777 matches
-
dese în apă de mare înghețătă, oboseau oamenii, atât fizic cât și mental, astfel că Shackleton a hotărât că Insula Elefantului, cea mai apropiată dintre refugiile posibile, rămăsese singura dintre opțiunile accesibile. Pe 14 aprilie bărcile se aflau lângă coasta sud-estică a acestei insule, dar nu s-a pus problema unei acostări, întrucât acest țărm era unul format de stânci perpendiculare și ghețari. A doua zi, "James Caird" a ocolit punctul estic al insulei și a ajuns pe țărmul de nord
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
plantei. Fructul este drupă mică, cu o singură sămânță. Deși clasificate anterior în genul "Rhus", în prezent se disting de plantele din aceste gen prin frunzele simple și inflorescențele pufoase. Scumpia americană ("Cotinus obovatus", sin. "Rhus cotinoides") este nativă regiunii sud-estice ale Statelor unite ale Americii, din Tennessee pânp în Alabama și Texas. Este o plantă mai mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o înălțime de 10-12 m și trunchi de 25 cm diametru. Frunzele sunt de asemenea mai
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
transportați în Creta, pentru întărirea garnizoanei de aici. Controlul asupra porturilor și aeroporturilor insulei Creta asigura britanicilor controlul asupra estului Mediteranei și posibilitatea bombardării câmpurilor petroliere și a rafinăriilor din zona Ploieștiului.Dacă insula Creta rămânea în mâinile Aliaților, flancul sud-estic al Axei era amenințat, Ploieștiul fiind în raza de acțiune a bombardierelor aliate cantonate pe insulă. Principala preocupare a Înaltului Comandament German era în această perioadă pregătirea invaziei din Uniunea Sovietică (Operațiunea Barbarossa) și de aceea era împotriva unui atac
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a. Vegetația masivului Vulcan este formată predominant din făgete pure sau cu diseminații de brad. Pe platoul stâncos se dezvoltă exemplare izolate de pin și tisa. Versanții sudici și sud-estici abrupți adăpostesc plante saxicole, care cresc pe stânci sau în crăpăturile acestora. Fauna se remarcă în special prin prezența acvilelor de câmp, vultureilor și a șoimilor rândunelelor.
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
parte din moșiile mănăstirii, în anul următor 1864, au fost împroprietăriți 12 țărani din satul Sinești - Olt. După anul 1865 schitul Strehareț a dus o viață liniștită și fără prea mari evenimente. I-au mai fost adăugate clădiri în partea sud-estică, dar care au fost dărâmate cu timpul. În anul 1936, pentru viețuitorii mănăstirii au fost construite câteva clădiri - chilii, în partea nordică a mănăstirii. Cutremurele de pământ din anii 1940 și 1977 au adus vizibile prejudicii atât zidăriei cât și
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
peste șanțul de apărare. În interiorul cetății, clădirile care au constituit odinioară faima acestei fortificații, nu întâmplător aleasă de regina Isabella, în 1550, ca loc de refugiu, au fost distruse în cea mai mare parte, rămânând doar câteva urme în colțul sud-estic și o capelă. Etapele de construcție sunt unitare, ceea ce dovedește că au fost concepute și realizate de un bun cunoscător în tehnica fortificațiilor și într-un timp relativ scurt, cel mult un an. Interiorul a fost amenajat în funcție de necesitățile și
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
hramul Adormirea Maicii Domnului, cel mai vechi monument istoric din orașul Galați, s-a folosit piatră masivă și cărămidă din castrul român de la Tirighina - Bărboși. În prezent, pe promontoriul de la Tirighina - Bărboși se mai vede la suprafața solului doar colțul sud-estic al castrului român precum și resturi ale fundațiilor pe lațurile de nord și vest. Promontoriul de la Tirighina și versanții de la vest de acesta, care se află la 300 m N de gară Bărboși, au fost înscrise pe Lista Monumentelor Istorice și
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
deseori abreviat “oleoductul BTC”) este un oleoduct de petrol care se întinde pe 1.768 de km, de la câmpul petrolier din Azeri-Chirag-Guneshli din Marea Caspică până la Marea Mediterană . Leagă Baku, capitala Azerbaidjanului, Tbilisi capitala Georgiei și Ceyhan, un port de pe coasta sud-estică mediteraneană a Turciei; de aici și numele. Este al doilea oleoduct ca mărime din lume după oleoductul Drujba. Prima oară când s-a pompat petrol de la Baku a fost în data de 10 mai 2005, ajungând la Ceyhan în data
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
începerea exploatării de petrol azer prin oleoduct către piețele mondiale. Ruta începe de la Terminalul Sangachal situat aproape de Baku în Azerbaidjan. Traversează Azerbaidjan, Georgia și Turcia până la Ceyhan. Destinația oleoductului este Terminalul maritim din Ceyhan (Haydar Aliyev Terminal) de pe coasta mediteraniană sud-estică a Turciei. Are o lungime totală de 1.768 km, 443 km în Azerbaidjan, 249 km în Georgia și 1.076 km în Turcia. Traversează numeroși munți care ating înălțimi de până la 2.830 m. De asemeni parcurge 3.000
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situată în partea sud-estică a României, pe teritoriul nord-vestic al județului Tulcea. Acesta a fost constituit în scopul conservării și valorificării științifice și turistice a zonei, dat fiind faptul că Munții Măcin reprezintă cea mai veche formațiune geologică din țară. Aria naturală se întinde
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
Bradului, Răstolița și Stânceni); cea sud-vestică a județului Suceava (pe teritoriile comunelor Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei și Șaru Dornei și al orașului Vatra Dornei); cea nord-vestică a județului Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și al orașului Toplița); și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului. Prima propunere de instituire a Parcului Național Călimani a avut loc în anul 1975, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
se referea la întreaga regiune care avea să devină în 1910 Provincia Capului. Capul Bunei speranțe se află la coordonatele . Se află la colțul sud-vestic al Peninsulei Capului, la aproximativ vest și puțin spre sud de Cape Point de pe colțul sud-estic. Peninsula formează limita vestică a golfului False Bay. Din punct de vedere geologic, stâncile de la cele două capuri — și în mare parte din peninsulă — fac parte din Grupul Table Mountain, și sunt formate din același tip de roci ca și
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
pictează icoanele împărătești, de o remarcabilă realizare, ele înfățișând pe „Sf.Nicolae”, „Fecioara Maria cu Pruncul”, „Iisus Hristos Învățător” și „Arhanghelul Mihail”. Lipsit de enoriași vechiul lăcaș nu mai este astăzi în cult. Potrivit străvechiului obicei, alături de biserică, în partea sud-estică, se află turnul-clopotniță de lemn, de formă pătrată. Este dispus pe două nivele, cu acoperișul în șiță, cu pante repezi.
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
În perioada interbelică, numele provinciei Kosovo a fost asociată cu o anumită regiune, cu toate că nu a existat nici o formă de subdiviziune politică. Noul său plan de la sfârșitul războiului, precum și stabilirea regimului comunist a lui Tito a fost tăiat din colțul sud-estic al Șerbiei. Entitatea din Kosovo a existat ultima dată că o provincie otomană. Până în 1946, o parte a provinciei otomane a fost dată noii republicii a Iugoslaviei, Macedonia (inclusiv fosta capitala Skopje), în timp ce o altă parte a fost integrată la
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (1946-1974) () [Corola-website/Science/314970_a_316299]
-
antice egiptene", circa 1900. Locul a fost numit astfel datorită solului fertil și formei sale de corn sau semilună. Actualmente, țările care posedă teritorii din fostul corn al abundenței sunt: Irak, Siria, Liban, Israel, Teritoriile Palestiniene și Iordania, plus marginea sud-estică a Turciei și cea vestică a Iranului. Chiar dacă importanța cursurilor de apă în dezvoltarea civilizației din cornul abundenței era majoră, acestea nu au fost singurii factori ai precocității zonei. Regiunea este importantă ca fiind "podul" dintre Africa și Eurasia. Rolul
Cornul abundenței () [Corola-website/Science/318381_a_319710]
-
Câșlița-Dunăre (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea central-sudică a raionului Ismail, pe malul sud-estic al lacului Catalpug, în apropiere de brațul Chilia al Dunării. El se află la o distanță de 22 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Câșlița-Dunăre (în ), în acel an el fiind
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
Zolocari (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul sud-estic al Limanului Sasic (Conduc). El se află la o distanță de 22 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 5 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Zolocari ("Золокары"), în acel an
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
acolo cel puțin până la ora 12:10. A sous că în acel timp nu l-a văzut pe Oswald, sau pe oricine altcineva la etajul 6 și simțea că este singur acolo. Totuși, a spus că niște cutii din colțul sud-estic l-ar fi prevenit să vadă adânc în „cuibul de lunetist.” Carolyn Arnold, secretarul vicepreședintelui DCȘT, a informat FBI-ul că atunci când părăsea clădirea pentru a vedea cortegiul, a văzut cu colțul ochiului un om (care credea ea că este
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
curtea bisericii, înspre sud-vest, au fost amplasate două cruci de piatră și anume: Biserica este înconjurată de un cimitir vechi. În apropierea absidei altarului se află mormintele unora dintre preoții care au slujit la această biserică, iar în apropierea peretelui sud-estic sunt mai multe cruci de piatră ale unor enoriași decedați în secolul al XIX-lea, unele dintre ele având inscripții cu caractere chirilice. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți parohi: Pe lângă preoții parohi, în anumite
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și peisagistic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ estic al comunei Pietroasa și este străbătută de drumul județean DJ763. Rezervația naturală cu o suprafață de 39
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
din Sibiu (în ) este un bastion construit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în orașul Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul sud-estic al fortificațiilor, pe bd. Spitalelor și str. Pompei Onofreiu nr. 8. Fortificațiile târzii ale orașului medieval Sibiu, din care fac parte , Bastionul Soldisch, fragmente de rondelă și curtine edificate în secolele XII-XVII, au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
este o arie protejată de interes comunitar ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Covasna. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Covasna, pe teritoriul administrativ al comunei Zagon, în apropiere de drumul comunal DC14, care leagă stațiunea Covasna de satul Comandău. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1143 din 2007 (privind instituirea de
Turbăria Ruginosu () [Corola-website/Science/323970_a_325299]
-
și britanică. De atunci recordul a fost doborât de două ori, de Jake Meyer (21 de ani în 2005) și de Rob Gauntlett (19 ani în 2006). Expediția a constat în patru luni de antrenamente și escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaștere Grylls întâmpinând probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă și a fost lăsat inconștient atârnând de o coardă. Au urmat săptămâni de alpinism pe fața sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului înghețat Khumbu, a ghețarului
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
Janeiro și Espírito Santo. Brazilia are de asemenea un însemnat număr de adepți aparținând Martorilor Lui Iehova (cu aproximație 199.645). Cel mai mare număr de protestanți este găsit în Nord (19,8%), partea central-Vestică (18,9%) și în cea Sud-Estică (17,5%). Dintre capitalele statelor federative, Rio de Janeiro are cel mai mare procent de protestanți non-penticostali din țară (10,07%), urmat de Vitória, Porto Velho, Cuiabá și Manaus. Goiânia este însă capitala de stat federativ cu cel mai mare
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
Postăvarul (arie naturală) este un sit de importanță comunitară - SCI desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate de interes comunitar aflate în partea sud-estică a Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Brașov. Aria naturală este situată în partea sudică a județului Brașov (pe teritoriul nordic al orașului Predeal, sud-vestic al municipiului Săcele, vestic al Brașovului și cel estic al Râșnovului), în imediata apropiere a
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]