724 matches
-
lui Baldovin, i-a aruncat în cap cu o farfurie plină cu struguri, scrie cancan.ro Parcă oarbă de nervi, Oana a încercat să se apropie de Baldovin pentru a-l uda cu apă, însă a alunecat pe strugurii lui "Strugure", porecla pe care Baldovin a primit-o de la ea. "Te anunț că o să îmi plătești daune! Nu știi ce procese vei avea pentru că tu nu ai voie să dai nici măcar 10 secunde dintr-o convorbire telefonică. Mi-a fost milă
Oana Zăvoranu a luat o căzătură în direct - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/73226_a_74551]
-
știi cum?... - Cum? zi o dată! - Un Apollo... cu muzicuță! - Cum?... - Apollo cântând la muzicuță,... una de-aia, de bâlci, știi. - în rest, Apollo, Apollo, numai că avea mutra mea, cam zbanghie... și în loc de vița de vie clasică acoperind sexul,... un strugure, dom^le, un ciorchine negru cam două-trei kile, un Hamburg frumos care astupa locul unde de obicei arată bărbăția... Era un tablou splendid. Chestia cu muzicuța era o idee nostimă. Simbolul artei kitsch în plină virilitate. Nu e mai interesant
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
descoperind punctul G. Ostrzenski stsține că punctu G măsoară 8,1 milimetri în lungime și între 1,5 și 3,6 milimetri în lățime. În realitate, fiind un mic sac format dintr-un țesut extrem de sensibil la excitații, de culoarea strugurelui negru. Doctorul a localizat punctul G pe membrana perineală, la 16,5 milimetri pe partea superioara a meatului urinar, ce face un unghi de 35 de grade cu marginea laterală a uretrei, pe peretele interior al vaginului. Punctul G a
Punctul G, localizat în urma unei autopsii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64625_a_65950]
-
care în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă; Argeș - provine de la denumirea râului Argeș, care pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, “strălucitor”); Bacău - există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako; strugure care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus; Bihor - unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății “Biharea” (din bi
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
M. pe stradă. Îmbătrînită, neîngrijită, nefardată. N-am mai văzut-o de 15-17 ani,... de cînd, la mare, pe plaja pustie, încă luminată de soarele amurgului, îi adusesem dintr-o vie de pe coasta îndepărtată a falezei un ciorchine mare de strugure negru, brumat, proaspăt rupt dintr-un arac doborît. Ca orice femeie privită după atîția ani, și ferindu-se, încercînd să-și ascundă fața, vrea să alunge din mintea mea orice comparație posibilă cu fata frumoasă din trecut, bronzată, cu pîntecul
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
furiș.Am venit tiptil, din spate, către capul ei răsturnat, cu ochii închiși... Mă oprisem o clipă reținîndu-mi respirația. Niciodată n-o văzusem mai pură, mai curată. Ca un demon, atunci, m-am apropiat de capul ei și am lăsat strugurele să atîrne în jos pînă ce un bob greu îi atinse buza de sus, roșie, orgolioasă, răsfrîntă. Atunci a țipat și a sărit în sus. Dacă ar fi simțit o viperă, spaima ei ar fi fost aceeași. Pe urmă s-
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vă duc departe și clatină la rădăcini anul, stârnind în cerc nesigure planete. Statui de aer, sunete! Iată-ne! O, jubilație a simțurilor! Zi ajunsă pe-o culme iute, contemplată-n uriașa trecere, apoi adusă în față, așa cum ții un strugure copt în palme, minunându-te de formele aromat-curate ale boabelor. Cât de departe sunteți când frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aceea te voi face de pomină, îți voi face locuitorii de batjocură, și veți purta ocara poporului Meu. $7 1. Vai de mine! Căci parcă sunt la strîngerea poamelor, și la strîngerea bobițelor după culesul strugurilor; nu mai este nici un strugure de mîncare, nici cea dintîi smochină, dorită de sufletul meu! 2. S-a dus omul de bine din țară, și nu mai este nici un om cinstit printre oameni, toți stau la pîndă ca să verse sînge, fiecare întinde o cursă fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
artistică a spațiului și timpului sacru și profan. O formă de percepție a realității în forme fabuloase se constituie în momentul regăsirii stării de extaz mistic în feeria verde a camerei în care se simțea „ca într-o boabă de strugure”. Beatitudinea reiterării originilor e observabilă în existența copilului care trăiește întrun timp paradisiac și are revelația camerei Sambô. Imaginea este reluată obsesiv în scrierile în proză, în jurnalul scriitorului și transfigurată artistic în Noaptea de Sânziene. Orice întoarcere spre copilărie
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a dat să sugă miere din stîncă, untdelemnul care iese din stînca cea mai tare, 14. Untul de la vaci și laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grîului, și ai băut vinul, sîngele strugurelui. 15. Israel s-a îngrășat, și a azvîrlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stînca mîntuirii lui, 16. L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la trup, cu părul schimbător în bătaia soarelui vara, când deschis, când mai închis, cu zâmbetul dulce și ochii mari rotunzi ca două boabe de strugure negru. Fata nu-i ieșea din cuvânt, se învățase de mică cu greul. Rămăsese orfană de tată de la cinci ani, iar Rarița nu a mai adus bărbat în casă de atunci. Omul ei... “Dumnezeu să-l ierte, că bun
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a ridicat și a pornit spre grădină cu o strachină în mână. Rupse câteva fruze de pătrunjel și două cozi de ceapă. Rămase apoi stană în mijlocul grădinii. Se uită pe furiș în jur. Rupse cu sete fructele negre lucioase de strugurele câinelui. Luată prin surprindere, buruiana își pierdu și câteva din florile albe gata legate să facă fruct. Varvara înghiți apoi boabele mărunte, mai luă o mână și încă o mână. Ultimul bob îl sfărmă între dinții ei mici, lăsând zeama
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu corpul fonetic redus, în română avem astăzi împrumuturi: lat. limus „noroi“ devenit rom. im s-a păstrat numai regional și a fost înlocuit, în limba comună, de noroi, împrumutat din slavă (sau, regional, de imală). La fel, lat. uva „strugure“ există numai în cele mai vechi texte românești și s-a păstrat în dialectele sud-dunărene; în Noul Testament de la Bălgrad (1648), cuvântul nu a mai fost înțeles și, de aceea, este explicat într-o notă marginală, iar în Lexiconul lui Mardarie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
notă marginală, iar în Lexiconul lui Mardarie (1649) apare textul, scris greșit, au a tămădui oase, în loc de auă tămâioasă, ceea ce dovedește că, în dacoromână, cuvântul auă a fost părăsit, în secolul 17. În locul său, a intrat în limba română termenul strugure, cuvânt pentru care s-au propus diverse origini (latină, germană, traco-dacă, greacă), niciuna acceptabilă. S-a sugerat și că ar fi o formație pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și lăsat să urle ca un jupuit de viu, gol, pe patul său din casa acoperită de iederă din nordul select al orașului, vegheat doar de două maici speriate de la Misiunea Catolică. Perla de lângă nară crescuse cât o boabă de strugure, și în hialinul ei difuzau pânze vagi, sângerii. Fire sârmoase, flexibile, absorbante, i se insinuaseră pe sub toată pielea, până în testicule și-n degetele mâinilor și picioarelor, înfășurîndu-le în rețele încîlcite ca niște fire de păr. Așa îl găsi fratele Armando
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăsând pe pielea orașului pete rotunde de carne vie, până ce, cu palmele nevăzute ale credinței, aș aduna la un loc pilcul pâlpâitor de clopotnițe, le-aș confunda ciupercăria una în alta, le-aș strivi ușor, ca pe niște boabe de strugure, până ce în căușul palmelor mele ar rămâne un mare clopot de gelatină albastră, mirosind a smirnă, tămâie și nard, cu care mi-aș spăla ochii scânteietori. Oh, Doamne, singurătatea este doar un alt nume pentru nebunie. Știu bine că nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
flăcările-ncremenite, albăstrii, ale arzătorului, singurele care, de fapt, luminează-ncăperea. Susurul lor continuu, liniștitor și trist e și singurul zgomot pe care-l percep. Apoi, un clipocit. Mi-am scos mâna din apă și stropi violeți, ca niște boabe de strugure, picură pe suprafața ciudat de-ntunecată a apei prin care-mi văd corpușorul, ca al unui pește livid. Stau pân-la gât în apa violetă, puternic mirositoare, din cada de tablă. "Hipermanganat", aud distinct în minte. Și știu că mama turnase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grinzile dincolo de care nu pășise niciodată, căci i se păruseră putrede și pline de viermi, dăduse la o parte putini cu interiorul plin până sus de mucegai, rupsese roți uriașe de păianjen cu insecta grasă, ca un mare bob de strugure negru, în mijloc și dăduse, într-un colț muced, de o ladă-nconjurată din toate părțile de sticle goale, cu praful pe ele de-un deget, de lămpi cu fitil, de felinare de căruță sparte, de damigene ce mai aveau vișine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
recreație. Recreația mare era de douăzeci de minute, așa că aveau destul timp să alerge până-n curtea școlii-tip, în formă de U, și să-și mănînce-acolo pachețelul, mereu aceeași felie de pune cu unt și parizer și același ciorchine de strugure, încă ud, adus într-o punguță de plastic. Când termina de mâncat, alerga și el din răsputeri printre sute de alți copii, strigând și cântând în gura mare. Cei mai mari jucau fotbal cu o mingică de tenis și zbierau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
titirez. Încerca să prindă-n gură cât mai mulți stropi din ploaia cu soare, venită din senin pe alee și de care, ca să se adăpostească, copiii fugiseră sub marele castan de sub țâșnitoare. Fiecare strop era mare cât un bob de strugure și când izbea asfaltul praf os crăpa într-o coroniță de apă sclipitoare. În câteva secunde părul și fața plină de pistrui a lui Jean, ca și bluza lui decolorată de-atîta purtat, se umpluseră de apă. "Ei, m-a trăznit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adăpostea pe cornișe sute de porumbei grași și docili - sau de la idolii din Kenia sau Burundi ce se vindeau cu sutele în târgul din Waterlooplein, ci mai ales de la mantide, călugărițele canibale de culoarea ierbii, de la păianjenii cât bobul de strugure încremeniți în plasele lor, de la pisicile la pândă cărora, ore-n șir, nici un fir de mustață nu li se mișca. Asta-nvățai de la-nceput în ciudata meserie: că nemișcarea e agresivă, că tăcerea urlă, că mușchii de piatră așteaptă să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]