3,677 matches
-
sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați în lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sudată de vitraliile unui lăcaș tot mai gol Un fragil păcat la buza oaselor, mă-nțeapă cu-atâta vânt și-atâta singurătate, încât sufletu-mi pare foarte greu de parcă atârnă de el un înger Gândul începu să-și dea ultima suflare, așezat pe mâna catranului miop sărutându-și ecoul strigătului de ajutor. Tu ești... Ochii tăi înăuntru țin o corabie și mi-o dau plină cu velur de privire goală și rubine sfărâmate de visuri, de căderi, de degete. Azi-dimineață un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au plecat de generații, de o viață, de zeci de ani, sau poate de puțină vreme pe meleaguri străine. Dar ce înseamnă toate acestea în comparație cu măreția, liniștea, pacea și solemnitatea locului? Câmpul Românesc abundă de spiritul neamului, de trăire și suflare românească, de oameni stabiliți pe aceste meleaguri și veniți din toată țara. Auzi vorbindu-se limba română, cu accente diferite, în graiuri diferite, ca și cum câte un reprezentant din fiecare parte a țării ar fi fost adus aici anume. Sunt mulți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de traficul monoton al rutinei cotidiene. (Arina Lungu) ». « Lucia Negoiță își impune o simplitate austeră. O claritate a trăirii ce nu poate trece neobservată. Fiecare amănunt ce ține de real e asemenea unui trăgaci. Arma emoției e încărcată, poemul - ultima suflare. (Lidia Vianu) ». « Există în poemele Luciei Negoiță un anume simbolism visual. Spațiul cuvintelor recuperează sentimente, emoții, senzații, totul « mis a nu », cu tandrețe, curaj, dar și cu o anume ironie. (Liliana Ursu) ». Printre altele, poemele Luciei Negoiță mărturisesc o poezie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Elena Zottoviceanu Toată suflarea muzicală a globului trăiește anul acesta în eufonia lumii lui Mozart, un regal la care instituțiile de gen se străduiesc să atragă un public cât mai numeros. Filarmonica bucureșteană și-a lansat deja intențiile, Formațiile muzicale Radio se concentrează asupra
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
Crișan Andreescu Vineri, 16 mai 1980, la prânz, Marin Preda (58 de ani) era descoperit fără suflare în camera sa de la Casa de Creație a Scriitorilor de la Mogoșoaia. Au trecut 34 de ani de atunci, dar condițiile în care a decedat scriitorul nu au fost elucidate nici până în prezent, mulți apropiați susținând că decesul lui Preda este
Marin Preda - 34 de ani de la moartea suspectă a scriitorului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30662_a_31987]
-
frecventat așa cum o făcea uneori inspirat Radu Gabrea cu Cocoșul decapitat, și anume situația acestor minorități care cad înte ciocanul și nicovala istoriei. Fiind vorba despre niște minorități cu adevă rat discrete, dispariția lor nu a stârnit prea mult interesul. Suflarea lor, fie și ultima, se aude însă distinct în filmul lui Smarzowski.
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
desprinde de corp în clipa morții, devenind ceea ce îndeobște numim un „strigoi“. Deci psyché e o stihie, în nici un caz un „suflet“ în accepția modernă a termenului. Walter Otto respinge interpretarea afirmînd că la Homer psyché are două sensuri: 1) suflarea, viața și 2) fantoma care se desparte de trup în clipa morții. Cît timp trăiește omul, el nu are un psyché propriu-zis, acesta apărînd abia în clipa decesului, cînd somaticul e lăsat în urmă de adierea diafană a viitoarei fantome
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
Grete Tartler Bob Dylan, Suflare în vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu. Prefață de Mircea Cărtărescu. Humanitas Fiction 2012. Scriind despre cărți, cronicarul nu se cuvine să vorbească la persoana întâi. Voi face însă o excepție, în spiritul prefeței lui Mircea Cărtărescu (unde
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
Ucide- mi un fiu./ Abe zise: Doamne, mă crezi chiar diliu?/ Domnul zise: Nu. Abe zise: Ce?/ Domnul zise: Poți să faci cum vrei, bre/ Dar când mă vezi de-acum să fugi ca nebunul.“ Dacă Blowin‘ In The Wind/Suflare în vânt, despre care s-a spus ba că a preluat melodia unui choral protestant din secolul al șaisprezecelea, ba a unui vechi negro-spiritual, are un text care se susține doar prin metafora biblică a refrenului („Răspunsul, prietene, e suflare
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
Suflare în vânt, despre care s-a spus ba că a preluat melodia unui choral protestant din secolul al șaisprezecelea, ba a unui vechi negro-spiritual, are un text care se susține doar prin metafora biblică a refrenului („Răspunsul, prietene, e suflare în vânt/ Răspunsu-i suflare în vânt”), în schimb alte poeme sunt deosebit de incitante, devenind în transpunerea lui Mircea Cărtărescu adevărate capodopere - în care cunoscătorul de poezie românească se va simți ca la el acasă. Iată, de pildă, ritmuri barbiene și
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
care s-a spus ba că a preluat melodia unui choral protestant din secolul al șaisprezecelea, ba a unui vechi negro-spiritual, are un text care se susține doar prin metafora biblică a refrenului („Răspunsul, prietene, e suflare în vânt/ Răspunsu-i suflare în vânt”), în schimb alte poeme sunt deosebit de incitante, devenind în transpunerea lui Mircea Cărtărescu adevărate capodopere - în care cunoscătorul de poezie românească se va simți ca la el acasă. Iată, de pildă, ritmuri barbiene și de poezie populară românească
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
învîrtim în cerc. Toate genurile literare, de la forma lirică la cea dramatică, sunt forme precare de sesizare a ideii divine. Cauza stă în incompatibilitatea dintre sensul cuvintelor și suflul voinței universale. Pentru Schopenhauer, Dumnezeu nu e logos, ci pneuma, adică suflare care nu poate fi prinsă în vorbe, de aceea chiar și poezia atinsă de geniu se află sub pragul de revelație pe care îl aduce muzica. Mai mult, cine leagă cuvinte e condamnat la analogie, orice frază fiind de fapt
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
ar trebui să îmbrace tunica albastră, cum le vedem În a noastră Pepublică Populară Chineză, la grămadă). Nu se poate cu jumătăți de măsură, se cere să fie Întru totul o pură minunăție și frumusețe. Și să ți se taie suflarea Brusc de parcă ai vedea o egretă aterizînd Sau apărând un chip îmbujorat de culoarea părelnică Ce pâlpâie doar în primele trei minute de dimineață. Și se cuvine ca totul să fie fără a fi, dar reflectându-se Și implinindu-se
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
priviri. Dar ce drum, Domine, mai am să parcurg până la surâsul iscat dintr-un sfânt! - gheizer de foc din nepăsare ivit, vis neajuns pân'la scrâșnetul morții cu botul umed de miel; curată risipă în agonie, față recunoscută pretutindeni de suflarea-mi în tremur, vie; - care să-ți fie numele, cântat ca un imn în răcorile nopților suferinde, când prietenii sunt departe, când duduie culorile în granit și grădinile își strâng parfumul ca pe un strigăt de nenumit, ca și cum freamătă înainte de
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
ierburi hojma te prăpădești te păzește din ceruri doar pasărea Khaya dar cum adormi între ape, de vreun șarpe o da peste tine, și moartă te bat că, uite, de-o vreme steaua ta, pe cerul de noapte pălește iar suflarea ți-en gheare la pasărea Khaya. Să te-nvrednicească Dumnezeu! mai spuse mama din roua grădinii arhetipale. Acum este ora și-i scriu că un șarpe, luat din urmă de șapte mirese, huruie prin vene după sângele meu; în el, crește
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
lui îmi place, l-aș repeta ca pe o magică incantație, Giairo, veșnic agitat, veșnic în întârziere, tocmai venise de la o înmormântare din Lugano, mâine pleacă pentru câteva ore la Genova și poimâine la Roma. Vrea - spune totul dintr-o suflare, conducând "din instinct" cu vreo trei îngerași în priză, - vrea, zice, să supăm împreună. Apoi va pleca în Proche Orient. - Mais pourquoi? - Pour rendre service. Nu suntem liberi și lumea are nevoie de noi. Asta le lipsește oamenilor, libertatea de
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
mai frumoase felicitări pe care vi le dăruiesc feciorii și fiicele, nepoțeii și nepoțelele neamului nostru românesc de pe tot mapamondul. Mulți ani cu sănătate! Ziua Unirii este aproape! Să ne bucurăm împreună, dansând Hora Unirii peste tot unde se află suflare românească...și în fața "bojdeucei" matale din Toronto, la Orhei și la Bălți, la Chișinău, Alba Iulia și București! Vă sărutăm cu mult drag! Consiliul Worldwide Romanian Forum Referință Bibliografică: FELICITARE / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871
FELICITARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373685_a_375014]
-
decât tot și de toate, ceva ce îmi oprea și lua teama de plângeri. Era Mama ! Luasem deci, forma genomului uman. Ea m-a creat din celulele ei și acum m-a scos la lumină, dăruindu-mi un strop din suflarea eternă a vieții. Ce orbitoare-i lumina ! Ce asurzitor este zgomotul timpului ! Recunoscându-mi izvorul, gândesc. Astfel acopăr deja, o parte a necunoscutului din care veneam și în care în curând voi intra mai adânc. Și totuși, parcă pe aici
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
pus în pletele-i gălbui, Miresmele de struguri și de mere, Iar vântul când adie-n ochii-i albăstrui Aduce lacrimile unor curcubeie. Înveșmântată zarea stă încremenită Așteaptă soarele s-apună în odaie-i Unde doar clipirea-n a vântului suflare Poate ajunge să-l ducă la culcare. Adie vântul peste tâmple de coline, Așternând covor de frunze ruginii, Oftări se aud prin crânguri desfrunzite, Și pașii speranței în inimi de copii. Mână în mână pe a zilei frunți Scriem cu
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IUBITE,RIDICĂ-MĂ LA CER! Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite,tu vieții din chaos m-ai redat Cu a ta suflare cordul mi-ai surescitat, Tăcute șoapte de gand salvator m-au chemat Ești unic,fior nepământesc,în tine m-am abandonat! Ți-am ignorat chemarea ,n-am vrut s-aud Nici nu-mi pasă de geamătul tău surd, Rece eram
IUBITE,RIDICĂ-MĂ LA CER! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384788_a_386117]
-
tine; Zid de ger a pus, să nu pot trece, Și furtuni polare de suspine. Mi-am ascuns tot sufletul sub pleoape Și cu mintea sfredelesc nămeții Să te țin, iubirea mea, aproape, Să te-alint cu roua dimineții. Cu suflarea ei criogenată Încerca-va iarna să răcească, Dinlăuntru, febra emanată De iubirea noastră omenească; Dar vom izbuti să-nvingem gerul Și înnegurarea-i de genună, Să găsim căldura-n noi și Cerul, Dacă vom rămâne împreună. Nu mi-e teamă
GÂND HIBERNAL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384813_a_386142]
-
mă întorc de cîte ori voiam și să corectez de tot atîtea ori în orice loc, căci nimeni nu știa, nimeni nu vedea, și puteam să păcălesc pe oricine, lăsînd impresia că știu să scriu bine și curat, dintr-o suflare și la prima mînă, coerent și cu miez sclipitor. Gîndul acesta liniștitor, că nici o greșeală nu e definitivă și că totul poate fi dat înapoi, mi-a indus o stare de atonie a minții. Mă moleșisem de atîtea înlesniri! Monologul
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
din rezervație, nu doar deținutele, ci și câteva gardiene care au fost bineînțeles concediate imediat. S-a încercat varianta “sex la liber” care, în sfârșit, funcționează în ce-i privește pe ei, dar se lasă cu victime colaterale în rândurile suflării feminine: patru tentative de sinucidere din gelozie, dintre care două încununate de succes. Din păcate, după faza asta, haosul n-a mai putut fi oprit. Ce dracu’ facem? Reinstaurăm pedeapsa cu moartea, băgăm în rezervație numai condamnate la moarte și
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
Simona Tache “A sosit aseară cu un OZN Un extraterestru dintr-o altă lume Și, dintr-o suflare, scurt și repede S-a-nsurat cu mine, fără alte glume” Sau: “ M-a salvat și de gătit Extraterestrul bărbat M-a salvat și de spălat” Nu, n-am înnebunit. Sunt versurile unui șlăgărel. I-auziți aici:
Extraterestrul iubit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19440_a_20765]