifice”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religions, vol. XIII, MacMillan, New York
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]