1,690 matches
-
drum undeva În lume. Caravana, șlepul locuibil, cortul - acestea sînt adăposturile viitorului! Chiar și casele nou construite nu sînt permanente. O casă În suburbii nu este portabilă dar este cu siguranță interschimbabilă cu oricare alta din orice altă suburbie, În timp ce suburbiile Însele se evaporă rapid și fără urmă. America e În mișcare. Redbone n-are decît să-și țină buncărul ăla al lui! — Mie, personal, Îmi place ca locul să aibă ceva istorie, spune Zamyatin În timp ce stă cu Wakefield și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
marinettian „Cuvinte în libertate“ și un text în limba germană de Hans Arp (Die Blumensphynx). Alte vecinătăți sînt: două ilustrații de Marcel Iancu, un poem de Ion Vinea („Alții“, datat 1920) și un poem de Ilarie Voronca („futuristul” „Cloroform“: „În suburbie cinematograf și bordel iată/geometria orașului logaritm stelar vals/ Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals/ Luntre și pasăre de azur viziune descuiată”). În consonanță cu Marcel Iancu, dar mult mai confuz, autorul articolului stabilește o genealogie a „stilului nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se asociază, în acest caz, cu obsesia expresionistă a „transformării” omului. Într-un articol destul de încîlcit („Despre public”), F. Brunea pleda pentru implicarea activă a spectatorilor în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
brațe și privind plină de adorație În ochișorii lui albaștri (În cazul În care vă Întrebați, acum sînt căprui). Emma s-a născut trei ani mai tîrziu, urmată, tot după trei ani, de Richard. La vremea aceea, locuiau deja În suburbiile Londrei, iar Linda era soția ideală, făcîndu-și prieteni printre toți vecinii și organizînd petreceri pentru copiii ei. Dan spune că e mama perfectă și că o adoră, după cum o voi adora și eu. Mai afirmă și că, În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine: acum zece minute, mă admiram Într-o vitrină, iar acum am sentimentul că sînt o casnică din suburbii prost-Îmbrăcată, care Încearcă să pară trendy. Of Doamne, cît Îmi doresc să arăt ca Lisa. În clipa asta, seamănă foarte tare cu Elizabeth Hurley, doar că Într-o versiune mai blondă. Iar Amy reprezintă accesoriul perfect. Poartă o foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta. Nu i-oi cunoaște eu pe oamenii ăștia, dar sînt În vacanță și pot fi cine vreau eu. Iar În această seară, doamnelor și domnilor, n-am de gînd să fiu Ellie Cooper, soție și mamă, o creatură de suburbie În devenire. În seara asta, am să fiu Ellie Black, o fată singură, plină de viață, amuzantă și sclipitoare. Am În plan să beau șampanie (dă Doamne să aibă așa ceva, dar În casa unora cu nume ca Jonathan și Caro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deasupra ușii. Pe o tăbliță de lemn atârnată pe zid călătorii erau informați că prețurile la mâncare și la paturi erau la jumătate față de cele din cetate. Jur-împrejur erau grajduri, ateliere de fierărie și tâmplărie, aziluri de biserici. Această măruntă suburbie era menită celor aflați doar în trecere sau în așteptarea controlului sanitar. Era de-ajuns să ai o rană suspectă, o culoare nesănătoasă sau o febră banală ca să fii respins înapoi de paznicii porților. În fiecare dimineață trei funcționari, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altuia n-o să rămână nepedepsit.“ Așa e scris, și așa am împlinit, după cum ne-a îndemnat rabinul Methibtha, mi-a zis, conducându-mă pe un povârniș spre locul care le fusese concesionat pentru cimitir. Era un teren în afara zidurilor, în spatele suburbiei unde încă locuiesc evreii, în care îngroparea unui mort întrecea ca preț moartea însăși. Corpul lui Romilde era îngropat la un picior mai încolo de aria sacră. Rabinul Methibtha ne-a spus: „Nimeni să nu știe, cu excepția celui care poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar pentru a dormi. Dacă această coaliție - din care și eu am onoarea de a face parte - va putea să se Întoarcă În Guvern, vom reuși, În cele din urmă, să demarăm mari opere publice, deblocând surse financiare pentru revigorarea suburbiilor. Printre inițiativele platformei noastre electorale se află și scutirea de taxe pe capitalul investit În divertisment. Nu se trăiește doar cu pâine. Pentru a susține economia este nevoie de consum - răsuflă adânc -, altfel producția stagnează și devenim mai săraci. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-se ca nu cumva să fie Înlocuită. Era pentru prima dată când antrenorul o distribuia În prima echipă. Ea, de obicei, le Însoțea pe cele mari și rămânea Întotdeauna pe banca de rezerve. Sâmbătă sau duminică dimineața, pe terenurile din suburbii și În cartierele de dincolo de șoseaua de centură - terenuri de ciment, În aer liber, fără tribune sau public - juca doar cu școlărițele, cele de-o vârstă cu ea, lipsite de pasiunea Întrecerii. Întorcându-se pe teren Îl salutase, fluturându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la prânz, bunica gătește morun cu sos de smântână. Pentru Michel e ultima lui vară la Charny, dar el Încă n-o știe. La Începutul anului, bunica a avut un atac. Cele două fiice ale ei, care trăiesc Într-o suburbie pariziană, Îi caută o căsuță mai aproape de ele. Bunica nu mai e În stare să se descurce singură tot anul, să-și lucreze grădina. Michel se joacă rar cu băieții de vârsta lui, dar nici rău nu se are cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajutată mult de aparatele electrocasnice; are timp din belșug pentru familie). Bărbatul lucrează În exterior (dar grație robotizării, lucrează mai puțin timp, iar munca Îi este mai ușoară). Cuplurile sunt fidele și fericite; trăiesc În case agreabile În afara orașelor (În suburbii). În timpul liber, meșteresc, se ocupă cu grădinăritul, cu artele plastice. Asta când nu preferă să călătorească, să descopere modul de viață și cultura altor ținuturi, a altor țări. Jacob Wilkening se născuse la Leeuwarden, În Frizonia occidentală; venit În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cafea, băuturi răcoritoare sau alcoolice ? — Ultima, vă rog. Încerc să nu par prea disperată. Două, vă rog. Din... ce aveți. Nu vine nimeni să-mi ceară biletul. Nu mă deranjează nimeni. Trenul pare să fie nu știu ce fel de rapid expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fost o zi atât de geroasă încât mă dureau până și oasele. Am furat o motocicletă și m-am dus să-mi vizitez socrii și cumnata, familia lui Werner Noth, șeful Poliției din Berlin. Werner Noth locuia într-o suburbie a Berlinului, mult în afara zonei unde se trăgea. Locuia cu soția și fiica într-o casă albă înconjurată de un zid înalt, o construcție care avea pământeana grandoare monolitică a unui cavou de nobil roman. În cinci ani de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și? — Și nimic, am ridicat eu din umeri. — Exact, preciză el. Nimic, nimic și iar nimic. — Pot să vă întreb unde vă mutați? am insistat. — Eu rămân aici, zise el. Soția și fiica mea pleacă la fratele meu, într-o suburbie a Köln-ului. Vă pot ajuta cu ceva? m-am oferit. — Da, răspunse el. Poți să împuști câinele lui Resi. Nu e în stare să reziste la călătoria asta. Pe mine nu mă interesează câinele, n-o să fiu în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că lui Steve îi plac pe bune, zise Hugo cu subînțeles. —Îh, făcui eu, cu eleganță. Acum chiar că trebuie să beau. O să beau să uit de amar, o să beau să uit de jale, cântă Hugo. Da’ carnavalul ăsta de suburbie din Chelsea uitată de Dumnezeu n-are nici un bar? Ne simțeam atât de bine încât abia dacă am observat că Janey nu scosese aproape nici o vorbă. Uitându-mă în jur după bar, am dat cu ochii de ea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui bombardament cu napalm, cu dezgustul pentru o suburbie a Saigonului sau cu degradarea bețivilor din Bowery. Nu locuia în Paradis, și o știa. Moartea stătea la pândă în spatele fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Kano în rânduiala lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în angrenajul economic al secolului al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile sălbatice însemna să vrei să mărești numărul marginalilor din suburbii: milioanele de înfometați din „favelas“ de la Rio, din „bidonville-urile“ din Santiago, din „cartierele de cocioabe“ din Caracas, sau din „mahalalele-mizerie“ din Perú“... Cum să vrea să-i „civilizeze“ pe sălbatici cineva care nu reușise să-și rezolve propriile probleme...? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aer curat, se scăldau în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și bolnăvicioși, susținuți doar cât să trăiască în continuare, dar nu îndeajuns cât să fie puternici, veseli și sănătoși. Oamenii civilizați măsurau progresul prin statisticile mortalității infantile și se simțeau mândri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pini. Cu ce medicament miraculos vor plăti albii delictul de a aduce cimentul și asfaltul pe un pământ virgin? Nu exista și nu va exista niciodată vreun progres anume scoțând un copil din pădurile lui și închizându-l într-o suburbie. Atâta vreme cât mizeria și risipa, foametea și îmbuibarea, luxul și sărăcia vor continua să conviețuiască perete în perete în lumea albilor, aceștia nu aveau dreptul să le aducă civilizația lor yubani-lor, pentru care pământul e al tuturor, și tot a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
statistici, „în cazul în care aproape șase miliarde de cetățeni de pe Pământ ar avea într-adevăr posibilitatea de a stabili prin referendum propriul lor stil de viață, majoritatea ar vota pentru o existență de clasă medie asemănătoare celei localizate în suburbiile din San Francisco. O majoritate calificată și informată ar cere, pe lângă acestea, standardul social al Germaniei, în anii care au precedat prăbușirea zidului. Combinația de lux dintre o vilă din Caraibe și siguranța unui statut social în stil suedez ar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
inventarul a două locuințe din secolele XV-XVI, potrivit lui Teodor 1970c, p. 327 (fig. 3); Teodor 1997c, p. 168. III. Repertoriul monedelor izolate - tezaurelor din secolele V/VI-XI 148. Brodoc, județul Vaslui a) Vatra satului: în perioada 2000-2002, pe teritoriul suburbiei s-a descoperit întâmplător o monedă bizantină din bronz, emisă de împăratul Iustin II (565-578) între anii 573-574. În stare bună de conservare, piesa este perforată, probabil cu scopul purtării ca medalion. Cercetare necunoscută. Piesa se află la Muzeul Județean
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
vorbit despre muzică, despre Ann, despre viitorul acesteia, despre climă, despre Amsterdam. Helga, binevoitoare, elegantă, frumoasă - Îi plăcuse lui Thomas de cum o văzuse -, s-a oferit să Îi arate acestuia, dupăamiază, orașul. Maricrisa mergea În vizită la părinți, Într-o suburbie; Helga nu era primită, Îi stricase Mariei viața, era convins tatăl acesteia; nici mama ei nu era de altă părere, dar, uneori, În oraș, Își Întîlnea, la o cafea, nora. Ann avea cursuri intensive de limba engleză În ziua aceea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]