3,280 matches
-
blonde mi se păreau bucle de aur strălucitor revărsate până la brâu. Unde nu-ncepui să dau cu paloșul în fiecare băltoacă întâlnită în cale. Ca să omor balaurii care aruncau flăcări spre Cosânzeana mea. -Nu mai da cu bățul, că mă stropești! m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să n-o fure zmeii. Și zmeii lătrau furioși de rupeau gardul. Unde nu mă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe genunchi doar două gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor albi ca un pod peste Dunăre asteaptă de
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea, numele mixturii stârnea ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vrei să pricepi tu din iubire? strigă Dante arzându-i o scatoalcă. Ea Își duse mâna la buze, unde se ivise un pârâiaș subțire de sânge. — Nu te iubea, nu te iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Închinat sibilinic pentru gloria nepieritoare a imperiului și pentru strălucirea viitorului său. Destul de repede, regele s-a amețit. De la o vreme, devenise bun tovarăș cu Bacchus, fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i s-a urcat În cap și și-a străpuns prietenul cu lancea. Alexandru a poruncit să fie adus mesagerul și, spre mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care nu se lasă foarte mult așteptat. Într-o noapte stropită din belșug cu coniac franțuzesc și agrementată cu cochetării perfide de aceeași sorginte, tânărul amorez cade În capcana duplicității unui partener de pocher aflat pe mână cu perechea adversă, și inevitabilul se produce: pierde toți banii, pune la bătaie ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin, dar în cele din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să nu se păteze și să nu-și stropească vecinii. Acoperind sunetul pufos pe care-l făceau furculițele prin lobodă, de-afară se auzea cântecul trist al unui gondolier. Când eram mic - sparse tăcerea căpitanul Tresoro, pescuind și-apoi ronțăind o tulpină mai groasă - eram un copil foarte retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cel mai îndepărtat colț al Saharei unde, probabil, nimeni nu pusese piciorul de sute de ani. Se rugară o zi întreagă și, pe înserat, sacrificară ultimul miel. Au mâncat până n-au mai putut, au dansat, au cântat și au stropit totul cu apă din puțul Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în acea aventură. Acum, în sfârșit, după atâtea nenorociri, greutăți și amărăciuni, familia neîmblânzitului Gacel Sayah avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau ca să apară cincisprezece secunde într-un telejurnal. Tu știi, eu știu, toți cei care trăim din afacerea asta o știm, dar e mai bine să păstrăm totul în secret și de-acum înainte, căci, altfel, la anul te văd stropind orezăriile cu insecticid. Se așezaseră pe scara elicopterului și beau cu înghițituri mici, observând continuul du-te vino al șoferilor și mecanicilor, în timp ce primele umbre ale nopții se lăsau peste campament. Rămaseră tăcuți câteva clipe, iar în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și ale generațiilor de luptători imohagi care de-a lungul secolelor au învățat să transforme aridul peisaj ce-i înconjura și puținele lui viețuitoare în cei mai buni aliați. La revărsatul zorilor, două capre fuseseră deja sacrificate și sângele lor stropise nisipul deșertului și pietrele de la poalele munților, făcând ca în scurt timp primii vulturi să apară zburând la mare înălțime. Puțin mai târziu, Gacel intră în „Peștera gazelei“, își îmbrățișă mama și frații și, după ce acceptă cu plăcere un reconfortant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
show cum n-a văzut Parisul — De, asemenea gafe se plătesc, cînd vii din păduchelnițele Odorheiului și n-ai nici l’usage du monde... Ostentația cu care se civilizează lumea noastră seamănă cu parfumul pe care-l emană subțioarele tineretului stropite din abundență cu sprayuri din pachet. Vechii bucureșteni se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
punct, neputînd să ajungă niciodată la capăt - demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea la conferințe de presă ne facem relații dragă na că m-a stropit tot de noroi deșteptul ăla cu Skoda lui ce liniște s-a potolit și potaia aici după colț pe Concordiei Jenică părul lui creț unsuros buzunarele pline de prăștii Îi rezolvam problemele la aritmetică Îl umileam Îmi primeam Înghețata bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un medic, doi oameni în alb, alți doi în negru și un sicriu de serviciu. L-au băgat repede pe Eberhart în ladă, au început să dezinfecteze peste tot cu niște pompe manuale, medicul le arăta pe unde să mai stropească și între timp își lua notițe. — E epidemie. Abia acum și-a îmbătrânit războiul unele din victimele sale - a spus el înainte să plece. Bunicul tău a fost un mare dansator, dar în vremuri ca astea e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul până la gât, a intrat în cofetărie și, de față cu toți consumatorii, a stropit cremșniturile cu sifon, înghețata cu sirop de zmeură și a spălat temeinic la robinet ruladele cu cașcaval, apoi i-a comunicat că „Alajos, dumneata ești un cofetar cu mațe dulci, de aceea nu-ți fac acum nimic, dar data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rămas puțin afară să studiez efectul; impresionant. Speram doar să nu fi exagerat cu parfumul. M-am oprit pentru câteva momente în Fenwick ca să îi dau voie unei vânzătoare, acoperită de o coajă de machiaj ca o gheișă, să mă stropească un pic cu Montana și acum parcă îi vedeam aura albastru-închis în jurul meu. Nu puteam să mai aștept; ar trece ore până să se ducă. Cel puțin mirosea scump. Făcându-mi curaj, am împins ușile grele de sticlă. înăuntrul galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri. Pot să bag mâna în foc, spuse el fără s-o privească pe Ileana, că aici avem niște picături de sânge. Ridică una dintre frunzele stropite de margine și o duse în dreptul ochilor. O mirosi și apoi se opri dezorientat. I-ar fi prins bine acum uniforma cu multe buzunare a lui Pohoață. Îi trebuia o pungă pentru probe, dar nu avea așa ceva la el. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ileana stătea la distanță și îl privea albă la față. Nu-i răspunse, dar se scotoci în buzunarul de la blue-jeans și îi întinse un pachețel cu batiste de unică folosință. Nu te speria, o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele stropite în hârtie, nu știm încă dacă este sânge cu adevărat, iar dacă este, nu știm dacă e de om ori de la vreun animal. Asta vom afla după ce facem niște analize. Nu sunt speriată de loc! îl liniști ea. Mie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca într-un furnicar. Cu o oră înainte de lăsarea întunericului, șasiul era gata. Boris se asigură că toate aparatele sunt oprite și scoase de sub tensiune. Mai făcu un tur al locului de muncă, dând dispoziție ca toată curtea să fie stropită cu apă. Îi trecuse un gând prin minte. Își imaginase ce ar fi însemnat ca, pe parcursul nopții, să izbucnească din senin un incendiu. Ar fi fost moarte sigură, ori ardeau ca șobolanii în interior, ori săreau să stingă flăcările, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]