4,463 matches
-
speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie și constată că nici un strop de ploaie n-a căzut. Mai mult, norii s-au îngrămădit spre est și acolo, nu prea departe, fulgera și tuna de mama focului. Te-ai supărat, Doamne, pe satul ăsta nenorocit și bine ai făcut. Merită păcătoșii ăștia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este aproape mirat că eforturile sale în ștergerea lentilelor, nasului și urechilor au început să dea oarece rezultate. Abia atunci își dă seama de ajutor și, oarecum surprins, întreabă: Mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urmă de cizmă în sens opus, amăgindu-se: " Sigur, copilul meu fuge de păcat, e mai iute la pas ca mine, dar uite cum se îndepărtează de cele rele!" Totuși vinul ascuns în sticlele de un litru nu avea gustul stropului de sfințenie primit după 40 zile de post, ci al îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
violete, verzui și iarăși întuneric. A încercat să găsească un sprijin, mozaicul i-a fugit de sub picioare, a căzut din nou, și-a spart și cealaltă tâmplă, sângele i-a acoperit obrazul. Lumina, o dâră roșie, pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu te rușina, pune mâna un pic. Îți dau trei sute, dacă îți ridici rochița, hai, te rog, arată-mi chiloțeii. Dacă mă lași să-ți pup puța, îți dau patru sute... Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământul câtă amăgire! O spui tu mie? Eu, care sunt țărână sub unghia ta. "Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." Saturați-vă voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și stropul de rouă să vă răcorească sufletele, mie îmi este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să descopăr Calea Lactee pe spatele ei. Petre, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi-a fost mai greu. Aveam 18 ani. Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele, o ploaie reversibilă, s-a cules până la ultimul strop în cer. Aveam 18 ani, am pășit șotronul ca o trecere peste ape. În fiecare dimineața, la 4 pășesc dincolo: oglinda, fereastra, icoana, fântâna, felinarul, porțile știu să aștepte. Porțile se deschid în inima celui care nu uită drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața), unghie, lacrimă, fir de păr, cuvânt. Bunica spunea că o să te găsesc, când voi fi mare. Te rătăcesc, Dumnezeule, mereu te rătăcesc. Ieri te-am pierdut în coșul cu rufe murdare, astăzi m-am tăiat la un deget, primul strop avea culoarea vinului răsuflat. Petru în fiecare seară justifica absențele: Este atât de simplu să ți-l faci pe Dumnezeu martor în lipsa sa, avocat, judecător, cioclu, gropar, atât de simplu să pui pe seama lui aparențele, să ta scunzi după Dumnezeul-cortină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a toamnă, a dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în poză, atâta cât a mai rămas din el. Părinte arhimandrit, semnează procesul-verbal și dă-ne, dacă ai, ceva acte de identitate ale decedaților! Era deja 12. Soarele obez, înțepat în sulița muntelui Bârgău, picura untură portocalie peste creștetul brazilor. Stropii fierbinți se transformau în pietre; pietrele de râu au glasul apelor, pietrele de soare au glasul cerului. Poliția a stat până seara târziu; fiecare viețuitor al mânăstirii a dat declarație, apoi a vorbit cu tot grupul odată, apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Jos sus cortina!" Spectatorii, de sub plapumă, priveau prin gaura cheii, prin intestinele târgului, prin nori, cerul. Atunci, ca și acum, nu mai avea nimic de pierdut, pentru că nu știi ce anume se poate pierde, când te găsești singur. Libertatea, un strop de ploaie limpede într-un ocean de furtună. Atunci striga lozinci iluzorii, acum iluzia poartă cizme, boandă, căciulă de miel; iluzia are piele și sub piele curge ceva tulbure; pe semne, inima îi este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asta de sânge îmi ascunde intențiile tot mai puțin, tot mai subțire. Dacă m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi soarele a curs ca o candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un singur strop de cerneală să ajungă În despicătura din capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
omenit și le-a expus planul său: femeii Îi va găsi ceva de făcut În local. Ungurul să mai dea pe acolo, va primi plată pentru asta, ca să mai aibă Floare cui să-i spună păsurile pînă o prinde un strop de limbă. Ceasornicarii vor căpăta bani ca să meargă la Chicago și să-l găsească pe „Mr. George, Mrs. Flory’s husband“, domnul George, soțul doamnei Floare, pe care să-l aducă la New York să-l cunoască și el, domnul Bailey
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e alt text inclus în Acta Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată în Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase în pielea goală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păși în Împărăția cerurilor. Cele șapte lumânări Se făcuse seară. Era frig și ceața luneca în vălătuci până în pragul casei. Așteptase toată ziua. Cât puteai cuprinde cu ochii, ceața și marea cenușii, fără sfârșit. Nu ningea, dar din ceață picurau stropi înghețați, cenușii și sărați aproape că le simțeai gustul. Vuietul mării părea și el vătuit în fuioarele lungi de ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vin de obicei în pustiu cu animale mari, cu poveri și nu ca să stea, ci pleacă mai departe. S-or fi oprind ei în oaze, dar acolo unde venise el, nu era nici un fir de verdeață, fiindcă nu era nici un strop de apă... Nu mă gândisem până atunci la oameni... Dar de El, nu știu cum, mi s-a făcut, așa, milă... I-am dat ocol ca să-l văd... Era om, era cu adevărat om. Atunci, m-am așezat de jur împrejurul lui și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și abia murise tatăl nostru. Credeam că ți-a trecut. Atâția ani nu ți s-a mai întâmplat și acuma, iar: tot așa, când cu moartea fratelui nostru. Cine-ar fi crezut!... Hai, trezește-te, deschide ochii, uite, bea un strop de apă, să-ți treacă... așa... răsuflă adânc... hai, deschide ochii... așa... liniștește-te... răsuflă adânc, uite, sunt eu, sora ta... am lăsat să ardă lampa, așa cum ai vrut, uită-te, e lumină..." O strângea la piept pe sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]