639 matches
-
lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tot aici, face grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pictorul de la Sihăstrie. Maxim Bâtâcă arhimandrit Sihăstrie. Natanail Iliescu, strungar și dulgher (R-Vâlcea) Nicodim Costake, meșterul cu apa care poartă atelierul mecanic etc. [ISTORIA LUI MOGOȘ CU BOCANCII 1956]* Un trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță care fluieră subțirel, parcă chemând copiii la joacă, așteaptă la gura Barnarului, ca să se aburce în munte, unde se află tăietura. Un grup mare de lucrători așteaptă să fie transportat sus. Între localnici, pe care-i deosebești cu ușurință și după port și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage-și murgul după el,/ Murg frumos și subțirel./ Coadaatinge șovar verde,/ Ce pe lume nu se vede./ Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui Iovan), când este descris în opoziție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după mine, ca să trăim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
miriștele de grâu, pinii cu un aer atât de plăcut, mergând liniștit în pas cadențat. Pe drum ajung din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel, cu un rucsac cât el de mare, are un mers grăbit folosindu-se și de cele două bastoane de lemn. Volubil ca orice italian îmi spune că a lucrat șase ani la Medjugorje și cu un entuziasm debordant vorbește de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
timp. îmi vorbește și despre conflictul din fosta Iugoslavie, despre acțiunile malefice ale masoneriei, etc. Multe mai știe acest tânăr care a lucrat acolo atâția ani într-o pizzerie italiană iar din câștigul obținut a construit o operă de caritate. Subțirel, firav, dar atât de decis vrea să meargă pe jos nu numai până la Santiago, ci până la Fatima. Spune că nu este prea mult, deoarece a întâlnit un neozeelandez care vine pe jos de 80 de zile, din Salzburg, și vrea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mai ales modelele care se potrivesc la noi ca nuca-n perete. Dar în 22 de ani ne încăpățânăm să nu adoptăm și instituția agentului literar. Cam asta lipsește literaturii române de astăzi. Codul lui Da Vinci este o carte subțirică de tot din toate punctele de vedere și s-a vândut în multe milioane de exemplare (e adevărat că la noi în doar câteva zeci de mii). Eu zic că, de pildă, Proorocii Ierusalimului, romanul lui Radu Aldulescu, mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au pus întrebarea: Dar ăsta cine-i? „Ăsta“ eram eu, însă... de nerecunoscut, precum China lui Costache Antoniu din, pe vremuri, mult vehiculata anecdotă. Culmea este că nu doar cei tineri din redacție nu m-au putut identifica în tânărul subțirel, cu mustăcioară neagră, din fotografie, dar nici N.M. Ca și ei, m-a întrebat: Ăsta cine-i? Și N.M. este din leatul meu, multe am suferit împreună, vorba lui Băieșu, nu de ieri, de azi ne cunoaștem, ci chiar din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
role, dar n-am unde să mă dau cu ele, că la noi drumul e cu pietriș. Îmi mai place foarte mult și să mănânc, dar acum mă duc la dans și deja am început să slăbesc. Vreau să fiu subțirică, așa ca tine. Am învățat cha-cha și rumba. Îmi plac și ASIA, chiar dacă Irina cam face pe șefa. Și André. Am o casetă și cu Holograf. Pe 5 decembrie e ziua mea și vreau să te invit pe la mine. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță”. Orice apariție a lor aprindea patimi, răscolea suflete, iar mama subțirică, suavă și unduitoare ținea în picioare o sală întreagă cu piesa ei de rezistență, la care nimeni nu s-ar fi avântat, cadâneasca; și nu o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de fiecare dată în ambele mâini cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ani petrecuți de poporul ales În cort și În pustietățile Sinaiului; și, În sfârșit, pe coana Rița, blănăreasa văduvă, care a trăit până mai anii trecuți și numai cu pâine muiată În cafeluța neagră - și de aceea, poate, atât de subțirică la trup și cu min tea sprintenă la amintirea locurilor și a oamenilor din mahalaua noastră, mai cu stare și mai bine hrăniți decât dânsa, dar trecuți cu toții la cele veșnice mult Înaintea sa. Mahalaua noastră atât de colorată avea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ofticosul de Ioțu, cu vocea lui nesuferită, de cârcotaș care nu juca decât table pe bani, când Boc, un mops uitat de stăpâni în parc, începea să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
metru distanță și pe rânduri și între rânduri. Erau plantați des. În această situație nu-și puteau dezvolta coronamentul, ci erau obligați la o luptă permanentă pentru lumină, ceea ce îi silea să crească mai mult pe verticală. Astfel că erau subțirei la trunchi și înalți. Erau frumoși, foarte frumoși. Semănau cu niște copii care făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de te mirai de unde avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten, ruj și rimel, iar părul scurt, șaten și nu prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
veac, sau pe tinerii zvelți și atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex, care are caninul obicei de a se repezi să se răfuiască prin gard cu potăile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fiind ușa de intrare în spațiul unde erau aceste locuri, îi spun spațiu că nu știu ce altă denumire să-i dau. Într-o gară s-a urcat în tren și a intrat la noi un tânăr de vreo 20-22 de ani, subțirel și blond, s-a așezat pe bancheta din fața mea și a început să se uite la mine. Eu nu prea l-am băgat în seamă, căci reciteam pentru a nu știu a câta oară cartea „Aventuri în insula naivilor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zâmbesc frumos și-mi trec privirea peste vestimentația ei, compusă dintr-un tricou vechi bleumarin, cu mânecă lungă, pantaloni de călărie și cizme asortate. Are un corp senzațional pentru vârsta ei. Nu e de mirare că Suze e atât de subțirică. Mă uit în jurul meu, dar nu văd nici urmă de nimic care să semene a port-manteau care ascunde vreo rochie sau a cutie de pălării. — Deci, ăă... Caroline... Mă întrebam cu ce te îmbraci azi. Ca mamă a miresei! — Mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să nu mă holbez la unele dintre rudele lui Suze. Bunica ei iese din biserică foarte încet, cu un aer regal și un baston în mână, și e urmată de un tânăr foarte îndatoritor, în costum de zi. O fată subțirică și palidă cu ochii imenși are pe cap o pălărie neagră uriașă, un mops în brațe și fumează țigară de la țigară. Lângă poarta bisericii se află o armată de frați aproape identici, îmbrăcați în kilt, și îmi aduc aminte ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o să scuture trena. — S-ar putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
neajunsurile erau peste tot. S. B.: Când eram în PC, mergeam noaptea, că noaptea se făcea mâncarea, și aveam acolo niște cunoștințe, între bucătari. Aveam un camarad din Constanța fomist tare, un tip scund și gras, cu un nume contrariant: Subțirică Lucian. Când eram de serviciu cu el (el era radiotelegrafist) nu se putea să nu facem o vizită pe la bucătărie. El știa bine ora când se tranșa porcul pentru masa de dimineață, avea miros bun. Luam bucăți de carne, le
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pentru verificare, a tras un foc. Greșeala a doua a fost că nici nu a îndreptat arma în plan vertical. Era în camera de telefonie și telegrafie. Glonțul a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au înlemnit, se gândeau că sigur cineva a murit ori s-a rănit. Cine
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]