811 matches
-
un set comun de valori și interese care se construiesc în interacțiuni de tipul față în față. Individul învață despre oportunități de la grupurile (primare și secundare) de referință- care pot fi grupuri normative, social acceptate sau grupuri alternative/deviante. Această subcultură include componente precum limbaj și acțiuni specifice, magazine și muzică specifică, activități specifice - ritualuri, paternuri de uz, modalități de procurare a drogurilor și cel mai important - construcția in și out-grupurilor (cei care consumă și cei care nu consumă droguri). Identificarea
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
componente precum limbaj și acțiuni specifice, magazine și muzică specifică, activități specifice - ritualuri, paternuri de uz, modalități de procurare a drogurilor și cel mai important - construcția in și out-grupurilor (cei care consumă și cei care nu consumă droguri). Identificarea cu subcultura drogurilor este strâns legată de conceptul de oportunitate. Această subcultură furnizează, pentru cei care trec prin perioade de criză referitoare la stilul de viață și la consumul de droguri, oportunități ce le permit o anumită pozitivare a stimei de sine
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
activități specifice - ritualuri, paternuri de uz, modalități de procurare a drogurilor și cel mai important - construcția in și out-grupurilor (cei care consumă și cei care nu consumă droguri). Identificarea cu subcultura drogurilor este strâns legată de conceptul de oportunitate. Această subcultură furnizează, pentru cei care trec prin perioade de criză referitoare la stilul de viață și la consumul de droguri, oportunități ce le permit o anumită pozitivare a stimei de sine. Waldorf (1991), Granfield și Cloud (1996), Beck și Rosenbaum(1995
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
un factor cauzal al abuzului de drog (Beauvis și LeBoueff 1985; Harvey, 1985; Wurzman 1982). Inegalitățile educționale constituie un al doilea factor la nivel macro în identificarea cu grupurile consumatoare de drog și adoptarea comportamentului adictiv. Inegalitățile culturale: cultura populară/subcultura. Gans (1974) spunea că acest tip de cultură constă într-un set de materiale și activități care pot fi comercializate și care sunt consumate sau agreate de un număr mare de oameni. Literatura, filmele, muzica și moda constituie moduri prin
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
insatisfacție socială, de violență și agresivitate apare nevoia negării societății și constituirea alteia nouă pe baza propriilor valori la nivelul grupului. În cadrul acestor grupuri respectarea normelor capătă o importanță fundamentală, deoarece participarea în cadrul său permite instaurarea unui proces de integrare. Subcultura grupului influențează apariția proceselor de educație și adaptare - socializare și integrare socială negativă - contrare normelor sociale. Sistemul cultural al claselor defavorizate cuprinde, după Siegel, L.J. și Welsh, B.C. (2009, pp. 130-136 apud Miller, W., 1958) un set de preocupări și
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sociale unii autori evidențiază faptul că delicvenții juvenili crescuți în zonele defavorizate economic comit alt gen de infracțiuni decât delicvenții minori din zonele rezidențiale. Privind valorile sociale ca un important suport în determinarea comportamentului deviant al tinerilor, criminologii consideră că subcultura reprezintă o subdiviziune a modelelor culturale la care participă o parte din grupurile sociale. Din acest motiv, orice subcultură are un sistem valoric diferit de cel al societății. Acest fenomen este amplificat, de tendința asocierii minorilor în ,,subculturi predelicvente" sau
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
delicvenții minori din zonele rezidențiale. Privind valorile sociale ca un important suport în determinarea comportamentului deviant al tinerilor, criminologii consideră că subcultura reprezintă o subdiviziune a modelelor culturale la care participă o parte din grupurile sociale. Din acest motiv, orice subcultură are un sistem valoric diferit de cel al societății. Acest fenomen este amplificat, de tendința asocierii minorilor în ,,subculturi predelicvente" sau ,,bande de la marginea străzii" care oferă tânărului atât un sentiment de solidaritate cu cei ca el, cât și o
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
consideră că subcultura reprezintă o subdiviziune a modelelor culturale la care participă o parte din grupurile sociale. Din acest motiv, orice subcultură are un sistem valoric diferit de cel al societății. Acest fenomen este amplificat, de tendința asocierii minorilor în ,,subculturi predelicvente" sau ,,bande de la marginea străzii" care oferă tânărului atât un sentiment de solidaritate cu cei ca el, cât și o identitate în numele căreia își poate procura o serie de satisfacții hedoniste imediate și se poate revolta împotriva sistemului social considerat
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
controversat al psihopedagogilor, generator de opinii și discuții contradictorii. Unii o consideră "vârstă ingrată”, alții, dimpotrivă, "vârsta de aur”; pentru unii ea este "vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției”, în timp ce pentru alții este "vârsta marilor elanuri”; este "vârsta contestației, marginalității și subculturii”, dar și "vârsta integrării sociale”; este "vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar și ca artificiu” - decretează unii, ba nu, ripostează alții, este "vârsta participării la progresul social”; cei mai mulți o consideră ca fiind în totalitate o "problemă
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
democrației în diferite țări. Pe lângă pluralismul social, Dahl [1989: 264] enumeră și alți factori care stau la baza dezvoltării democrațiilor în lume73: • neutralizarea mijloacelor violente de constrângere; • relativa omogenitate culturală; în caz de eterogenitate apare o lipsă de segmentare în subculturi puternice; în caz de segmentare, succesul unui lider în promovarea unor soluții consociative poate rezolva conflictele subculturale; • diseminarea unui set de convingeri ca bază pentru democrație (în special în rândul activiștilor politici); • absența intervențiilor străine externe nefavorabile soluțiilor democratice. Dincolo de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ceea ce este considerat de angajați ca fiind corect sau incorect în relația cu organizația. Mai mult, Adams evidențiază faptul că atitudinea muncitorilor americani față de muncă nu constituie un construct universal, fiind necesară cunoașterea valorilor și normelor specifice unei culturi ori subculturi pentru a înțelege mecanismele inechității. În acest sens, studii recente au evidențiat necesitatea investigării conceptelor cheie ale teoriei echității în diferite contexte culturale, pentru a identifica instrumente viabile pentru practica managerială. Astfel, pornind de la teoria echității, M. C. Bolino și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
poartă modelele atotcuprinzătoare, paradigmele unice de interpretare. Conceptele tind să-și piardă singularul, să se impună prin pluralul lor, să se legitimeze prin contextualizare. Cultural vorbind, triumfă cel puțin în discurs și în ideologie diversitatea, specificul, policromia comunităților și a subculturilor. Social vorbind, democrațiile occidentale (iată, nu-mi vine să spun democrația!) au trecut de la polul unității către cel al pluralismului. Condiția de cetățean care, în democrația clasică, omogeniza indivizii, dîndu-le demnitatea egală a politicului, a devenit acum soclul pe care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în mod intrinsec, formă prin excelență a limbii, chiar singura, limba standard face ca celelalte varietăți să fie privite drept deformări. În acest context, indivizii care și-au asimilat normele și valorile dominante văd limba tinerilor ca o expresie a subculturii, în timp ce aceștia vorbesc această limbă refuzând normele și valorile dominante în numele unei contra-culturi. Multe cuvinte din verlan au intrat în limba curentă și nu mai sunt utilizate de grupurile care le-au introdus ca un fel de conservare lingvistică care
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
Mexic) există diferențe de orientări cognitive către sistemul politic și către procesele de input și output, diferențe de afect de sistem și de competență politică subiectivă. Aceste diferențe sunt responsabile pentru definirea tipului specific de cultură (parohială, dependentă, participativă) și subcultură politică (parohial-dependentă, dependent-participativă, parohial-participativă). Prin evaluarea nivelului de estimare și beneficiului outputului deosebim loialiștii de output de dependenții și parohialii alienați. Pentru estimarea nivelului de input măsurăm conștientizarea politicii prin frecvența urmăririi problemelor politice și guvernamentale în mass-media, abilitatea de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
larg, de ce ea n-a fost posibilă. Fără inhibiții, false pudori și, mai ales, false eroisme. Noțiunea se încadrează în categoria mai largă a disidenței. în termenii reluați și de Vladimir Tismăneanu: După VÆclav Havel, criteriile de definire ale unei subculturi disidente includ: vizibilitatea sa, independența de infiltrațiile oficiale, aderența ideilor sale nu numai la grupări variate din țara în discuție, ci și din Occident. Din cauza ciudățeniilor culturii neostaliniste din România, consolidarea unei disidențe colective de acest gen a eșuat. O
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturală. Trebuie precizat, în același timp, și cu toată claritatea, că această cultură alternativă nu reprezintă, neapărat și în toate cazurile, ceea ce s-a numit o contra-cultură (în termenii culturii occidentale, de către Theodor Roszak 19 și alții) sau cultură ori subcultură dizidentă (în termenii Europei de Est, ai blocului sovietic în general). Starea de spirit Cu alte cuvinte, cultura alternativă nu înseamnă în mod permanent, necesar și în toate cazurile, acte de subversiune și opoziție deschisă, de contestare directă a regimului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
s? anticipeze aceast? realitate ?i percep?ia ei. Se poate vorbi �n cazul acestei tradi?îi de cercetare de o �?coal? culturalist?�, �n m?sura �n care problematică să original? este cea a efectelor mediului cultural � ?i, �n special, al subculturilor de clas? � asupra form?rîi personalit??ilor sociale ?i conduitelor individuale [55]. Columbia este �ntr-adev?r bastionul unei ?coli de antropologie cultural? �n care se vor ilustra, pe urmele lui Boas, Kroeber ?i Benedict, Margaret Mead, Linton ?i Kardiner. Aceast
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
120 "Prea puțini copii, prea puține arme, prea puțini aliați, iată cauzele înfrângerii", a declarat mareșalul în discursul său din 20 iunie 1940. "Incredibilii" (les Incroyables) și corespondentul lor feminin "minunatele" (les Merveilleuses) sunt nume folosite cu referire la reprezentanții subculturilor la modă în Franța Directoratului. Numele lor apar uneori fără litera r (incoyables și meveilleuses), deoarece acești oameni voiau să-și arate prin "proscrierea" literei r îndurerarea pe care le-o produsese execuția regelui. Les Incroyables și-au atras porecla
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ce-i mai trebuie băiatului ăstuia sexy și cu talent? Să-l vedem la televizor? Nu cred că i-ar plăcea postura asta, el care se declară atât de „fără compromisuri“, în nici un caz nu va apărea la televizor în subcultura de producții de divertisment și telenovele pe care o vedem zilnic pe micile ecrane. Poate la teatru iar, pe scena mare pe care a părăsit-o sau pe scenele mici în care sigur este așteptat cu brațele deschise! Da! Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
urmă permițînd construirea în serie și la prețuri mici a unor receptoare de dimensiuni mici, alimentate cu baterii avînd o autonomie totală. Radioul a devenit astfel pentru multă lume un element esențial al vieții cotidiene, fundal sonor ce vehiculează o "subcultură" industrializată și uniformizată, dar și sursă de informații de orice fel, dintre care unele pot avea o influență directă asupra evenimentului. În 1961, în timpul "puciului" din Alger, rolul acestuia a fost determinant în rezistența pasivă a soldaților față de inițiativele șefilor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fost trăite de telespectatorii europeni ca și cum aceștia ar fi privit în mod direct viața din "casa lor comună". Mai mult decît audiovizualul, scrisul nu scapă nici el în societățile europene contemporane de o evoluție care îl transformă în vectorul unei "subculturi" standardizate. Mai întîi presa, care după ce a fost pînă la mijlocul anilor 1950 instrumentul principal al informării, cunoaște din acest moment un declin constant datorat mai multor factori: preferința tot mai mare a publicului pentru radio și televiziune, dispariția sau reducerea
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
publicul tinde tot mai mult să se amestece în societăți în care multe dintre diferitele existențe se estompează odată cu progresul instruirii și informării. Apoi pentru că marii vectori ai culturii de masă nu servesc în mod exclusiv drept suport al unei subculturi standardizate, supusă doar regulilor profitului. Oricît de uimitoare ar fi evoluția din ultimele decenii al "peisajului audio-vizual" european, așa cum apare din programele supuse dictaturii măsurării nivelului de audiență ("audimat"), nu totul este lipsit de valoare, deci ce înlăturat, din producțiile
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
început de grupul de la Birmingham pentru ideea de clasă și ideologie provenea, așadar, dintr-o percepție acută a efectelor opresive și sistemice ale clasei în societatea britanică și ale luptelor din deceniul șase împotriva inegalității și a opresiunii. Studiile asupra subculturilor din Marea Britanie încercau să găsească noi agenți ai schimbărilor sociale atunci cînd s-a văzut că anumite sectoare ale clasei muncitoare erau integrate în sistemul existent și în ideologiile și partidele conservatoare. Încercările lor de a reconstrui marxismul au fost
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de a rezista, de a lupta împotriva culturii dominante. O asemenea viziune duală este evidentă și în opera lui E.P. Thompson (1963) care subliniază atît capacitatea muncitorilor de a rezista dominației capitaliste, cît și formele de cooptare; Dick Hebdige, în Subcultura (1979), prezintă stilurile muzicii rock și cultura adolescenților și ca forme de refuz, și ca moduri comerciale de încorporare a rezistenței din subcultură în cultura dominantă de consum. Astfel, ar trebui să evităm abordările unidirecționale, proprii teoriei manipulării și a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
subliniază atît capacitatea muncitorilor de a rezista dominației capitaliste, cît și formele de cooptare; Dick Hebdige, în Subcultura (1979), prezintă stilurile muzicii rock și cultura adolescenților și ca forme de refuz, și ca moduri comerciale de încorporare a rezistenței din subcultură în cultura dominantă de consum. Astfel, ar trebui să evităm abordările unidirecționale, proprii teoriei manipulării și a rezistenței, în favoarea combinării acestor perspective în analizele noastre. Într-un fel, anumite tendințe ale Școlii de la Frankfurt pot corecta unele dintre limitările studiilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]