KorAP: Find »[drukola/base=studentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...178 >

4,448 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

autogară. *** "Toată lumea de pe schelă / Nu ne vede sub umbrelă / Cînd ne sărutăm." Ha-ha! taie încet liniștea rîsul lui Lazăr, ca intervenție la melodia transmisă la radio. Ce va să-nsemne muzica ușoară, profund și din greu angajată zice uitîndu-se spre studenta care a deschis ochii, încetînd să-și mai legene capul în ritmul muzicii. Aveam un profesor care făcea, la modul serios, analiza literară a poeziei "Cățeluș cu părul creț"... Oricum, versurile astea se pretează mult mai bine la o analiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și gîtul să mai privească spre clădirea ce se pierde în urmă, în albul tot mai dens. Aici se bea o bere!... face Lazăr un gest de admirație. Vin cîteodată, vara, cu șefu', la un pește... Zău?! se miră ironic studenta. Ce-i șefu'? Pescar amator, cu noroc. A, și hîrtiile astea, cu care-mi ataci picioarele, sînt instrucțiuni de protecția muncii în timpul pescuitului? Sînt afișe pentru o oră de Astronomie. Ești mereu ironic? Mai ales azi. De ce? Te-așteaptă cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede că șoferul pornește motorul. Măcar ne sprijinim de capătul podului. Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și dacă se rupe capătul podului? întreabă Lazăr. Taci! îi șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de depășire a economiilor la metal. Mă mir cum de nu sîntem în șanț! ripostează Lazăr cu glas tare, născînd un fior de groază. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își menține Lazăr tonul iritat. Dacă vrei să știi și dumneata, vino și te plimbă prin fosta livadă cu meri, din Valea Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta. Tu taci și-nvață la Astronomie! Eu vreau să ajung întreg și degrabă acasă. Auzi, șefu', strigă Lazăr spre șofer să nu-mi spui că n-ai lanțuri pentru roți că mor. Mor întroienit, de gît cu dumneata ori cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine că sub operele de artă, chiar și în copie color, ard candele!, zic, în lipsă de cartea indicată, o să repet, grație aducerilor aminte, pasaje din Cîntarea cîntărilor. Cum doriți strînge din umeri chelnerul, plecînd. Tovarășe chelner! i se adresează studenta, închizînd cu zgomot caietul de curs. Vreau două porții de ochiuri proaspete, evident, două sute de cașcaval și două cafele. Chelnerul ar vrea să spună ceva, dar privirea calmă a fetei îl dezarmează. Înclină din cap, semn că a înțeles, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unei femei plasate undeva sus este cea mai bună protecție. Crezi că pe mine nu mă zburau de mult dacă nu era bătrînul Prisecan? Mă știe de la Iași, cînd venea în control. Pe Camelia a luat-o din Iași, era studentă la Medicină, l-a îngrijit cînd a avut un accident... Auzi, se apleacă Săteanu spre Mihai, să-i poată șopti pe cît de largă e fusta Cameliei, pe-atît de mare-i sufletul bătrînului... Și nu-i uită pe cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi ochii lui se opresc în ai fetei, țintuindu-i: Bună idee, domnișoară. Dar ca să ai putere la treabă, trebuie să mănînci. Mergi la masa de colo. Fata se îndreaptă spre o masă liberă și se așază. Alături, Lazăr și studenta au terminat de mîncat. Spune-mi, întreabă Lazăr după ce mulțumește faci mereu astfel de acte de caritate? Doar seara asta. De ce? Pentru că nu ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină: se poate învăța spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au terminat de mîncat. Spune-mi, întreabă Lazăr după ce mulțumește faci mereu astfel de acte de caritate? Doar seara asta. De ce? Pentru că nu ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină: se poate învăța spune studenta simplu, deschizîndu-și caietul de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia și una din olițe, îndreptîndu-se spre chelner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-ți dau eu un mă-măi de n-ai să-l poți duce murmură femeia, dînd colțul după bucata de zid, urmată de soț, care duce pe cel de-al doilea copil și olița roșie. Îți plac copiii? întreabă studenta. Întreabă-mă peste vreun an, cînd o să am deja un an vechime în meseria de tată; nevastă-mea-i în ultima lună răspunde Lazăr jucîndu-se cu ceasul. Nu-l vînd că-i scump și bun. Vine copilul, vin necazurile... Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unul. Învățam pentru bacalaureat și legănam. Zău?! îi aruncă Lazăr o privire ca o măsurătoare fugară. Și-acum unde-i? Cu mama. A. E bine să ți-l crească mama... Cum să nu-l crească dacă e-al ei! rîde studenta. Tînără mamă. Ți-e vitregă? Bună. Cînd l-a născut, împlinise deja patruzeci. Ce voiai să facă dacă...? Află că-l iubește !... Te-am auzit spunînd la telefon de Săteanu. Și mama zicea că-i bună. De-aceea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu te supăra că-ți spun așa, n-aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare Lazăr. Nu știu să-ți explic; o auzeam pe mama spunînd... cînd a venit de la maternitate... Ei, prostii! Bîrfe, ca între doctori... Gata pauza! rîde studenta. Mai discutăm la miezul nopții. Bună seara! salută profesorul, oprindu-se lîngă masă. Te-am lăsat să-ți tihnească masa, Lazăre. Mie masa, dumneavoastră Cotnarul... Ideile mari nu pot fi stropite decît cu un vin bun. Prima discuție, cînd ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cinci foi de viță și le loveam pe rînd; ca la tir; cu pietre sau cu cuțitul. Profesorul face ochii mari, apoi și-i subțiază, aruncă buza de jos înainte, clatină încet din cap afirmativ, după care face stînga împrejur. Studenta a uitat de curs, pe care îl mai ține încă deschis pe brațe, rămînînd cu privirea mărită, îndreptată spre Lazăr. Pariez c-o să se ducă și la veceu însoțit noaptea asta rîde încet Lazăr, trăgînd din sacoșă pachetul cu programele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se mai plimbe pe lîngă fereastră, de unde privea în afară și s-a așezat jos, lîngă sobă. Studenta se uită la ceas, mai repetă un timp o formulă, scriind-o pe hîrtie, o confruntă cu ce are în caiet, strînge apoi caietul și ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să coboare pe la șase, să-și facă de lucru la mașina de gătit, apoi s-a furișat la Letiția, pe care a trezit-o și a trimis-o în bucătărie, să-și continue somnul, lîngă una din mese. Lazăr și studenta dorm încă, întorcînd un obraz sau celălalt spre jumătatea pachetului cu programe de sală, a căror cerneală s-a imprimat adînc în obrajii lor, făcîndu-i să semene cu coșarii, cînd termină de curățat un horn. Actorul și-a găsit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat fața de pe teancul cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea, plătește, își ia paharul și se întoarce la locul său. Femeia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus farfuria. Ce-i pasă lui?! Stă acasă și așteaptă premiera. Eu, pe post de asin, car programe și afișe. Nu era datoria ta? întreabă studenta. Nu! Puteam s-aștept să-mi fie trimise prin poștă. Îl vezi pe ăla cu copiii, face el un semn spre tatăl gemenilor îl știu bine, e un matematician, șeful programelor la centrul de calcul, venea mereu pe la premiere..., cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîteva hîrtii de cîte zece lei: Două mici. Lazăr ia banii, dar înainte de-a se ridica face un gest categoric spre fată: Vii la premieră și ți-i restitui, cu condiția asta. N-am obraz să beau de la o studentă, și-ncă una frumoasă. Rîzînd, fata clatină afirmativ din cap. Lazăr merge la bar, cercetează lista de prețuri afișată și întinde banii, arătînd spre singura sticlă cu ceva în ea: Unul mic și unul mare, fratele meu omul. Prețurile scrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu putere una din ferestrele centrale, căreia, din cauza vibrațiilor, i s-a slăbit garnitura de burete pusă în montură și face un zgomot înfiorător. Hai să împănăm fereastra aceea arată studenta, închizînd caietul de curs din fața sa. Lazăr ia programul de sală de pe masă, aduce un cuțit din bucătărie și merge la fereastră. Fata rupe bucăți din program, le îndoaie, iar el le presează cu vîrful cuțitului între sticlă și rama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de sală de pe masă, aduce un cuțit din bucătărie și merge la fereastră. Fata rupe bucăți din program, le îndoaie, iar el le presează cu vîrful cuțitului între sticlă și rama de aluminiu, reușind să oprească zgomotul. Auzi, îi șoptește studenta, arătînd cu capul spre masa gemenilor dacă ăsta nu-și bate soția, îl iau eu la palme. Lazăr își vede de lucru tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-o să măture nevasta cu tine prin casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o ședință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt hotărît! Are un trup frumos. La cap e cam botoasă, ce-i drept, seamănă cu taică-su, și asta îmi mărește șansele. E încă studentă, abia în anul doi, dar... Sincer să fiu, în ultimele două săptămîni m-am tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că autofreza a plecat din nou. Am să vă mai telefonez totuși... Sărut mîinile! Iese din bloc abătut, impresionat de greutatea cu care se mișca soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]