3,015 matches
-
fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul. Ceasul arăta șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
persoanei care furnizase informațiile subversive publicate, poate chiar să fi cedat slăbiciunii și să fi arătat scrisoarea cu emblema de la providențial, s.a., scrisă cu propria lui mână de comisarul fugar. Se simțea obosit, își târa picioarele, avea trupul scăldat în sudoare, deși căldura nu era atât de mare. Nu putea să meargă toată ziua pe străzile astea așteptând să treacă timpul fără să știe pentru ce, brusc simți o dorință imensă de a se duce la parcul cu femeia cu găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să vorbească, ascultând cu un zâmbet calm tot ce spunea el. — Așa că vezi, m-am însurat, spuse el deodată. Ce părere ai de nevastă-mea? Și o cuprinse într-o privire caldă așezându-și mai bine ochelarii pe șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
N-aș putea să închid ochii toată noaptea, gândindu-mă la el. Dar n-am nimic împotrivă să-l îngrijești. Glasul ei era rece și distant. — Bine, dar o să moară. N-are decât. Stroeve icni pierzându-și respirația. Își șterse sudoarea de pe față, se întoarse către mine ca să găsească sprijin, însă eu nu știam ce să spun. — E un mare artist. — Și ce-mi pasă? Nu pot să-l sufăr! — Vai, dragostea mea, scumpa mea, nu vorbi așa, te implor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada din mâna unuia din oameni și Își croia drum secerând plantele cu avânt, cufundat În apă până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb câteva vorbe cu dumneata, domnule, zise poetul. - Știu ce slujbă ai, messer Durante. Și Îți cunosc faima de poet. Îmi imaginez că vrei să afli faptele legate de moartea cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își lăsă capul În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din față. Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele de la intrare, doi străjeri dormitau. Se dezmeticiră la auzul pașilor, Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii. - Sunt priorul Comunei, zise Dante pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Maria Novella, În partea cealaltă a orașului. Spera că aerul răcoros al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de pași și era deja cufundat Într-o baie de sudoare nesănătoasă, aidoma umorii eliberate de piele Într-un acces de febră. Revenise acea senzație de arsură care Îl chinuise peste noapte. Undeva În față era o fântână publică, Își aminti. Se Îndrepta Într-acolo când zări un om ieșind de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie să fi fost prea diferită de iadul acela sufocant, se gândi el la un moment dat, Încercând să Își șteargă sudoarea. În cele din urmă, omul Îi arătă o grămadă de baloturi cenușii, strâns legate cu benzi de cânepă. - Lasă-mă singur, porunci priorul. Am de executat o inspecție. Se pare că au fost introduse În oraș niște fâșii de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Încuviințeze clătinând din cap cu hotărâre, cuprins de un fior. - Iar acum spune-mi cine a depozitat Încărcătura de fetru, adăugă poetul pe un ton imperios. Celălalt se grăbi să se Întoarcă la registrul lui, cu fruntea brobonită de sudoare. - Iată... unul pe nume Fabio dal Pozzo, negustor. E marfă de la Veneția. Dante zâmbi În sinea lui. În laboratorul meșterului Arnolfo se lucra deja cu fervoare. O activitate care, practic, nu se Întrerupea niciodată, legată de necesitatea focului continuu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost Încă absorbită În gânduri. Fu cuprins de un atac de tuse care Îi răpi ultimele puteri. Își dădu drumul greoi și căzu la loc În pat. - Dă-mi apă, murmură, arătând către o ulcică de pe masă. Era ud de sudoare, iar pomeții Îi ardeau de febră. Dar, Înainte ca Dante să Îi poată umple paharul de cositor, omul i-l smulse din mână, bând cu nesaț. Îl puse jos abia după ce Îl golise. Fremăta, scuturat de un tremur violent. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe caldarâmul arzător. Dante Îi făcu semn tânărului să se oprească, apoi se așeză pe lada pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întâi abia perceptibil, iar mai apoi din ce În ce mai puternic. În cele din urmă, dădu peste prima treaptă a unei scări. O parcurse și ieși În puțul din For. În spate se ivi și tovarășul lui gâfâind din greu. Era leoarcă de sudoare. Se uita În jur rătăcit, căutând să-și recapete suflarea. - Unde suntem? Întrebă el buimăcit. Dante recunoscuse balta de apă liniștită de la picioare. - În vechiul puț roman, zise el, arătând către rampa Îngustă de trepte care ducea la aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos. - Parcă e de marmură! exclamă unul dintre cei doi, leoarcă de sudoare pe sub glugă, pe când celălalt, ajutat de Dante, urnea căruța. Dar ce-i Înăuntru? - Un vis, murmură priorul, ștergându-și fruntea și el. Un vis visat de un om mare. - Va trebui să Îl informăm pe căpitanul de la Misericordia de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În ochii stinși ai lui Arrigo. Poetul scoase din traistă schema lui Bigarelli. Dar astrologul, reînsuflețit cu o forță nebănuită, Începuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ridicau și Începuse acțiunea de frânare. În curând, axul avea să ajungă la regimul prevăzut și să se stabilizeze. Între timp, continua să privească prin gemuleț, fără să izbutească a zări nimic. Își trecu mâna peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pic surprins de rezistența întâmpinată, intră și își pierdu imediat zâmbetul său de ghid turistic: bănuiesc asta, refac povestea, umplând spațiile goale, dar cred că nu inventez nimic, fiindcă am citit groaza lui pe fruntea îmbrobonată de picături mari de sudoare și de surpriză, pe chipul său sufocat când ieși afară după câteva minute, pentru a lua câteva guri mari de aer, sprijinit de perete, înainte de a scoate din buzunar, precum țăranul ce nu încetase niciodată să fie, o batistă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o mulțime? Nimic, dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii simt ce se întâmplă. Grăbesc pasul. Dezertorii se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că viața se schimbase dintr-o Înaintare uniformă pe un drum ce se Întindea cât vedeai cu ochii, Într-un decor Încâlcit și amestecat și Într-o succesiune de secvențe rapide, fără legătură Între ele: doi ani de „sânge și sudoare“; instinctul brusc și absurd al paternității, stârnit de Rosalind, iar apoi toamna pe jumătate senzuală, pe jumătate nevrotică, petrecută cu Eleanor. Simțea că i-ar lua mult timp, mai mult decât Îi va sta vreodată la dispoziție, ca să lipească aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete. Și-a adus aminte cum o dată, călătorind cu metroul, un mesager a intrat În vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost, cam ce a însemnat el pentru noi, cam ce am discutat atunci și multe luni după aceea, i-am spus câte în lună și-n stele. Vorbea gura fără mine, parcă ne cunoșteam de când lumea. Mirosea a nisip, a sudoare de teatru, era electrizant și cred că asta m-a furat de-a binelea. ― Despre ăsta ce părere ai? ― Păi... și am vorbit o grămadă, despre celelalte montări, despre interpreții lui, despre ceea ce credeam eu că este teribil și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
crezi că are acolo, bancnote de o sută sau de o mie? Banii nu sunt principiul nostru, susură Sophie, ai cărei părinți au prea mulți și care e traumatizată de atâta bunăstare. Hans lovește în continuare victima, ud leoarcă de sudoare, ca o mașinărie lipsită de spirit, în stare să nimicească astfel și spiritul celorlalți. Exact așa îl văd gemenii: ca pe o mașinărie. Anna îl consideră de mai multă vreme o mașinărie frumoasă, iar Sophie va fi în curând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
des exersată, e curmată de data asta în fașă, deoarece Conny, scumpa de Marianndl, tocmai trebuie să dea un examen la Conservator. Când ești cu ea, transpiri în timpul liber, ceea ce e mai plăcut decât să transpiri muncind, fiindcă e o sudoare provocată voluntar. Ea, Conny, are pregătirea necesară muzicii clasice, serioase, dar preferă să cânte șlagăre vesele într‑un bar de noapte, unde o găsește domnul director al Conservatorului, care nu se poate abține apoi să nu râdă din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie. Hans își dorește ca odată și odată, când va fi destul de matur, să se unească cu Sophie prin căsătorie. Hans lucrează de la paisprezece ani și mâinile îi sunt bătătorite de muncă. Sub unghii i s‑au adunat murdărie și sudoare, care alcătuiesc un tot unitar, la fel cum trupul și spiritul alcătuiesc un tot unitar; de când o cunoaște pe Sophie, Hans vrea să cunoască această armonie între cele două elemente. Unghiile Sophiei nu sunt date nici măcar cu lac, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]