1,313 matches
-
dificultățile au devenit presante în timpul afacerii Dreyfus. "Afacerea Dreyfus" Am văzut nașterea acestei teribile afaceri. Pot afirma că în momentul arestării căpitanului Dreyfus sentimentul dominant în cercurile politice, militare și mondene, ca și în rîndurile populației, era un fel de stupoare însoțită de jenă. Era prima dată cînd cercetările serviciilor secrete ajungeau, în privința acuzației de trădare, la convingerea că un ofițer francez este vinovat. Pînă atunci mai fuseseră arestări și condamnări de subofițeri și soldați pentru că încercaseră să dea o pușcă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc care îi însoțea pe consuli le explică atunci că întregul sat este bulgăresc, dar că o parte cea mai numeroasă a rămas credincioasă ritului ortodox ce ținea de Patriarhia greacă de la Constantinopol, pe cînd cealaltă parte trecuse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și încredere, în timp ce scrisoarea imperială, semnată de Nicolae, prin care era dat afară din post, îl aștepta deja, la întoarcere, pe birou. Astrul sinistrului mujic Rasputin se ridica la orizont. Colegul meu, Nehliudov, la Sofia, îmi împărtășise temerile sale și stupoarea în fața spectacolului pe care l-a văzut cu ochii săi la Țarskoe Selo, în decursul unei audiențe la o ceașcă de ceai oferită de împărăteasă. Întîlnirea se ținea în jurul suveranei, care lucra la gherghef, în mijlocul doamnelor sale de onoare. Țarina
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Pașa mă întrebase ce grad de rudenie exista între mine și acest Albert Ghika pe care guvernul otoman dorea să-l exploateze. Fără a nega că îmi este văr, m-am lepădat de toate faptele și acțiunile sale. Nu fără stupoare am descoperit la Roma, trecînd prin controlul obișnuit al ambasadorilor și Legațiilor în audiență regală, că prefectul palatului lui Victor Emmanuel al III-lea, fără a consulta Legația, agrease o cerere venită din partea lui Albert Ghika de a fi primit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
linia de demarcație între învingători și învinși, iar statele să fie așezate pe picior de egalitate". Acesta era sensul declarației domnului Nitti. Altfel spus, Germania trebuia să vină să se așeze alături de celelalte puteri și state aliate... O colosală greșeală. Stupoare generală urmată într-o clipă de o reacție mută, dar vizibilă, în sînul delegației franceze. Millerand se întoarse către Barrère, cu ochii mari, ca și cum ar fi spus: Dumneavoastră, ambasadorul Franței, nu ați presimțit nimic despre această lovitură de teatru? Apoi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dată, după noiembrie 1918, că revedeam cu toții uniforme și militari germani, la aceeași masă, pentru discuții directe militari ai noii armate reduse numeric prin Tratatul de la Versailles 183 un motiv de curiozitate în plus. Această curiozitate s-a schimbat în stupoare la prima apariție a grupului ce număra o duzină de ofițeri mergînd ca un singur om, cu același pas cadențat, îmbrăcați în noua ținută de culoare verzuie, prezentînd același vechi aspect al unor cefe violacee frecate cu glaspapir, aceleași figuri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
hinterlandul tunisian, la care Beaumarchais replică: "Noi nu vom ceda niciodată acest punct". Și, în fața furiei lui Mussolini, adăugă cu cel mai ironic zîmbet din tradiția de la Quai d'Orsay: "Căci, sînt deja 10 ani de cînd îl deține Italia!" Stupoare! Rîzînd galben, Mussolini declară: "Întrucît sînt atît de bine informat, de acum înainte mă voi documenta la Ambasada Franței mai degrabă decît pe lîngă birourile mele... Cînd colegul meu meu francez mi-a povestit, rîzînd, această glumă bună, n-am
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
metodă și instrument, forța, capacitatea de a nu Înțelege! Din această paradoxală „capacitate”, am extras „candoarea” ca un element constitutiv, necesar, al metaforei, care este, cred eu, printre altele - definiții ale ei se găsesc În toate esteticile -, o formă a „stuporii” individului contrariat În esența sa „logică, rațională”. Și poate unul dintre cele mai izbitoare exemple de metaforă - pentru a nu-l cita Încă o dată pe bătrânul Homer, cu eposurile sale eroice În care metaforele abundă precum peștii și monștrii marini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu-i așa, că nu-ți reneg nemurirea, după ce ți-am declarat că nu mi-este frică de tine. „Bine, ai să spui râzând În hohote - voi, « Cei-care-stați pe-munte», obișnuiți «să râdeți În hohote» atunci când, neînțelegându-ne, vă manifestați stupoarea sau când, pur și simplu, nu sunteți În stare de a zâmbi, o prerogativă doar a noastră, a humanoizilor! - bine, ai să spui, la ce-mi folosește, cum spui, nemurirea dacă mi-ai retras frica, spaima adâncă și religioasă față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cum ar zice un filozof, este pur și simplu o falsă Întrebare, una dintre acelea care nu trebuie puse. Mă aflu, nu-i așa, În fața unui „caz”, a unei „realități” ca atare, ce trebuie acceptată, privită Îndelung, cu o anume stupoare resemnată, acceptând, la urma-urmelor, că propriul nostru creier, În ciuda experienței sale individuale și istorice, are limitele sale. Neputințele sale, lașitățile sale, când, ridicând din umeri, dă pur și simplu la o parte o realitate care nu se potrivește cu nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu el m-a preocupat la sfârșitul anilor ’70 la München și Frankfurt, ci „răspunsul” lumii intelectuale, al „suprastructurii” intelectuale, al universității, al lumii literare sau artistice, al mass-mediei de nivel Înalt, nu cea bulevardieră. Și aici, spre uimirea, spre stupoarea celui venit din Estul invadat și opresat de „bolșevismul ideologic”, avid de liberatea de a gândi și de a se exprima În sfârșit după criteriile umaniste ale secolului al XIX-lea, am găsit - ca și la Paris, de altfel, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poate chiar națiunea, se află Într-un anume pericol, evident, În alte proporții și forme, dar... noi, „crema” intelectualității acestui neam ne aflăm Încă o dată divizați. (Și În Parisul anilor ’70 și ’80 Îmi mărturiseau jurnaliști și scriitori francezi uimirea, stupoarea lor În fața dezbinării și urilor intestine, care macerau emigrația literară română. Vous êtes, vraiment, un vrai nid de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului? De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a fiziologiilor umane joase până la o formă a cinismului - cinism văzut și el ca o formă de respingere a tot ce atinge naturalul uman, un protest contra ipocriziei civilizației. Nu numai „autenticul” nu ne-a preocupat În primul rând, dar, stupoare, nici „adevărul”! În urma unui Dostoievski, maestru absolut, m-a „interesat” În compozițiile mele romanești mai ales expresivitatea și, dacă era vorba de adevăr, atunci m-a atras, În urma unui D.H. Lawrence sau C.G. Jung, adevărul „de fund” al omului, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
înstrăinați, să fie o limbă română extraordinar de pură. Se certau pe nuanțe ale unui cuvânt sau pentru pronunția cea mai exactă. Bun. Vine anu-l 1989, se dă drumul în România la presă în mod liber și constatăm, spre stupoarea noastră generală, că cei din țară nu se jenează deloc să preia niște cuvinte, niște adaptări pe care n-ar fi îndrăznit, nici n-ar fi visat cineva dintr-o redacție românească de acolo să le folosească. Or, cu cea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
consum. Or, astea erau acum noutăți absolute în România. Din nou o amintire personală. Prin 1990-'91, M-am întâlnit cu un bun prieten, care avea o funcție înaltă într-una din noile bănci particulare create atunci în România. Spre stupoarea mea, a trebuit să-i explic ce este un credit card în Occident și cum se folosește. Deci un înalt specialist nu știa ce e aia o carte de credit, chestiune absolut elementară pe care în America o știe până
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
simplu peste un secol de evoluție a tehnicii romanești, așa cum s-a întâmplat „dincolo”, adică în Vestul cultural, oglinda și mentorul nostru neînduplecat... De aici, probabil, și strigătul de alarmă al lui Lovinescu - și ne imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere și să lanseze manuscrisul voluminos al tinerelului deșirat și blond, care avea deja un prost renume în Capitală, coborât de la Bistrița-Năsăud, dintr-o măruntă familie de intelectuali de țară, ce propunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adevăr - nu îndrăzneam să spun că tatăl meu este preot greco-catolic cu biserica desființată de Dej și cu capii ei întemnițați -, mi-a scos pe birou cele câteva schițe, mi-a promis că vor fi publicate în revistă și, spre stupoarea mea, m-a „anunțat” că, după părerea sa și în urma experienței sale de vechi editor, eu aveam toate datele care mă desemnează ca unul dintre marii prozatori ai perioadei postbelice. S-a ținut de cuvânt, mi-a publicat modestele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de fapt, și după înscăunarea sa și abia abilitatea extraordinară cu care l-a folosit pe Maurer pentru o politică externă cu adevărat extraordinară pentru un șef de stat al unei țări satelite Moscovei, și apoi felul în care, spre stupoarea bătrânului „sforar” și amic al lui Dej, ce fusese Maurer, Ceaușescu s-a debarasat de el, în aceeași vară fatidică a lui ’71, vara „Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de sunt atât de bine și la zi informați clănțăii de la „radio șanț”, zău așa, îmi faceți de-a dreptul milă! Păi, uite, îl am chiar aici în fața mea pe unul dintre fidelii informatori ai postului - pe poetul Leonid Dimov! Stupoare în sală, nu de „dezvăluirea”, ci mai mult de insolența fățișă și murdar oportunistă a autorului Groapei, cel care în anii aceia se lăuda a „deține adevărul” și de a fi deasupra și în afara „grupurilor literare”; Dimov, uluit, roșu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce poate lua forme diverse, contradictorii - a libertății sociale, brusc instalate, ca un fel de uragan, la care nu se aștepta aproape nimeni și pentru care, nimeni, aproape, nu era pregătit - Libertatea socială! Deoarece observăm cu uimire și uneori cu stupoare că generațiile tinere și foarte tinere, azi, la noi, după Decembrie ’89, preiau de-a valma valorile vestice, cu precădere cele americane, și când vorbesc de „valorile americane” mă refer, în acest caz, la valorile „de piață, comerciale și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
echipe a lui Dej, inclusiv cu „imaginea” acestuia, fostul său mentor și „protector”. În această ocazie, ca și în Biroul Uniunii apărasem revista, conform înțelegerii din „acea seară”, conform „contractului”, creându-mi uneori nu puțini inamici; cu atât mai mare stupoarea mea când Geo mă acuză, subit, că „nu muncesc”! Iar la replica mea, iritată, că nici el „nu prea muncește”, mi-a răspuns pe un ton impasibil că „el, ca șef, scapă acestor reguli!”. M-am întors atunci și, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să aud și părerea celorlalți”. Cum în birou, afară de Dimisianu, ce era, evident, de partea „șefului”, se mai aflau și doi buni, fideli prieteni, Păunescu și Pituț, m-am oprit și m-am oferit și părerii „celorlalți”. Încă o dată spre stupoarea mea în acea zi, fidelul, entuziasmatul Păunescu de arta și persoana mea, cu care petrecusem nopți lungi și fructuoase ideatice până la orele alburii ale dimineții, aliat necondiționat al întregii mele strategii de luptă, cum o spuneam, împotriva grupului Barbu, confident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alte cuvinte, întrebarea cu privire la sensul vieții nu trebuie să devină singurul conținut de viață al celui care și o pune. Fără întrebarea cu privire la sensul vieții, viața devine un fapt statistic. Dacă, însă, întrebarea devine inflaționară, viața devine o subspecie a stuporii. 3. Dacă, prin absurd, un geniu, un sfânt sau un zeu ar face o afirmație generală cu privire la sensul vieții (o propoziție asertotică, univocă, de tipul „Sensul vieții este X“), ceea ce ar urma ar fi moartea termică a sufletelor. S ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
emi siuni la care sunt invitați tot soiul de ipochi meni fără onoare și fără minime reguli de conduită. Socie tatea e polarizată isteric: pro-băsescieni obsesivi și anti-băsescieni grobieni. Forumurile sunt pline de dejecții. Ne îndreptăm spre un soi de stupoare electorală: nu mai vrem să votăm pe nimeni, pentru că îi disprețuim pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e un aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre ceilalți, sufletul se contractă, erodat de umori acre și de stupori crepusculare. Obsesia originalității și pasiunea nevrotică pentru tot ce e nou au de a face cu slava deșartă: sunt simptomele pretenției de a fi altfel, ale isteriei de a fi mereu „branșat“, „la zi“, „în pas cu veacul“. Acedia are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]