1,099 matches
-
venea de la ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a face scandal nu fusese luată în serios, așa că Alison a oftat prelung și cu mare tristețe. Bătuse atâta drum, știa că Sofia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a încruntat puțin. —N-am spus că ea e îngrozitoare, am spus că arată îngrozitor... E o diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de lacom că m-am gândit să instalez benzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap entuziaste, dar fără voce. Nu în ultimul rând, a șoptit Julia uitându-se peste umăr, pentru că ăia doi s-au înțeles așa de bine. Alison a privit-o nedumerită. —Iartă-mă, cine? —Deborah și Paul, i-a răspuns Julia sucindu-și gâtul în direcția locului unde stătuseră cei doi. Paul e tipul cu care discută acum. Cu puțin noroc, omul o s-o invite să iasă cu el și-o să mi-o ia mie de pe cap. Numai la gândul ăsta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde, o altă mașină aflată în fața ei, se chinuia să răzbată în stradă. Numai că traficul era blocat. Șoferii au început să coboare din mașini și să-și sucească gâturile în încercarea de a determina ce produsese blocajul. Unii dintre ei merseseră pe jos până în capul strazii, iar acum se întorceau și-și împărtășeau descoperirile celorlalte persoane blocate în coadă. Fiona a rămas în mașină câteva minute. A verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un eveniment din ăsta, care-ți schimbă viața, ar face-o și mai directă și mai brutală decât era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și la vreun local te știi iubită și dorită, plimbată și distrată, păi, unde n-ar da Dumnezeu să se întoarcă vremurile alea? Îl avea pe Velicu, muncea și câștiga și nu-i lipsea. Oricum ai da-o și ai suci-o, nu se compară cu ce-i acum. Era mai bine. Adică să nu-i spună ei oricine i-ar spune că ăia care au făcut Revoluția și l-au omorât pe Ceaușescu s-au gândit la folosul unora ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te trage, te suge, îți zgândăre foamea și setea, hi-hi-hi, păi, bineînțeles că trebuie să mâncăm. Câte zile om avea pe pământu’ ăsta, n-o să scăpăm de grija asta. În primul rând, mâncarea. Să umplem mațu’. Facem ce facem, ne sucim, ne-nvârtim, trebuie să băgăm pe sub nas... Da’ să te mai și bălăcești? Mie-mi spui? Până să mi se agraveze cu plămânii, ce-mi mai plăcea și mie să mă bălăcesc... Toată ziua aș fi stat numai în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți leii care le mai rămăseseră, patru sute și ceva de mii, cu care și-așa n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e limpede, încă nu-i e să se ducă după tataie... — P-ăsta nu ți-l dăm. E prea mic. Abia l-am înțărcat și, oricum, maică-sa n-are altă treabă decât să aibă grijă de el. Bătrânul se sucește spre el și-l întreabă, pe tonul unei discuții ca între bărbați, dacă Mirela lucrează undeva. Rafael îi răspunde pieziș: — Nu ți-am spus că stă acasă cu copilul? E un serviciu și ăsta, în definitiv. Ba mai serviciu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lapte și zahăr. Deci, venind din partea lui, această propoziție scurtă căpăta greutatea unei sentințe divine. Era ca și când Sfinxul s-ar fi oferit pe neașteptate voluntar să dea răspunsul la propria ghicitoare, cu o voce profundă și tunătoare. Toată lumea și-a sucit capetele ca să se holbeze la el. Brian se lăsase pe spate În scaun și ședea În postura clasică a unui bodyguard gata să dea afară scandalagiii, cu brațele Încrucișate peste pieptul uriaș. Se părea că nu mai avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-un unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea de găină, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
față și mi-a spus să inspir profund. Dar eu nu voiam să inspir profund, aș fi preferat să nu mai respir deloc, pentru că masca mirosea a cauciuc, iar ce ieșea dintr-însa avea un miros la fel de neplăcut. Mi-am sucit capul, zbătându-mă și gemând, masca mi-era nesuferită și mă întrebam cum o fi asta, să adormi fără să vrei. Cu cât mai puțin voiam eu, cu atât mai tare mă apăsa mâna și alte două mâini îmi strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
foarte greu că nu vă pot vedea, dar viața mea din Tokyo ar fi și mai grea dacă nu v-aș avea pe voi, dacă nu m-aș gândi la voi dimineața, în pat, și dacă nu mi-aș r\suci arcul, pentru a fi capabil să mai trăiesc o zi fructuoasă. Știu că trebuie să muncesc din greu aici, așa cum faceți și voi acolo. Azi e duminică și nu am de gând să răsucesc arcul. Mi-am spălat rufele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu gândurile totuși departe, dând din cap sau mormăind ceva în semn de ascultare. Aveam senzația că mi se spunea o poveste din altă lume. Despre ce naiba vorbea individul acela? Mă cuprinse brusc o furie de-mi venea să-i sucesc gâtul. Ce-mi păsa mie de mama lui? Eu am pierdut-o pe Naoko! A dispărut complet de pe fața pământului trupul ei frumos! De ce-mi vorbea el despre mama lui? Furia mi-a trecut la fel de repede cum mă apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment dat am simțit că s-a rupt. CÎnd i-am rupt brațu’, a scos un sunet ciudat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment dat am simțit că s-a rupt. CÎnd i-am rupt brațu’, a scos un sunet ciudat și s-a prăbușit În față, În timp ce eu Îl țineam de gît mai departe, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am simțit niște emoții extrem de profunde. Emoții foarte profunde. Din cele mai intense. Hai să ne-ntoarcem la Alcalá, spuse un pilot. Nu scoatem nimic de la căposu’ Ăsta rozaliu. Cu jocu’ cum rămÎne? — Ba o să zică. Da’ deocamdată o mai sucește și el. — VĂ luați de cum povestesc? Asta-i mulțumirea ce-o primesc din partea Republicii? — Ascultă, Moș Crăciune, interveni Al. Zi-ne, cum a fost? — M-ai Întrebat ceva? Îi răspunse Cheliuță holbîndu-se la el. Tu Îmi pui mie Întrebări? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zici? Finn se mai înseninează la auzul veștii că mai există persoane în situația lui. Daisy avea dreptate. Ne simțim mai bine dacă-i vedem pe alții la fel de nefericiți ca noi! Nu știu. Nu sunt o companie prea plăcută. Se sucește, se învârtește, dar până la urmă reușește să se ridice. Tot ce îmi doresc este să îmi beau mințile. —Minunat! În acest caz, am scăpat de grija de a mai vorbi cu tine. —De ce ești așa de drăguță cu mine? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
termină, o întreb: — Ești sigură că vrei să faci asta pentru Finn? Vorbesc eu cu el... Nu, trebuie să-l susțin, zice imediat. Da? — N-aș putea să-l las singur cu ticăloasa de Vanessa, care va încerca să-i sucească din nou mințile. Doar ai auzit și tu ce discurs are! Ce e drept, e drept. La ultima noastră întâlnire, Finn a adus o casetă cu niște mesaje ale Vanessei pe care i le lăsase pe robot. Iată așadar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gură dar, altfel, un băiat cu suflet de aur. Și orice s-ar zice, de frumos îi frumos. Sabina intervine: - Hai, băi mamă, că-i dai nas și matale. Da’ ci-i drept, îi bărbat bini. Da, băi Leo, o sucit mințile la toate fetili din târg. Acuma îi cu fata primarului Oacă - parcă-i de la PSD, mamă, nu-i așa? Să vezi ce viloc are chiar în centru! Doamna Maria întărește și chiar adaugă: - Măi, Sabinî, și vilî are spurcatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urcăm, sărim pârleaz după pârleaz. Ca să uit de foame, încep să cânt: „pi o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dar, din nenorocire, Golemul era și el acolo. Ia priviți colea! Când mi-a șters urâtania un șut, în ghetou, acu' două sute și ceva de ani, mi-a extirpat un ditamai floșmotoc de blană, de pe bucă. A trebuit să mă sucesc, să mă doftoricesc și să mă căpăcesc empiric. Vai de fundul meu! Nu mi-a plăcut niciodată cum a ieșit peticeala asta! A-haaa...! Acum pricep și eu de ce ți se spune ție Peticilă. Că doar ești negru complet, fără semne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-n stradă, la chioșc, scoate-i p'ăia din faliment și cumpără o sticlă de-un kil-jumate, de apă plată. Vars-o toată și paseaz-o la noi! Mișcă-te! Nici nu mă gândesc! Mai ia cinci lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deoarece căruța e goală. Se scărpină în ceafă, zicînd: ― Ia stați nițel, măi fraților, că nici la boier nu te poți duce ca la moară, ci trebuie să știi bine ce vrei, că dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]