3,238 matches
-
de opțiune este motivabilă și psihologic, este cerută de un anumit fond moral și afectiv al romancierului. Obiectivitatea este, de fapt, sinonimă cu fuga de subiectivitate, dacă e să o definim prin raportare la contrariul ei. De ce această evitare a subiectivității, de unde vine această reticență programatică sau de unde ar veni, cum se exprimă autorul însuși, sfiala de a scrie la persoana întâi? La originea primelor sale romane putem identifica, cu o relativă ușurință, ideea unei compensații. Primul roman al lui Rebreanu
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
viața sa a fost greșit înțeleasă. Dar această disculpare nu o face în mod direct, în nume personal, ci prin delegație, punând narațiunea și explicațiile autobiografice în seama unui personaj, Remus Lunceanu, cu inițialele sale, care îl reprezintă ,obiectiv". Evitarea subiectivității este clară și curioasă. Romanul Ion este dedicat ,celor mulți, umili", o categorie din care scriitorul nu a făcut niciodată parte, dar cu care voia să se identifice compensatoriu. Fiul de învățător se revendica adesea din clasa țărănească, avea nevoie
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
pe care numai experiența vieții o zămislește în sufletul creatorului..." La originea operei rebreniene stă sentimentul generalizat al vinei. Opera se naște ca necesitate interioară a dezvinovățirii și a ispășirii, dar aceste fenomene morale nu sunt asumate explicit. Fuga de subiectivitate, care înseamnă evitarea mărturisirilor în nume personal, ca și strategia de a nu se identifica cu nici unul dintre personajele sale, este echivalentă cu o fugă de sine însuși ca de cel vinovat. Scriitorul are nevoie de aceste disculpări, dar fenomenul
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
Aubier, 1984), George Banu schițează o adevărată ontologie a actului critic, un Ťportret ideal și autoportret imaginarť al criticului, al cărui statut existențial este unul de frontieră, el fiind un mesager, un intermediar între două lumi, de fapt între două subiectivități. Este o sfîșiere benefică, chiar dacă inconfortabilă, spune Banu, dar ea nu devine fertilă decît dacă spiritul este hrănit interior de un Ťproiect utopicť al teatrului, care dă totodată legitimitate actului critic. Atunci cînd utopia se împlinește spectacular, fie și pentru
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
au declarat interesați. Adăugăm la această imagine sursele de informare sunt mass-media (58%), internetul (23%), iar literatura de specialitate (16%) și școala (14%) se situează pe poziții slabe. Avem, astfel, elemente sugestive pentru a cunoaște mai bine starea reală de subiectivitate a populației în legătură felul în care se raporteză la raporturile dintre statul român și evrei în perioada celui de al Doilea Război Mondial. În același timp, prelucrarea informațiilor din acest sondaj de opinie permite creionarea portretului celui care ar
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
este specific cercetărilor de profunizme și eplorative. În Dicționarul sau, Mucchielli definește interviul nondirectiv astfel: "metodă prezențială de discuție, fondată pe empatia celui care face interviul față de actorul intervievat (individ sau grup), utilizată pentru culegerea de informații care depinde de subiectivitatea actorilor (descriere, punct de vedere, analiza, sentimente...). Atitudinea "non-directivă" care definește folosirea să îi lasă intervievatului libertatea de a răspunde așa cum a inteles la întrebarea deschisă ce îi este adresată (tema dată care este axul central al interviului)"15. Această
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
e de sine stătător. Lipsa lui de independeță constă în faptul că el este numai în sine totalitatea conceptului; acesta este însă ființa-pentru-sine. Obiectul are deci față de scop caracterul de a fi neputincios și de a-l servi; scopul e subiectivitatea sau sufletul lui, subiectivitate care are în el latura ei exterioară"26. Marx: libertate politică și necesitate economică Marx consideră că, spre deosebire de Hegel, oferă relației libertate-necesitate o consistentă reală, având ca fundament economia politică modernă. Modul de productie capitalist, cu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Lipsa lui de independeță constă în faptul că el este numai în sine totalitatea conceptului; acesta este însă ființa-pentru-sine. Obiectul are deci față de scop caracterul de a fi neputincios și de a-l servi; scopul e subiectivitatea sau sufletul lui, subiectivitate care are în el latura ei exterioară"26. Marx: libertate politică și necesitate economică Marx consideră că, spre deosebire de Hegel, oferă relației libertate-necesitate o consistentă reală, având ca fundament economia politică modernă. Modul de productie capitalist, cu alte cuvinte, bazat pe
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
așa-numitul experiment informațional al lui Hans Moravec. Inspirat de tezele pionierilor informaticii Claude Shannon (care, în 1948, descrie o cantitate matematică numită ,informație") și Norbert Wiener, experimentul lui Moravec pune aceleași probleme de locație a conștiinței și decorporalizare a subiectivității pe care le ridică și constructele ficționale ale prozatorilor cyberpunk. Considerînd că ființele umane există mai degrabă în forma tiparelor informaționale decît în cea a prezenței corporale, Moravec construiește în volumul său de teorie robotică Mind Children. The Future of
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
al fineții analitice și tensiunilor reflexive. Când perspectiva critică aparține unei autoare, interesul este și mai mare. Așteptăm, de la un insider al domeniului investigat, un profil mai nuanțat al feminității, o priză directă asupra subiectului din care să apară, fără subiectivități de gen, siluete de scriitoare adevărate. În Studii de literatură feminină de Elena Zaharia-Filipaș sunt analizate, grupat ori separat, autoare aflate în nișe valorice distincte. Scriitoare de calibru (Hortensia Papadat-Bengescu, Henriette-Yvonne Stahl, Georgeta Mircea Cancicov, Dana Dumitriu, Ileana Vulpescu), promisiuni
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
și atâtea scriitoare evoluează pe orbita lovinesciană, căutând cea mai convenabilă conjuncție. Citindu-le manuscrisele și cărțile tipărite, criticul desprinde câteva trăsături generale ale literaturii feminine, mărci pe care Elena Zaharia-Filipaș le evidențiază și schematizează. Instinctualitate, senzualitate, sentimentalism, pudoare, lirism, subiectivitate: iată aceste constante ale scrisului feminin. Numai că - și aici e punctul cel mai interesant al discuției - modelul teoretic conturat se dovedește incongruent cu aplicațiile critice pe care tot Lovinescu le face. De observat, mai întâi, că elogiul prozei obiective
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
modernismului epic, romanul subiectiv fiind bine ilustrat în deceniul patru de Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade ori M. Blecher. Apoi, criticul, nerefuzându-și satisfacția de a constata evoluția Hortensiei Papadat-Bengescu în sensul creației obiective, își vede flagrant contrazisă teza subiectivității înscrise în dreptul literaturii feminine. Ar rezulta că cele mai bune cărți ale prozatoarei sunt scrise de o autoare intens și benefic masculinizată. Pierzând femeia, criticul câștigă scriitorul. În fine, conștient poate de eroarea lui metodologică, Lovinescu își face la un
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
complimentele, nici contrariul nu au ce căuta. Am enunțat aceste truisme pentru că sub raportul respectiv o lucrare atât de vastă și de pluritematică cum este cea a domnului Mihai Pelin dovedește în repetate rînduri că nu se sustrage imperativului amintit, subiectivitate și obiectivitate trebuind forțamente să implice un coeficient de relativitate. De aceea, pe cât cu putință, evit să pășesc în zona acestei relativități, zonă incomodă și plină de capcane, teren în cele din urmă eminamente steril. Este totodată în folosul unei
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
inclusiv cea crociană, si sa se îndrepte astfel, decisiv către actualitate. În lectură gentialiană a lui Marx se regăsea deja o viziune a lumii, a modului în care aceasta trebuia să fie "de neoprit", care va conduce ulterior la determinarea subiectivității care o practică, mai exact imanenta vieții însăși. Această viziune ce apare la Gentile va tinde să se confunde cu politica, cu dimensiunea colectivă și, deci, cu Statul. Următoarea etapă în depășirea deteminismului de secol XIX se va realiza cu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
critice profunde: el îi impută lui Croce că, în loc să considere că interpretul principal al acțiunii etico-politice este subiectul colectiv, aceasta consideră că este subiectul individual. Ei bine, acesta este terenul pe care Gramsci se întâlnește cu Gentile, si anume stabilirea subiectivității moderne. Subiectivitatea pentru Gramsci nu a fost niciodata "o condiție" prealabilă a cunoașterii și a acțiunii ci, întotdeauna, o legătură între cunoaștere și practica, care se constituie și se exprimă sub forma unei voințe colective, adică, ca subiect care este
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
el îi impută lui Croce că, în loc să considere că interpretul principal al acțiunii etico-politice este subiectul colectiv, aceasta consideră că este subiectul individual. Ei bine, acesta este terenul pe care Gramsci se întâlnește cu Gentile, si anume stabilirea subiectivității moderne. Subiectivitatea pentru Gramsci nu a fost niciodata "o condiție" prealabilă a cunoașterii și a acțiunii ci, întotdeauna, o legătură între cunoaștere și practica, care se constituie și se exprimă sub forma unei voințe colective, adică, ca subiect care este îndreptat către
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei joase, credem că Divinul „discerne“, analizează instantaneu și ia atitudine funcție de puritatea/claritatea și justețea întru Adevăr Suprem a rugăciunii. Ni se cere pioșenie, blândețe, umilință, tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență în acest mediu. * Conlucrarea dintre cele două „etaje“ ale creierului este misterioasă, o vom înțelege, cred, doar prin revelație. De fiecare depinde înălțarea fiecăruia. Problema mântuirii, întrun fel, este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Arghezi: “Farmecele fiecăruia sunt altele. și presimt că experiența unuia nu-i folosește altuia niciodată. și că din punctul ăsta începe omul nou...». Noi am adauga: și poetul. Noua poezie nu propune adevăruri preconfecționate. Poezia aceasta jin duiește la o subiectivitate complexă, capabilă să plăsmuiască un nou univers literar, bogat în esențe și viziuni. Singura propabilă angajare a acestei generații a fost poezia însăși, in ipostaza ei cea mai esențială. Fapt este că în calea ei evolutivă, poezia românească a dat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vorbind despre Ťetapa finalăť a Ťjocului de măștiť din ciclul Hallipa). De la Cluj, au fost prezenți Sanda Cordoș, care a reflectat pe marginea modernității scriitoarei receptate în anii '50, Călin Teutișan, cu o comunicare despre Ťlumea în oglindăť și problematica subiectivității în nuvelele sale, Ion Pop, cu considerații pe marginea interviurilor prozatoarei. La rândul lor, profesoara belgiană Gisčle Vanhčse, care predă acum româna în Italia și francezul Philippe Loubičre au avut în vedere miturile, arhetipurile și simbolurile în jurul cărora se coagulează
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
dirija cu perspicacitate explorările metodice. Structura exegezei relevă foarte clar axele problematice. După ce în prima parte sunt puse în evidență fundamentele psihologice ale criticii și esteticii dragomiresciene (p. 11-43), cele două capitole de bază ale lucrării se opresc la Poetica subiectivității (p. 45-95) și la Poetica alterității (p. 97-151), pentru ca în final, pe post de concluzii, să poată fi ușor detașate Cele trei contradicții ale criticului (p. 153-156). Premisele corect elaborate îi deschid și îi asigură cercetătorului o cale originală de
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
ce pot trezi nu numai un interes teoretic, ci și unul pragmatic. A pricepe înseamnă a stăpâni. în ceea ce privește însă fenomenul muzical, a-l cunoaște presupune totodată a căpăta putere asupra propriului mod de a lucra și a prelucra atât propria subiectivitate cât și alteritatea obiectivă a obiectului sonor. Dacă e să aclimatizăm judecata lui Hipocrate la limbajul muzical, atunci întreaga artă a sunetelor este un amestec (krasis) de "sucuri vitale" care o compun și a căror contribuție ori proporție dă seamă
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
orbit cu totul. A fi parte a Europei înseamnă, desigur, un enorm risc. Regulile balcanismului care ne domină, de-atâta vreme, existența, s-ar putea să primească, mai repede decât ne așteptăm, lovituri mortale. În Europa, mila față de semeni și subiectivitatea cu iz de gășcărie sunt judecate după alte norme decât aici, la porțile Orientului. Cine-a apucat să călătorească, în ultimii ani, dincolo de Curtici sau Borș, va constata că Europa însăși e într-un proces de transformare fără precedent. Nu
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Evelyn Underhill, și îl acuză pe Nae Ionescu de plagiat după Tratatul de Metafizica al acesteia. Cum nu am avut la dispoziție această lucrare, nu ne putem pronunța asupra acestor afirmații. Dar, pentru a ne face o idee vis-a-vis de subiectivitatea pe care doamna profesor o folosește la tratarea anumite subiecte, vă reamintesc că volumul scris de Marta Petreu despre Cioran a apărut în limba engleză sub titlul: An Infamous Past. E.M.Cioran and the Rise of Fascism în România. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Firesc, pe fondul atâtor căutări, admirația devine adeziune. Scontatul vizionarism capătă un factor ordonator. „Într-o lume aparent extirpată de organul religios și metafizic, Basarab Nicolescu alege principiul poetic drept cale de explorare a unei noi obiectivități, a unei noi subiectivități, a unei noi imago mundi.” Și, mai departe: „Ce e o gândire de tip poetic? E o gândire «imaginalimaginară », deci vizualizată, deci spațială, deci non-unidirecțională, deci simultană pe mai multe direcții, deci a-logică. E o gândire analogică, deci metaforică
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]