634 matches
-
antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale poetului la vremea respectivă. Poezia lui Villon, plină de revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, se află într-un permanent dialog cu moartea și este axată pe concepția filosofică sintetizată în sintagmele „carpe diem”, „ubi sunt”, „memento mori” și "danse macabre". Colecția de ospățuri pe gratis ale maestrului François Villon
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală. Pot să se hrănească timp îndelungat exclusiv cu vegetale, cu fructe de toate felurile, boabe, semințe, grăunțe de cereale, rădăcini, frunze, ierburi suculente, muguri de arbori și miere de albine. După trecerea peste iarnă mănîncă o serie de ierburi, rădăcini, mușchi de pământ și furnici, toate cu efecte laxative. În tinerețe urșii sunt probabil numai erbivori, iar unele specii și mai târziu se
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
sau 63 kg amidon sau 71 kg glucoză sau 44 litri alcool sau 50-60 kg izomeroză. Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde (însilozat), tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă, însilozați (nutreț suculent). Particularități fitotehnice: rezistență bună la secetă și căldură, număr relativ redus de boli și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de climă, fiind prășitoare, lasă terenul curat de buruieni, constituie o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică bine îngrășămintele organice și
Porumb () [Corola-website/Science/299125_a_300454]
-
Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african și Riftul Est-african, la circa 1200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoaste, dar suculente . Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată este situată în
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
borrago". Se crede că acesta din urmă provine din limba arabă, probabil din "abu buraq", care se traduce prin "tatăl asprimii". Tulpinile ating înălțimea de 60-100 cm și este acoperită cu perișori albi, tari, sunt ramuroase, scobite în interior și suculente. Frunzele sunt mari, ridate, de culoare verde închis, ovale și ascuțite la vârf, de circa 5-15 cm lungime și 5 cm lățime. Florile sunt mici, au culoare albastru strălucitor sau roz și formă de stea, cu cinci petale triunghiulare, distingându
Limba mielului () [Corola-website/Science/307348_a_308677]
-
pierdut frunzele, care s-au transformat în spini pentru a împiedica transpirația, asimilația clorofiliană fiind preluată de către tulpinile verzi ce au clorofilă. Tulpinile verzi, asimilatoare, pot fi sferice, lățite ca niște frunze sau cilindrice și ramificate ca niște candelabre. Deși suculente, conținând o mare cantitate de apă acumulată de țesutul acvifer, animalele nu se pot atinge de ele datorită spinilor puternici ce constituie o bună armă de apărare. Și acești spini nu sunt altceva decât frunzele reduse la nervura principală.Aceste
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
se cultivă de mult timp în zona Banatului, la Teremia. Creața, numită și Riesling de Banat - produce struguri uni sau birpați, de mărime mică-mijlocie, de formă cilindro-conică, boabe așezate dens pe ciorchine, culoarea pielitei verde-gălbuie, și uneori galben-aurie, miezul foarte suculent. Vinul care se obține, nu necesită învechire și este bun în primul an, cel mult în al doilea. Se apropie uneori de calitatea vinurilor superioare. Este un vin răcoritor. Este cultivat tot mai puțin, riscând chiar să dispară în totalitate
Creață de Banat () [Corola-website/Science/302294_a_303623]
-
Centrală, au feșe mari, foarte proeminențe, si coapse vânjoase, care servesc drept "cămara de provizii", aici depozitându-se hrană consumată în cantități mari în perioadele de belșug. Femeile și copiii își petrec cea mai mare parte a timpului culegând plante suculente și prinzând animale mici, pe care le mănâncă. Orice copil Sân cunoaște și deosebește 200 de plante diferite. Bărbații sunt vânători excelenți. Vârfurile săgeților pe care le folosesc sunt înmuiate într-o otravă preparată din pupele unor specii de purici
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
și "Nymphaea" : 1. "Nymphaea lotus" var. "thermalis" — lotusul, numit popular drețe. Lotusul egiptean ("Nymphaea lotus") este o plantă acvatică subtropicală, răspândită în Africa de Est și Asia de Sud-Est, mai ales în bălțile și lacurile aferente Nilului din Egipt. Semințele și rizomii suculenți sunt utilizau în alimentație de către populația egipteană. Are rizomul gros și voluminos. Frunzele sunt mari, poliforme, la început liniare apoi lanceolate, rotunde sau cordate, de obicei pețiolate. Florile au 10 cm în diametru și sunt albe-gălbui cu miros delicat de
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
Apocinaceele () este o familie de plante dicotiledonate aparținând ordinului "Gentianales". Familia "" cuprinde 480 de genuri, cu cca 4800 de specii de plante perene entomofile, erbacee și liane, rar arbuști, arbori, unele cu tulpini cărnoase, suculente sau agățătoare și volubile, răspândite mai ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiară), hermafrodite (bisexuate), tetra- sau
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
4. Sepale mici, unite prin baza lor, petalele libere sau unite, iar staminele au între bazele lor glande nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (în fiecare cu cîte două ovule anatrope). Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică. Frunzele sunt palmat divizate, iar pe tulpină se remarcă prezența unor cîrcei ramificați. Vitis vinifera L. (vița de vie) este una dintre cele
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și conjunctivite. V. sylvestris Gmel. (vița sălbatică) este răspîndită în România în păduri umede dinvalea rîurilor Nistru și Prut și are flori unisexuate, dispuse dioic, iar bacele sunt mici, de culoare albastru-violacee. Cuprinde specii lemnoase (arbori sau arbuști), erbacee sau suculente, adeseori cu latex. Florile lor au gineceu tricarpelar, trilocular și sincarp. Se remarcă prin hetemorfismul aparatului vegetativ și prin flori unisexuate, cu înveliș floral simplu (sau lipsește). Cuprinde plante lemnoase sau erbacee, cu latex. Unele specii au aspect cactaceu, ca
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
special cu azot. Mulcirea reprezintă o precompostare, de aceea materialele care se strâng după efectuarea mulcirii, se păstrează pentru anul următor sau trec direct la compostare. Grosimea stratului de mulci depinde de materialul utilizat. Dacă materialul este proaspăt, cu conținut suculent, se depune într-un strat subțire, astfel încât acesta să se descopună și să nu facă mucegai. Materialul uscat (fân, paie) poate fi suprapus într-un strat de 20 cm și mai mult, deoarece este mai poros și permeabil la aer
Mulci () [Corola-website/Science/304244_a_305573]
-
bine îmbrăcată în musculatură. Șuncile sunt bine dezvoltate dar mai puțin descinse. Membrele sunt mijlocii ca lungime, suficient de puternice, animalele au o bună mobilitate. Abdomenul este ceva mai mare decât la alte rase, consecutiv alimentației care cuprinde și furaje suculente (sfeclă, cartofi, napi etc), și prezintă pe partea inferioară 12 sfârcuri așezate simetric. Culoarea caracteristică rasei este neagră, cu brâu alb care înconjoară trunchiul în dreptul spetelor, cuprinzând și membrele anterioare. Lățimea brâului alb variază de la câțiva cm până la 30-40 cm
Porc de Bazna () [Corola-website/Science/304457_a_305786]
-
Familia Cactaceae grupează plante suculente și în mare parte spinoase cunoscute împreună sub numele de "cactuși". Aceasta familie este aproape exclusivă din continentul American, ceea ce înseamnă că sunt endemice din continentul American și Arhipelagului Antilelor. Totuși, există o excepție "kamatis baccifera" care este extinsă la
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
Se crede că apariția și colonizarea lumii vechi este relativ recentă (400 de ani), prin transportul semințelor în tubul digestiv al păsărilor migratoare, sau potrivit altei teorii, sub formă de plante lipite pe trunchiuri împinse de curentele marine. Multe plante suculente, atât în lumea veche cât și în lumea nouă au o mare asemănare cu cactușii și deseori sunt numiți cactuși în limbaj comun. Totuși, acest lucru se datorează evoluției paralele, unele plante suculente nu sunt înrudite cu cactușii. Caracteristica specifică
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
trunchiuri împinse de curentele marine. Multe plante suculente, atât în lumea veche cât și în lumea nouă au o mare asemănare cu cactușii și deseori sunt numiți cactuși în limbaj comun. Totuși, acest lucru se datorează evoluției paralele, unele plante suculente nu sunt înrudite cu cactușii. Caracteristica specifică cea mai clară a cactușilor este Areola, o structură specializată unde apar spinii, muguri noi și în multe ocazii florile. Se consideră că aceste plante ("cactușii") au evoluat între 30 și 40 milioane
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
ultimii 50 de milioane ani. Acest lucru ar putea explica inexistența de cactuși endemici în Africa, aceștia au evoluționat în America când continentele deja erau separate. Cactușii au un metabolism special cunoscut sub numele de CAM La fel ca plantele suculente, membrii familiei cactușilor (cactaceae ) sunt bine adaptați unui mediu cu precipitații reduse. Frunzele s-au transformat în spini, pentru a preveni evaporarea apei prin transpirație și servesc de apărare a plantei contra animalelor însetate. Fotosinteza se realizează prin tulpinele îngroșate
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
Fotosinteza se realizează prin tulpinele îngroșate care îmagazinează apă. Foarte putini membrii ai familiei au frunze și acestea sunt rudimentare și de viață scurtă, de 1-3 mm lungime. Doar două genuri Pereskia și Pereskiopsis posedă mari frunze care nu sunt suculente. Studii recente au ajuns la concluzia că genul Pereskia a fost un ancestru din care au evoluat toți cactușii. Familia cactaceae există într-o mare formă de varietăți și mărimi. Unele specii au atins mari dimensiuni, cum ar fi: Carnegia
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
struguri. Recoltă: 11-13t/ha. Caracteristicile strugurilor: mici sau mijlocii, cilindrici sau cilindro-conici, aripați sau puțin lărgiți la bază. Caracteristicile boabelor: mijlocii, sferice, uneori deformate, de culoare verde deschisă, slab gălbuie cu nuanțe arămii. Pielița este subțire și elastică. Conținutul este suculent.
Aligoté () [Corola-website/Science/311090_a_312419]
-
medie de viață de 20 și 25 ani. Regimul alimentar al girafei este în acord cu fizicul; mănâncă frunzele arborilor folosind limba. Cele care trăiesc în sudul Africii preferă ramurile și frunzele care au spini. Când mănâncă alimente proaspete și suculente pot sta mult timp fără apă, dar în epoca de secetă parcurg mai mulți kilometri pentru a bea apă din lacuri sau bălți. Alimentul favorit al girafei este Acacia, o specie de arbore care crește în savana, este un animal
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
în saramură și presată apoi, pentru a extrage uleiul și a-l folosi pentru a da parfum cosmeticelor . Este cultivat și pentru coaja lui, care se pune în mâncăruri, dar poate fi și uscată sau făcută marmeladă. Fructul nu este suculent. Fructele se pot păstra aproximativ două săptămâni la temperatura camerei.
Mâna lui Budda () [Corola-website/Science/310065_a_311394]
-
a ("Raphanus sativus") este o legumă cultivată în regiunile temperate pentru rădăcina ei suculentă și bulboasă. Latinii o numeau "radicula", varietățile moi se folosesc pentru consumul uman, iar cele mari și fibroase se folosesc ca aliment pentru animale. Ridichiile sunt foarte populare în Europa, în special în zonele reci, pentru ca pot fi păstrate mai
Ridiche () [Corola-website/Science/309924_a_311253]
-
suficientă pentru lunga perioadă de hibernare. Pentru a se hrăni, iese din vizuina sa în diminețile și în după-amiezile reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinți de vară nici nu se hrănește. Caută plantele cele mai tinere și mai suculente, pe care le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
Asia, de la 5 la 10 m înălțime, considerat veșnic verde. Fructul copt are forma sferică alungită și coaja în culori care variază de la verde deschis la galben strălucitor. Fructul ajunge la maturitate toamna târziu în emisfera de nord. Pulpa este suculentă, bogată în acizi și în vitamina C, ceea ce a făcut frunctul - datorită conservării ușoare - să fie distribuit în întreaga lume de marinarii care-l utilizau pentru a preveni scorbutul. Fructul este utilizat în scopuri culinare și non-culinare în întreaga lume
Lămâi () [Corola-website/Science/309456_a_310785]