2,316 matches
-
noaulu „al nouălea”. Se formează numerale colective și de la "trei", "patru" etc.: "amindoi", "amintrei", "aminpatru", "amintsintsi" etc., cu varianta "shamindoi" etc. Verbele aromânești sunt clasate în patru conjugări, ca cele din română, cu cele două variante (fără sufix și cu sufix) la conjugările I și a IV-a. Iată conjugarea verbelor regulate: Indicativul prezent este forma de bază a verbului în gramatica aromânei. Cea de persoana I singular constituie cuvântul-titlu pentru verbe în dicționare. Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
s(ă) se mai folosește și las + conjunctiv prezent. Infinitivul scurt nefiind folosit, imperativul negativ la persoana a II-a singular are aceeași formă ca imperativul pozitiv: "nu căntă!" „nu cânta!” La infinitiv se păstrează numai forma lungă: La gerunziu, sufixelor asemănătoare cu cele din română li se adaugă -a sau -alui: La participiu există o singură formă pentru masculin și feminin singular. Verbele de conjugarea a III-a numite „cu accentul pe rădăcină” au forme diferite: "arsu" „ars”, "aprimtu" „aprins
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
său (2010) cuvinte de origine romanică ce au intrat și în albaneză: "vizitari" „a vizita”, "agensiă" „agenție”, "tur" / "giro" „tur”, "interesant", "turistic", "dacord" „de acord”. În afară de afixe care se găsesc și în română, aromâna mai are și altele, unele împrumutate. Sufixe specifice: Prefixe specifice: În aromână există cuvinte compuse comune cu româna, dar și proprii: "njadză-iarnă" „mijlocul iernii”, "tsiripăne" (din "tseare" „cere” + "păne" „pâine”) „cerșetor”, "ayru-cucot" „cocoș sălbatic”, "tindugumar" (din "tindu" „întind” + "gumar" „măgar”) „om leneș”. Sunt și cuvinte compuse dintr-
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cu valoarea conjunctivului din română). Este o construcție din maghiara dialectală din Transilvania, adoptată de limba comună, în care este mai frecvent sinonimul ei sintactic "el kell mennünk", propoziție unde predicatul este "kell", "mennünk" fiind subiectul, exprimat prin infinitiv cu sufix posesiv care se folosește și pentru obiectul posedat. Un exemplu de predicat nominal dublu este în propoziția "Most aztán gyors kell legyél" „Ei, acuma trebuie să fii rapid(ă)”. Predicat multiplu este considerată o grupare de două sau mai multe
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
cazul acuzativ cu prepoziție din gramaticile românești. Întrebări: "kinek?" „cui?”, "minek?" „la ce?”, "kinek a részére/számára?" „pentru cine?” "minek a részére/számára?" „pentru ce?”. Termeni regenți: verb, formă verbală a verbului, adjectiv. Mijloace de exprimare: Substantivul sau pronumele cu sufixul (desinența) "-nak/-nek" și pronumele personal format de la acest sufix, subordonate verbelor "van/lesz" „a fi” și "nincs(en)" "nincs(en)" (plural "nincsenek") / "sincs(en)" (plural "sincsenek"), formele supletive negative ale verbului "van/lesz", constituie și complementul de atribuire care
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
minek?" „la ce?”, "kinek a részére/számára?" „pentru cine?” "minek a részére/számára?" „pentru ce?”. Termeni regenți: verb, formă verbală a verbului, adjectiv. Mijloace de exprimare: Substantivul sau pronumele cu sufixul (desinența) "-nak/-nek" și pronumele personal format de la acest sufix, subordonate verbelor "van/lesz" „a fi” și "nincs(en)" "nincs(en)" (plural "nincsenek") / "sincs(en)" (plural "sincsenek"), formele supletive negative ale verbului "van/lesz", constituie și complementul de atribuire care exprimă posesorul: Péternek van két barátja" „Péter are doi prieteni
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
complement este considerat în gramaticile românești o subspecie a complementului circumstanțial de mod. Întrebări: "kinél?" „decât cine?”, "minél?" „decât ce?”. Termeni regenți: Mijloace de exprimare: Aceste complemente sunt asociate unor anumite verbe sau părți nominale de vorbire, totdeauna cu același sufix sau cu aceeași postpoziție (caracteristice altor tipuri de complemente), iar sensul lor nu poate fi delimitat exact, astfel încât nu pot fi incluse în niciunul din tipurile de complemente de mai sus. Cele mai multe complemente asemantice corespund unor complemente indirecte din gramaticile
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
complemente), iar sensul lor nu poate fi delimitat exact, astfel încât nu pot fi incluse în niciunul din tipurile de complemente de mai sus. Cele mai multe complemente asemantice corespund unor complemente indirecte din gramaticile românești. Întrebările la care răspund se formează cu sufixele sau postpozițiile cu care se formează complementele respective. Termenul lor regent poate fi un verb, o formă nominală a verbului sau un adjectiv, și se pot exprima prin: Atributul poate fi de următoarele tipuri: 1. calitativ (cu două subtipuri, calificativ
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
târzii, ca Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu scris în sec. ÎI și Tabulă Peutingeriana din sec. III-IV oferă ceva informații geografice. Primul izvor consemnează 15 populații tracice de la nord de Dunăre și numele a 44 de localități, cele mai multe terminate în sufixul "dava". Ptomeleu precizează coordonatele geografice ale localităților, însă a luat în calcul o rază a pământului alta decât cea reală. Tabulă Peutingeriana mai adaugă localitățile Buridava și Pelendava. Din secolul al V-lea î.e.n. se cunosc trei surse care îi
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
zicători, proverbe, mituri, până la construcții poetice. (b) Argumentele aduse în demonstrarea principiului relativității lingivstice (1) Conținuturile cuvintelor nu sunt universale (aceleași pentru toți oamenii în diverse limbi), ci sunt specifice fiecărei limbi în parte. Exemple: • rom. ghiocel = ghioc mic (‹ghioc + sufixul diminutival el) Notă: În niciuna dintre limbile romanice nu vom găsi aceeași formă internă a cuvântului „luceafăr” ca cea din limba română. În celelalte limbi romanice s-a pierdut această formă internă din cauză unei omonimii periculoase cu Lucifer (pierderea
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
că a creat cuvântul din latinescul „"vegetus"” însemnând „"plin de viață"” (așa cum acești primi vegetarieni spuneau că dieta îi fac să se simtă). Totuși, "Dicționarul Englez Oxford" și alte dicționare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”. Dicționarul Oxford arată, de asemenea, dovezi cum că termenul a apărut dinaintea societății: Dar mai susține că folosirea termenului se datorează fondării societății la "Ramsgate" în 1847. Primele registre ale vegetarianismului ca și concept și practică, printre un număr
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
ca limbă de zi cu zi, Noldorii și-au luat un nume care să se potrivească sau care era un echivalent al numelui lor Quenian. Un alt tip de mune este cel patronimic (numele tatălui (essë)) la care se adăuga sufixul "ion"). Ex: Gildor Inglorion care înseamnă Gildor fiul lui Inglor. Trebuie notat că elfii din lumea ficțională a lui Tolkien diferă foarte mult de cei care au fost inventați cu mult timp înaintea scriitorului sau de cei mai mulți din elfii care
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
făcut pe obiecte și persoane pentru a indica norocul. Este format din "su-" (înrudit cu "ευ- din "greacă), care înseamnă "bine, bun" și "asti" un rezumat verbal a rădăcinii "ca" "a fi"; astfel "suasti" înseamnă "a fi bine, stare bună". Sufixul "-ka" formează un diminutiv, și "svastika" putînd fi tradus efectiv prin "obiect mic asociat cu a fi bine", în mare "portbonheur" sau "obiect aducător de noroc" . Sufixul "-tika" înseamnă și "semn"; de aceea, în India se mai folosește pentru svastică
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
a rădăcinii "ca" "a fi"; astfel "suasti" înseamnă "a fi bine, stare bună". Sufixul "-ka" formează un diminutiv, și "svastika" putînd fi tradus efectiv prin "obiect mic asociat cu a fi bine", în mare "portbonheur" sau "obiect aducător de noroc" . Sufixul "-tika" înseamnă și "semn"; de aceea, în India se mai folosește pentru svastică numele alternativ "shubhtika" ("semn bun"). Cuvântul apare pentru prima dată în sanscrita veche (în epopeele Ramayana și Mahabharata). Ortografieri alternative ale cuvântului sanscrit în engleză includ "suastika
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență. Termenul de "vitamină" a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir Funk în 1912. "Vita", în limba latină, înseamnă "viață", iar sufixul "-amină" este pentru "amine"; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa. Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu mult înainte să se fi identificat vitaminele
Vitamină () [Corola-website/Science/298442_a_299771]
-
Comana, etc. derivă de la cumani Cuvântul „coman” (atestat în Moldova) înseamnă drac /diavol și, deși Dicționarul de regionalisme îl conectează la cumani, ipoteza este puțin probabilă din punct de vedere lingvistic. Este posibil să fie vorba de un derivat cu sufix „- man”, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Despre limba lor, s-a păstrat un glosar al unui venețian din secolul al XIII-lea, din care reiese că stătea în raport de dialect cu
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
o serie de studii despre literatura română. A semnat cele trei opere cu varianta franțuzita a numelui, "Michel de Kogalnitchan", care era ușor greșită (folosea cazul partitiv de două ori: odată în particulă franceză "de", si a doua oară în sufixul românesc "-an"). După ce a trezit suspiciunile prințului Sturdza prin susținerea fățișa a tineretului intelectual reformist din acele zile și prin opoziția față de regimul "Regulamentului Organic", Kogălniceanu a fost împiedicat să-și finalizeze doctoratul și a revenit la Iași în 1838
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o caracteristică specială denumită "oscilație": Multe cuvinte care încep cu sunetul /t-/ schimbă acest sunet dacă sunt folosite în relații posesive. Mai demult, și unele cuvinte care nu încep cu sunetul /t-/ fac această mutație
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
ionice, dar și nucleozomi și nanotubuli, care sunt complexe multiproteice.Fragmentele proteice pot suferi transformări în structura cuaternară, transformări care se reflectă fie în structurile individuale fie în reorientările fiecărei subunități proteice. Numărul subunităților din oligomerice sunt denumite prin adăugarea sufix-ului -mer (grecescul pentru subunitate), precedat de numele subunității. Punct izoelectric Precipitare Structura proteinelor
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
guvernatori și parlamente locale. "To", "dō", "fu" și "ken" diferă în nume doar pentru motive istorice. Înainte de 1947, nu exista nici o diferență administrativă între cele patru tipuri. În mod curent, prefecturile sunt numite doar după numele lor propriu, fără nici un sufix, cu excepția prefecturii Hokkaidō. Oricum, sufixul este folosit doar atunci când trebuie a se face distincția dintre un oraș și o prefectură având același nume. Spre exemplificare, Hiroshima-ken este numele prefecturii, în timp ce Hiroshima-shi este numele orașului. Termenul "dō" (aproximativ echivalent cu ) a
Prefecturile Japoniei () [Corola-website/Science/314718_a_316047]
-
dō", "fu" și "ken" diferă în nume doar pentru motive istorice. Înainte de 1947, nu exista nici o diferență administrativă între cele patru tipuri. În mod curent, prefecturile sunt numite doar după numele lor propriu, fără nici un sufix, cu excepția prefecturii Hokkaidō. Oricum, sufixul este folosit doar atunci când trebuie a se face distincția dintre un oraș și o prefectură având același nume. Spre exemplificare, Hiroshima-ken este numele prefecturii, în timp ce Hiroshima-shi este numele orașului. Termenul "dō" (aproximativ echivalent cu ) a fost utilizat originar pentru a
Prefecturile Japoniei () [Corola-website/Science/314718_a_316047]
-
regiunile Japoniei, așa cum ar fi Tōkaidō și Saikaidō, care sunt constituite din mai multe provincii. Pentru desemnarea sa se utilizează caracterul kanji pentru "drum", considerându-se a fi fost create de împăratul Tenmu. Hokkaidō, singura prefectură de astăzi care conservă sufixul "dō", nu a fost nici una din cele șapte prefecturi de tip "dō" originare (cunoscute, de asemenea, drept Ezo în era premodernă). Numele său, care a rămas același până astăzi, se crede a fi fost dat de Matsuura Takeshiro, un explorator
Prefecturile Japoniei () [Corola-website/Science/314718_a_316047]
-
ul (etimologia provine din grecescul: ξύλον, care înseamnă "lemn" + sufixul -itol) este un îndulcitor folosit în mod natural ca un înlocuitor al zahărului. Se găsește în fibrele multor fructe, legume, ciuperci, cereale sau scoarța unor copaci. ul este la fel de dulce precum zaharoza având însă doar doua treimi din calorii. Xilitolul
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]
-
Imperiului Încă în limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi tradus că "Cele patru regiuni" sau "Uniunea celor patru regiuni". Înainte de reformă Quechua era scris în Spaniolă că Tahuantinsuyo. "Tawantin" este un grup de patru elemente ("tawa" "patru" cu sufixul "-ntin" care denumește un grup); "suyu" înseamnă "regiune" sau "provincie". Imperiu era împărțit în patru "suyu", ale căror colțuri se întâlneau în capitala Cuzco ("Qosqo"), în actualul Peru. Centrul administrativ, politic și militar al Imperiului incas era în Cazco. Tahuantinsuyo
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și cuvinte dialectale specifice: În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ba chiar și adjectivelor și adverbelor. Sufixul "-ka/-ke" chiar a devenit marca femininului la numele de etnii: Particularități sintactice: Lexicul ceangău arhaic este cel
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]