2,123 matches
-
începutului. De dincolo de timp se-ntoarce să-și sărute Iubitul în Timpul ăsta schimbător. Cu-ncredere lasă, în urmă, trecutul, dincolo de limitele timpului deschide fereastra realității dorite, nașterea altor începuturi. Din străfulgerarea luminii aduce un nou gând și-l îmbracă în suave, calde emoții, în culori de iubire, în armonia sunetelor celeste - Acum, Aici, în noul Timp -. ................................................ În fiecare clipă totul curge. Mâine va fi altfel... DACĂ TIMPUL S-AR OPRI - Îmi place anticariatul unde răsfoiești visele, îmi aduci Cerul mai aproape
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie, te domină, un contrast tulburător, o tensiune dintre lumină și întuneric, un clar-obscur vibrant, senzual, copleșitor și obsedant îți trezesc simțurile, ca un drog. Totul se contopește într-un văl misterios, electrizant. Arome suave în note incitante dezvăluie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate. Este lumina de pe un alt tărâm, dar este și caldură, și visare, și nostalgie. O lumină patinată pare a încifra magia fericirii. Cu delicatețe ne cuprinde, încremenind în
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion Paragină, „Mama”, p. 454). Un alt motiv de tristețe, care înmulțește suferința întemnițaților este lașitatea și conformismul celor „liberi”, fiind prin aceasta complici la realizarea nedreptății: Lângă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
ger, toamnă, crin, far), până la obsesiv (fregata, floare de lotus etc.). Deși Domnița Flori Neaga nu incriminează nici sub obsesive presiuni elegiace jocul nedrept al destinului implacabil, el se conturează din zădărniciri tacite: Când sănii stranii, fără zurgălăi,/ Mă bântuiau suav, în lung și-n lat.../ Floare de măr, căzută peste zori,/ Ai fost și foc, și aer, și păcat (p.35), sau ca un dans fantastic, destinal (În blânda desfrunzire de pe urmă,/ Curgeau din cer luceferii șuvoi,/ Ne îmbrăcam în
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers felină și niște sâni micuți ca două mingi de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o adiere suavă de miros de fân proaspăt cosit, făcând nu numai pe bărbați, ci și pe femei să întoarcă privirile, să-i urmărească mersul ca o alunecare printre trecătorii întâlniți. Brigitté era nu numai inteligentă, ci și elegantă, contribuind astfel să-și
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
din nou, căprioarele care își au ”culcușul” prin apropiere... Ochii lor mari și privirea lor mirată m-au făcut de fiecare dată să rămân nemișcată și să le privesc în tăcere. Câtă finețe și eleganță poartă în ele aceste ființe suave! După ce mă privesc curioase, își continuă drumul cu siluetele lor elegante, dispărând cu câteva sărituri în adâncul pădurii... Iubesc aceste plimbări, chiar de sunt scurte și chiar de cerul îmi dăruiește ultimii stropi de ploaie, de parcă ar dori să-mi
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
scurtă a modernismului de azi, extrem de captivante, neplictisitoare, însă, mai presus de orice, purtând „pecetea” personalității inconfundabile a autoarei. Temele abordate uimesc lectorul prin diversitatea lor, prin apetența către lumea reală pe care Marina Almășan o descoperă și redescoperă zilnic suav, puternic sau „bombănind” cu ochi mirați de copil, pentru că, nu-i așa, parafrazându-i pe clasici, nimic din ce aparține vieții umane nu îi este străin prietenei noastre, Marina. Spun „prietenei”, fiindcă autoarea chiar își apropie foarte mult cititorul de
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
paltini, Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci Firava mea făptură migrează acum în toamnă, Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci. M-aș scrie versul alb în iarna cea polară, Să ningă poezie frenetic și suav Să-mi mângâie angelic și ridul din obraz! M-aș scrie veșnicie pe firele de lună, Când doarme tot pământul în rugă să mă aprind Cu un sobor de îngeri să mă țin strâns de mână În marea de iubire
M-AŞ SCRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368401_a_369730]
-
susțină punctul de vedere în fața lumii. De aceea spune cu năduf: „În neagra adversitate/ Înfrunt capete de hidră”. (Gând de primăvară). De multe ori, poetul își acordă un răgaz din revolta de care este cuprins și atunci e năpădit de suave flori, de nescrise vise, de ape imaginare, buchete de narcise, țărmuri primitoare, de imagini tandre, ireale, armate de ondine, de crângurile milenare unde se adapă „caii poeziei”. Toate acestea chemate de nicăieri, în poezia „Suave flori”. Pentru Virgil Ciucă, acesta
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
și atunci e năpădit de suave flori, de nescrise vise, de ape imaginare, buchete de narcise, țărmuri primitoare, de imagini tandre, ireale, armate de ondine, de crângurile milenare unde se adapă „caii poeziei”. Toate acestea chemate de nicăieri, în poezia „Suave flori”. Pentru Virgil Ciucă, acesta e un „veac aberant” unde „Încerci temător să trăiești/ Și-aduni amintiri de prin oaze/ Clădindu-ți castele cerești” (Mă mir). Dacă ai răbdarea și bunăvoința să citești până la capăt, dincolo de revolta și mânia sfântă
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
apa din noi...” O „taină a inimii” așteaptă să te întâlnească în”noaptea albastră”, în suspinul înflorit „chiar dacă nu poți prinde/ liniile din palma iubirii noastre,/ chiar dacă nu poți prinde/ urmele pașilor noștri.” (Visul). Alte expresii aduc în lumină partea suavă și rafinată a trăirilor, sufletul poetei atingând note diafane, luminoase atunci când iubește, când este iubită. „- o primăvară este gândul tău!”; „pe cărarea albastră te voi întâlni”; „luminezi acolo unde nu-i lumină” etc. Sau: „ascultă, ascultă și vino/ la marginea
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
vedeți frumosul meu veșmânt înmiresmat? Și totuși nu am curajul să spun că sunt o eroină. Stând deoparte, narcisele dădeau din cap și priveau gânditoare în jurul lor, de parcă așteptau să vină de undeva un răspuns. Deodată se auzi o șoaptă suavă ce aducea un clinchet animat de o orchestră cerească. “Eu am fost un Făt Frumos, care călătorea de departe, de departe... de undeva din mări și țări nemaiauzite de nimeni. Mă luptam cu întunericul, cu frigul, cu fluviile ce se
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
din fire. Câteva momente se lăsă o tăcere, iar vântul începu a mângâia florile pe creștet, cu pălmile lui pline de raze de soare, punându-le câte o coroniță de premiant. Când ajunse la ghiocel, acesta îi puse pe căpșorul suav și aplecat o coroniță de învingător. Marina Glodici Cluj Napoca, 26 martie 2016 Referință Bibliografică: Legenda ghiocelului / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
grăbită spre Vatican.Chiar dacă mergeam repede ,natura mă îndema insistent să-i admir frumusețea.Verdele răcoros al copacilor îți dădea o senzație de relaxare,de visare.Gazonul cu flori de pe străzile pe care le străbăteam m-a întâmpinat cu parfumul suav al său și nici nu am știut când am ajuns la Sat Pietro,dar nu am intrat pentru că îl vizitasem câțiva ani la rând,iar ținta pe care mi-am propus-o era Castelul Sant -Angelo. Am grăbit pașii și
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
scurtă a modernismului de azi, extrem de captivante, neplictisitoare, însă, mai presus de orice, purtând „pecetea” personalității inconfundabile a autoarei. Temele abordate uimesc lectorul prin diversitatea lor, prin apetenta către lumea reală pe care Marină Almășan o descoperă și redescoperă zilnic suav, puternic sau „bombănind” cu ochi mirați de copil, pentru ca, nu-i așa, parafrazându-i pe clasici, nimic din ce aparține vieții umane nu îi este străin prietenei noastre, Marină. Spun „prietenei”, fiindcă autoarea chiar își apropie foarte mult cititorul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
scurtă a modernismului de azi, extrem de captivante, neplictisitoare, însă, mai presus de orice, purtând „pecetea” personalității inconfundabile a autoarei. Temele abordate uimesc lectorul prin diversitatea lor, prin apetenta către lumea reală pe care Marină Almășan o descoperă și redescoperă zilnic suav, puternic sau „bombănind” cu ochi mirați de copil, pentru ca, nu-i așa, parafrazându-i pe clasici, nimic din ce aparține vieții umane nu îi este străin prietenei noastre, Marină. Spun „prietenei”, fiindcă autoarea chiar își apropie foarte mult cititorul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
cu soră- sa și cu tot neamul ei, dar murmur abătut, printre dinți: - Sigur că da, darling..: Ușa de la intrarea în casă se trântește iar în urma ei din cauza curentului de aer, ușor, ușor, se simte aroma unui parfum înebunitor de suav, primăvăratec și dorul instantaneu mă face să mă uit tâmp spre ecoul ultimilor ei cuvinte... Un alt gând îmi spune: adică te uiți în gol... tâmpitule! Timpul trece, capul mă doare, iar cele trei filme vizionate online pe smart tv
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
cu soră- sa și cu tot neamul ei, dar murmur abătut, printre dinți:- Sigur că da, darling..: Ușa de la intrarea în casă se trântește iar în urma ei din cauza curentului de aer, ușor, ușor, se simte aroma unui parfum înebunitor de suav, primăvăratec și dorul instantaneu mă face să mă uit tâmp spre ecoul ultimilor ei cuvinte... Un alt gând îmi spune: adică te uiți în gol... tâmpitule!Timpul trece, capul mă doare, iar cele trei filme vizionate online pe smart tv
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
o zi la fel ca orișicare De mii de ani, dar câți, nu pot a ști, Nimic interesant, nici nou sub Soare, Doar Eva începuse a vorbi, Puțin, fi’n’că la școală n-a prea fost, Și dulce, și suav, să te încălzească, Nici pomeneală,-aiurea, fără rost (!) Dând semne că putea să și gândească, Însă de ani, prin Eden, cum am spus, De păsări, flori și animale plin, Create pentru ea de Cel de sus, Mai trist se contura
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
resursele bugetare se termină. Și totul spus cu acel aer doctoral de parcă ar fi găsit o soluție din domeniul științelor macroeconomiei și nu că i-a transpirat ideea din ADN-ul balcanic al birurilor și peșcheșurilor. Totul rostit cu aerul suav de conducător democratic și nu cu spiritul hulpav al celor puși să vămuiască feudal vadurile, podurile și trecătorile. Totul expus ca un precept de morală comunitară, în numele celei mai imorale și mai fățarnice guvernări în materie de fiscalitate. Cum i-
A FI MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN SAU A FI TAXAT PENTRU CĂ EŞTI ROMÂN?! de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367807_a_369136]
-
aerul foșnește a mătasă E armonie și-atâta iubire! Se-aude a orei încetineală rotire În învechita pendulă din casă. O stea oprită pe cer luminează... Raze de-argint ajung în depărtare Polei de ger noaptea incendiază O, ce colind! Suavă sărbătoare; ``Ard tălpile Mariei de atâta drum, Totuși, privește-n față vitejește, C-un asin blând doar Iosif o-nsoțește În staulu-ncălzit cu abur și cu fum``. Icoana, lumii-a rămas moștenire (Mamă și prunc ne-ocrotesc amândoi) Și iată, iar
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ... Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit, Din ochii mari, albaștri, am simțit, Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior, De v-am furat, setos, ca un avar, Primul sărut în colț la aprozar, Și-apoi în lift, parcă la
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,Din ochii mari, albaștri, am simțit,Întâiași dată-n viață-acel fior, Până în deștul mic de la picior,De v-am furat, setos, ca un avar,Primul sărut în colț la aprozar,Și-apoi în lift, parcă la
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Era o zi la fel ca orișicareDe mii de ani, dar câți, nu pot a ști,Nimic interesant, nici nou sub Soare,Doar Eva începuse a vorbi,Puțin, fi’n’că la școală n-a prea fost,Și dulce, și suav, să te încălzească,Nici pomeneală,-aiurea, fără rost (!) Dând semne că putea să și gândească,Însă de ani, prin Eden, cum am spus,De păsări, flori și animale plin,Create pentru ea de Cel de sus,Mai trist se contura
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]