1,497 matches
-
armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i‑a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul ateu“, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar nuanțată altfel, o are și Lev Șestov, care susține că întreaga operă dostoievskiană se împarte în două etape : înainte și după Însemnările din subterană ; în momentul scrierii Însemnărilor, spune Șestov, „în sufletul lui Dostoievski a avut loc una dintre cele mai teribile crize pe care este în stare să și le pregătească și să le îndure sufletul omenesc“1. Șestov își dezvoltă pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n‑a descoperit la aceștia „sensul revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într‑un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
unghere“ s‑a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn. Iar „scuipăturile“ despre care vorbește Lev Șestov sînt răspîndite prin toată opera și nu există un motiv real de a‑l considera pe Omul din Subterană mai ticălos decît este. De pildă, acestuia i s‑a imputat (la modul serios) episodul ceaiului dintr‑o replică adresată Lizei : „Să se dărîme lumea sau eu să nu‑mi beau ceaiul ? Dacă‑i pe‑așa, zic : dărîme‑se lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
de ochii lumii, am blasfemat chiar, au interzis în schimb concluzia trasă din toate astea privind necesitatea credinței și a lui Christos“2. Fraza citată există într‑adevăr în scrisoarea respectivă. Dar ea nu se referă la finalul Însemnărilor din subterană, din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de‑a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială ; de fapt, în Însemnări din
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de‑a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială ; de fapt, în Însemnări din subterană însuși Dostoievski este cenzorul impetuosului său erou, căruia îi întrerupe discursul delirant. Despre partea a doua, în legătură cu posibilele intervenții ale cenzurii, nu avem nici măcar informații colaterale. Oricum, un final în spirit creștin, cum crede Ion Ianoși, era imposibil pentru că, structural
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
semnal în această privință îl găsim în refuzul comparației oamenilor cu niște clape de pian, comparație care se găsește în Convorbirile între d’Alembert și Diderot. Tot în opera lui Diderot se poate găsi un text, cu care Însemnările din subterană ar putea fi puse în legătură, și anume Nepotul lui Rameau. Dostoievski îl plasa fără ezitare pe Diderot în rîndul ateilor : „Amintiți‑vă de ateii din trecut : pierzîndu‑și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
au aderat la noua ideologie, dar nici n‑au părăsit țara). Să remarcăm că simulacrul de dialog este condus, despotic, de cel care se rostește. Și posibilele replici ale „celorlalți“ sînt scornite tot de el, sînt o emanație a aceleiași subterane : „Le‑am inventat chiar eu, căci numai cuvintele se lasă inventate. Nu‑i de‑a mirării că mi‑au intrat singure în cap și au luat formă literară“. Eroul încearcă mereu să scape de literatură, dar eșuează iremediabil pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s‑ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S‑a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l‑am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“ ; n‑am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
l‑am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“ ; n‑am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere de inimă „ascuns“, „tenebros“, „oneros“. Poate că Subterana ar trebui luată drept un antonim al Zidului, ca o modalitate de subminare, de depășire a acestuia. Se știe că, înainte de apariția armelor de foc, cetățile medievale erau cucerite prin săparea de tuneluri pe sub ziduri. Guralivul din această scriere dostoievskiană
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
se plaseze într‑o situație de vorbire care să‑i asigure libertatea absolută. Această libertate, refuzînd lumea, plasîndu‑se în afara ei, rezumîndu‑se la rostire, nu poate s‑o modifice, ea poate doar să modifice sensul existenței 3. Individul din subterană se ocupă copios cu așa ceva. Dar, pentru a fi total liber în lumea oamenilor, pentru a fi martor și judecător absolut, el trebuie să depășească Zidul. Or, acest lucru este posibil într‑o formă de existență ne‑umană ; să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
devină insectă, muscă, șoarece. Zidul, așa cum spune un exeget, împarte lumea în partea sus și cea de jos, „în universul practicii corporale normale, dirijat de conștiință și știință, de articulații clare și mișcare, și în universul practicii nenormative, amplasată în subterană, strivită, comprimată, unde se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe : își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul ; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s‑a ținut de cuvînt și și‑a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și‑a aplicat‑o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe : își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul ; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s‑a ținut de cuvînt și și‑a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și‑a aplicat‑o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s‑a văzut nevoit să‑i pună el punctul.
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ardoare (În golul dintre tine și mine), în fine, nici măcar întâlnirea bizară cu propria moarte (Poate suntem de plâns), nu vor putea fi percepute la fel de dramatic precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele lumii vizibilului. Examenul autoscopic anterior păruse, ce-i drept, a dezvălui alte cauze ale suferinței auctoriale: riscul inerent al dispersiei identitare, al pierderii sau al rătăcirii de sine ("mă rătăcesc prin mine/ uneori/ cum se mai rătăcesc copii/ prin mahalale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu subiecte publice și oficiale, cu victoriile noastre și cu eroismul nostru politic" [1971, p.64]. " Există totuși subiecte aparte, care sunt, într-un fel, mult mai eroice. Spectacolul vieții elegante și al miilor de existente pasagere, ce circulă prin subteranele unui mare oraș criminali și femei întreținute iată cum Gazette des Tribunaux și Moniteur ne dovedesc că nu trebuie decât să căscam ochii pentru a ne cunoaște eroismul.(...) Există deci o frumusețe și un eroism modern (...) Viața Parisului este bogată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
revoluționeze acum birocrația europeană, cu ochii tot mai atenți la crucea celtă... 7.15. ROMÂNIA Poate părea ciudat, dar România are mai multe economii. Astfel, o primă distincție pe care o putem face este cea dintre economia oficială și cea subterană, aflată din nou într-o nedorită creștere (25-30% din PIB). Apoi, putem vorbi despre o economie românească, avînd un capital autohton extrem de subțire, și despre o economie din România, de care depindem într-o măsură crucială din păcate, desfășurată de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Titan pentru tânărul spaniol Graf von Cesara sau Zesara, care are și o soră cu același nume. [...] Toată atmosfera din societatea mistică "Amicii Întunericului" aduce a scriere "senzațională". Totuși și aci putem descoperi izvodul cult al acestui fel de literatură. Subterana e o încăpere tipic romantică, încât lui Richter i-a putut trece prin cap să facă educația micului erou din Unsichtbaren Loge sub pământ. În povestea dramatică a lui Raimund, Moisasurs Zauberfluch, există chiar sala de marmură neagră (ibidem, 315
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alcoolicilor și marginalilor societății. În 1944, va fi arestat, sub bănuiala sustragerii de la serviciul militar (în vreme de război!), dar, după șaptesprezece zile, este eliberat, întrucît comisia medicală îl declară "inapt". Continuă să bea și să scrie, viețuind, solitar, în subteranele lumii "normale". Cumva simbolic, primele texte (poeme, povestiri ori editoriale) îi sînt publicate în presa undeground a LA-ului. Trăiește acum marea dragoste a existenței lui, cu Jane Cooney Baker (o văduvă alcoolică, mai bătrînă cu unsprezece ani decît el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască‑țestoasă“. Sîntem mult mai aproape de Omul din subterană decît de romanticii eroi ai lui Pușkin și Lermontov. Celălalt topos, locuința Nastenkăi, este împrumutat totalmente din Pușkin, din poemul Căsuța din Kolomna, trecut și el la „bibliografie“. Regăsim aici o tînăra fată, o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
sovieticus și homo œconomicus? * Care este rolul politicii economice în tranziție? * Explicați triada: stabilizare macroeconomică schimbare instituțională restructurare microeconomică. * Ce sînt instanțele de tutelă? * Cum se produce regularizarea prin piață? * Ce etică a afacerilor este specifică capitalismului? * Ce este economia subterană? * Cine sînt principalii beneficiari și principalii perdanți ai tranziției? * În ce constă conflictul de repartiție? * Ce înțelege Hansner prin noțiunea de "vid sistemic"? * Care sînt caracteristicile capitalismului românesc înainte de criza din 2009? * Care sînt elementele definitorii ale capitalismului românesc după
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
funciar sunt în principal indicatori de structură și intensitate: − structura fondului funciar pe regiuni, județe, localități; − structura suprafeței agricole după modul de utilizare; − suprafața agricolă pe locuitor etc. Resursele de apă reprezintă potențialul hidrologic format din apele de suprafață și subterane în regim natural și amenajat, inventariate la începutul anului, din care se asigură alimentarea diverselor folosințe. Indicatorii care caracterizează resursele de apă, în afara celor cantitativi, fac referire în principal la calitatea acestora, la parametrii biologici hidromorfologici, fizico-chimici, la gradul de
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]