5,716 matches
-
ei temple ?-a ei sarcini de ninsoare" are privilegiul de a se Întoarce tot În natur?, În marea care-i cânt? „sublima durere" din momentul În care Orfeu ?i-a aruncat harfa În talazurile ei albastre: „ De-atunci marea-nfiorat? de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar... ". De?i oră?ul „cu dome albe str?lucind În verde crâng" s-a risipit În undele m?rii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
structuri semantice care desemneaz?, referitor la crea?ia eminescian?, acest concept: „sistem de simboluri"Eugen Simion ( În care sensibilitatea eminescian? descoper? cele mai fine „iriz?ri de culori" ?i „melodii ascunse" ale unui peisaj Întotdeauna „asociat cu un sentiment al sublimului", ve?nic deschis spre orizontul nem? rginit În care „simfonia naturii" ?i „sentimentul culorilor" alc?tuiesc un tablou fantastic) , „forme ?i structuri vizuale" (E. Papu), „figuri ?i imagini" (M. Eliade), „structuri arhetipale originare", „imagini arhetipale", „fragmente-motive" (Zoe D.-Bu?ulenga
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Poate c? se amestec? aici ?i sentimentul c? noi Împ?rt??im vederea ei cu milioane de fiin?e a c?ror deosebire individual? se stinge, a?a c? În aceast? contemplare suntem cu to?îi una : prin această, impresia sublimului se m?re?te Inc? .În sfâr?it mai contribuie la m?rirea impresiei ?i faptul c? luna lumineaz?, dar nu Inc?lze?te: de aici numele de cast?, care i se d???i identificarea ei cu Diana ". (Schopenhauer Lumea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
versurile poe? ilor. Anticii o vedeau că pe o divinitate ce coboar? pe p?mânt; Dante a considerat-o ca fiind cel mai frumos loc din univers, a?ezând-o În cerul dintâi al Paradisului. Pentru romantici, ea devine imagine a sublimului, simbolul aspiră?iilor ?i idealurilor spre care se Îndreapt? fiin?a uman?. Noaptea, dominat? de lumina lunii, deschide inimii orizonturile visului, face accesibil misterul, comunicând spiritului „o privire mai intens?, Într-un schimb de subtile, rela?îi ?i raporturi, prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cosmic?, iar inima, pacea. În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale, reflectând În razele lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
versul nu s-a Încheiat Inc?? ?i nu se va Încheia niciodat?, c? el I?i mai deap??? firul sonor, pierdut ?i neauzit, Într-o Înnegurat? dep?rtare" , acolo unde lini?tea cosmic? pare s? ating? ve?nicia. ??tre aceast? sublim? stare de armonie aspir? mereu sufletul chinuit al poetului. Cand nostalgia iubirii ?i cântecul dep?rt?rilor Îi Înl???uie sufletul, el cere de la lumina stelelor, de la oglindă lini?țiț? a lacului În care acesta se reflect?, de la seninul cerului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iubit fiu al poporului. Deschide ochii, Vasile, privește, nu-i așa că nu mai vezi nimic din ce a fost copilăria ta? Trecutul tău și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui Matei drum bun. Cu toții Își țineau capetele În pământ, fiindcă evenimentul Îngropăciunii Îi copleșea, le aducea aminte că ei Înșiși vor juca În scheciul ăsta ridicol, nu mai conta cine și cum sau de ce a murit, mortul era pretextul sublim pentru această falsă reculegere, semnul de respect cel mai sobru pe care Îl puteau ei aduce morții. Vocea cântată a mitomanului zbura peste câmp, cu aripi de țuică de Buzău, În vreme ce groparul cinic, marcat de o seriozitate profesională incontestabilă, cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
arata fapta scrisă în inimile lor, prin mărturia conștiinței lor și prin judecățile lor”. Iată că prin vorbele Sfântului Apostol Pavel transmise spre veșnicie, este deslușit adevărul potrivit căruia conștiința este dumnezeirea dăruită fiecăruia dintre noi, din momentul unic și sublim al Creației. Legea morală pozitivă este legea dată de Dumnezeu poporului evreu, prin Moise. Nu foarte multă lume știe că, anterior celor 10 porunci, au fost revelate de Dumnezeu lui Noe, 7 porunci pe care tradiția ebraică le consideră ca
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri sau în alte medii, el a fost făcut dobitoc, genial, pervers, erudit, dement, sublim, netreb nic, potlogar, maestru, nerușinat, criminal, teribil, senzațional, apostat, mizerabilist, acrobat, superb, bou Îîn contragere: superbou), dezabuzat, epopeic, handica pat, miraculos, cretin, reconfortant, bestie, înger și așa mai departe. O singură reacție lipsește: indiferența. Și e logic să fie așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-l întâlnească pe Napoleon. Amânase această întâlnire de fiecare dată când fusese prin Paris, dar acum își spuse că sosise momentul. Parcă și el, după ani și ani, cu bune și mai puțin bune, putea să spună ca Împăratul: "De la sublim la ridicol nu-i decât un pas". Își trăise sublimul personal. Probabil că în iubire acesta era legat de Clotilde, dar acum nu că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
când fusese prin Paris, dar acum își spuse că sosise momentul. Parcă și el, după ani și ani, cu bune și mai puțin bune, putea să spună ca Împăratul: "De la sublim la ridicol nu-i decât un pas". Își trăise sublimul personal. Probabil că în iubire acesta era legat de Clotilde, dar acum nu că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada sub cizmele lui Napoleon la retragerea din Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
țîță de la care am supt laptele științei literare. [...] Din acest curs bătrîn, dar totdauna verde, al cărui imperiu nu i-l poate uzurpa nicio inovație, am învățat și învățăm nenumăratele feluri de stiluri - stilul... clar, concis, pompos, ușor, măreț, simplu, sublim, patetic, larg, ornamentat, chiar înflorit și alte multe." Din păcate, remarcă scriitorul, "un singur stil a fost uitat savantul meu curs francez să mă-nvețe, unul singur - stilul potrivit, tocmai acela care-mi trebuia, singurul care se poate numi stil
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
traducătorul apare ca o persoană dintre cele mai interesante, care poate atrage mult rîvnite asemănări: fiind în esență mediator, îl are de partea lui pe Hermes; sau, ca neobosit purtător și ocrotitor de sensuri, se poate așeza în rînd cu sublimii mesageri care sînt îngerii; nici figura lui de "slugă la doi stăpîni" nu e lipsită de interes, mai întîi pentru că ni-l dezvăluie legat cu un dublu jurămînt de fidelitate, față de spiritul limbii din care traduce și față de spiritul propriei
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
Schiller, în dauna lui Goethe, a fost Gh. Asachi. În 1859, el a publicat, în tipografia lui Adolf Bermann din București, o elegantă plachetă, format in-quarto, intitulată: În amintirea zilei 10 Noiemvrie 1859/ Prima seculara a nascerei lui Friederichu Schiller/ Sublim cantatoriu/ Tribut de admirare/Depune în Numele Jiunimei Romane/ Un veteran. Ea cuprindea versiunea românească a poemului Die Bürgschaft, transpus prin echivalentul "Credința" și precedat de un Cuvântu al traducătorului, care, între altele, spunea despre Schiller că au luminat, au anoblat
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
s-ar face după Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia!" Antologia e notabilă, în primul rând, pentru autoarele sale, abia apoi pentru scrierile acestora. Cert este că redarea vizibilității acestor femei - nu le-aș numi reprezentative -, ci tocmai, sublime, care s-au opus prin atitudine sau prin viziune fluxului vremurilor lor, este de admirat. Paradoxal, fără a-și fi sieși suficientă, ea ne trimite, fără ocolișuri, la volumele originare, la atitudinea primă, care nu se prea poate esențializa.
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both, Levința și trupa Teatrului Maghiar din Cluj. Un spectacol în care acești artiști își regăsesc, fiecare și împreună, sublimul armoniei. Un spectacol cu o plastică vizuală fantastică. Cine vînează și cine este vînat? Moartea este pretutindeni. În pavilion s-a lăsat liniștea. Focul din sobă s-a stins... "Auziți dragă doamnă Auziți Tăietorii de lemne Ce conștiincios lucrează"
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
bărbatul său mult mai vârstnic, greu de înțeles de către cei din jur, devine pe deplin plauzibilă. Luciditatea bărbatului, grija lui - reflectate în jurnalul pe care îl ține - pentru fericirea frumoasei și atât de vulnerabilei femei de lângă el sunt cu adevărat sublime. La trei zile după împlinirea vârstei de 74 de ani, Adam își notează în propriul jurnal: "Pasiuni, experiențe, tot ce e normal să trăiască la vârsta ei trebuie să trăiască, să încerce, nu să le suspende dintr-un idiot, rău
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
mirodeniilor, borcanelor și mâncărurilor din cămară și bucătărie, amețeala voluptoasă dată de formele generoase, întrezărite sau ghicite, ale femeilor, veșnica tensiune pricinuită de atacurile unui imaginar nerușinat, la limita perversiunii (și, în expresie, adesea dincolo de ea), asupra unei structuri de sublimă candoare, eleganța clasică a prozodiei sunt elementele din care se hrănește forța și mereu proaspăta originalitate a liricii lui Emil Brumaru. Foarte popular și datorită fizicului său de boem clasicizat, Emil Brumaru este respectat și admirat de toată lumea. Inclusiv mereu
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
poem precum strămoșească se pot ghici unele intenții subversive. Pentru că în plin proces de industrializare forțată, într-o epocă în care toată lumea proslăvea isprăvile fruntașilor în producție și îi denunța pe chiaburii din mediul rural, poetul descrie frumusețea cvasi-sălbatică dar sublimă a traiului la țară, din alte vremuri. Versurile sunt încărcate de voluptatea senzorială care va deveni principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
să-și examineze propria țară cu ochi obiectiv; reușește doar pe jumătate, fiindcă el o privește tot doar cu ochii sufletului; imaginea Moldovei propusă de el nu s-a mai modificat în deceniile următoare. Pe urmele fratelui său necunoscut și sublim, Russo presimțea că peisajul este pînă la urmă, ca și la Amiel, doar un état d^âme. "Moldova cuprinde tot felul de vederi, vesele, întunecoase, cîmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește sau urlă ceva. Ce pot să păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile mele, în greul sau în sublimul vieții mele? Perfecțiunea literelor tipărite șterge tremurul ființei și imperfecțiunea existențelor. Anul a trecut. Pustiul acelui vîrf de deal m-a adus aproape de prietenii mei. Am privit focul împreună, tăcînd, minute în șir și am ascultat țipătul lemnelor. După miezul
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
la mama acasă. Un festival într-o sală gotică e ca o rază de lumină filtrată de vitraliul istoriei, dar și al perspectivei. în sala "Alfredo Piatti" am auzit și zorii unor muzici posibile și amurgul unor efluvii perimate. Gesturi sublime și contexte infernale sprijină deopotrivă impresia de incantație ce cromatizează o stenică melodie diatonică. Un diatonism ce revine, iată, en fanfare în creația contemporană. Și nu e de mirare, căci după cohortele de opusuri ultra-agresive, nervii compozitorilor s-au mai
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
aștepți mai puțin, florile multicolore, parfumurile cele mai sofisticate, complicitățile abia întrezărite cu marea cultură a lumii (literatura, în primul rând, dar și muzica, pictura, arhitectura, istoria) declanșează în mintea spectatorului minunate focuri de artificii. Spectacolul este total, echilibristica între sublimul estetic și kitsch te ține cu sufletul la gură. Un singur pas greșit și totul se poate prăbuși în derizoriu. Funanbulul are însă călcătura sigură și, în dezmățul general de cuvinte, el este singurul care își păstrează mintea limpede. Cu
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
volume construite riguros, puse fluent în pagină, dând seama despre un discurs extrem de unitar (în marginea tautologiei, uneori) și de limpede. O scriitură care își câștigă deplina onestitate nu din motive estetice, ci din premise - să zicem - manageriale. Periculoasa și sublima intuiție a lui Ted Berrigan (The Business of Writing Poetry) pare să se generalizeze din carte-n carte. Într-un fel sau în altul, cei doi poeți la care mă voi referi în această cronică reprezintă, prin raportare la tendință
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]