654 matches
-
obiectiv; om; departe; perseverent; perseverentă; personalitate; piatră; plan; poftă; prelegeri; prieteni; profesie; progres; promovare; pură; puteri; rău; răzbatere; reacție; realizări; rezultat; rîvnire; fără sentimente; sete; sfat; sigur; silință; silnică; sîrguință; slăbi; sper; stare; stăruință; stilou; stimul; strădanie; stres; student; suflet; suflețel; școală; triumf; tupeu; unic; urla; usuci; viață; viitor; violet; virtute; vitejie; voluntar; vreau; nu vreau; vrei cu adevărat; vrînd (1); 785/242/64/ 178/1 vorbă: cuvînt (107); dulce (87); cuvinte (41); bună (39); multă (39); grai (32); comunicare (27
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său; / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se spăimânta, / Mările se tupila, / Munții se cutremura, / Cerul se întuneca: / "Tu, Ileană Cosânzeană, / Suflețel fără prihană, / Și tu, soare luminate, / Trupușor făr' de pacate! Cu ochii să vă zăriți, / Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, / Arși de foc nestingător, / Veșnic să vă alungați, / Cerul să cutreierați, / Lumile să luminați
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
preluat de refrenul tematic, oximoronic, care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul cosmic: "Cântă-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit, / Este-un pom în drum înflorit / Tăt cu mere și cu pere, / Da nu-s mere și cu pere, / Da nu-s mere, nici nu-s pere, / Ci-s mai multe suflețele."320 O altă reminiscență a noului an agrar, este prezența "rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui Suflețel de la locul scenei surprinse între Ioanide și Ioana nu este ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri fără voie nu ar fi dat un asemenea impuls energetic retragerii lor. Scopul este vehicularea grabnică a imaginii în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar ora se sfârșea prea repede, și venea ora de matematică și altele, și până la viitoarea oră de muzică mai dura o veșnicie! A doua iubire, paralelă cu prima, a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ale Sfântului Șpriț?, dar În perioada asta a anului mi-aș dori altceva, mă, vă spun foarte serios... Ești cam negru, Sandule, bag de seamă - se insinuează Gicu În discuție, destul de temător -, ți ai dat cu cremă de ghete pe suflețel și chiar nu Înțelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc și alea pe apa sâmbetei. O viață avem și un gât care trebuie udat corespunzător. Sandu Îl privește pieziș. Bă, sunt al dracului de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să sbor! M-aș face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil Cu suflet voios de copil, M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sân Căci am eu pe-o floare necaz: Frumoasă-i ca ziua de azi! {EminescuOpIV 6} LIDA Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini ce se deșir Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vezi prima dată cu ăla. Ăla e Ăla, nu vrei nici măcar să-i pronunți numele. Te ia cu cald, pentru că, deși știi că e cu Ăla, cel din cauza căruia ai dat-o afară din inimă, speri pe undeva, prin străfundul suflețelului tău zdruncinat de nenorocire că totuși nu s-a mutat la el, dar știi sigur că stă acolo, speri totuși să nu poată să treacă dintr-un pat în altul chiar așa rapid și că măcar și-a luat o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
șuvițe scumpe, fiecare din ele cu câte o geantă Gucci atârnată nonșalant pe umăr. Chiar dacă afară era destul de frig și ploua, amândouă purtau ochelari de soare - ca și bentițe de păr. Uneia dintre ele i se făcuse deja frig la suflețel (era Septembrie) și purta o haină trei sferturi din blană sintetică. —Mamă! Îi murmură Chanel lui Ruby. Mă Întreb câți muppeți 1 au trebuit să moară pentru aia. Ruby Îi făcu semn să tacă, dar ăsta era singurul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe băncile de acolo, ascultând ropotul ploii pe acoperișul de sticlă. Bunicul mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cap c-aș fi capabil de voluntariat. Să umblu eu să lipesc poezele prin tramvaie! Mă cutremuram la gândul ăsta. Dar, pe de altă parte, eram și ușor flatat fiindcă voiau să mă bage Într-o acțiune culturală. Ah! suspina suflețelul meu snob și ars de dorul literelor. Of! zicea același suflețel, meschin și Îndurerat de neputințe. Dar ei nu-mi cunoșteau secretul: pe mine, tocmai literatura mă omorâse. Impotența mea avea baze literare, eram sigur de asta. Mă pusese dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lipesc poezele prin tramvaie! Mă cutremuram la gândul ăsta. Dar, pe de altă parte, eram și ușor flatat fiindcă voiau să mă bage Într-o acțiune culturală. Ah! suspina suflețelul meu snob și ars de dorul literelor. Of! zicea același suflețel, meschin și Îndurerat de neputințe. Dar ei nu-mi cunoșteau secretul: pe mine, tocmai literatura mă omorâse. Impotența mea avea baze literare, eram sigur de asta. Mă pusese dracu’ să scriu. La Început scrisori de dragoste, mai apoi, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor găsi ecou În suflețelul zbuciumat al stripteuzei. Aș vrea să te cunosc mai bine, ai un corp minunat, mergi cumva la sală? Când Îi ieșea Însă bietului Alexi ceva mai acătării din gură, traducerea mea se punea de-a curmezișul solidarizării rasiale. Dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Lângă marmita plină cu apă aflată la intrare, se oprește soldatul Carol Anastasescu. Ridică foaia de cort care o protejează, își umple cana cu polonicul agățat de marginea metalică și bea îndelung, până la ultima picătură. Ți se făcu sete, măi Suflețel? îi aruncă Mâțu în treacăt. Măcar ai după ce? Cam subțire...dar ce să faci? Ridică din umeri, zâmbind timid: Asta e. Poate mâine va fi mai bine. Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va fi mai bine. Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel și foarte mărinimos, poreclit "Suflețel". Mic și firav, vestonul uniformei face cute mari în jurul centurii, iar pantalonii îi vin ca niște șalvari. E venit de puțin timp pe front. Când se prezentase în fața căpitanului Apostol, acesta, după ce l-a măsurat din priviri cu îndoială, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încă trăiesc. Rezemat de perete, soldatul Iovuț Florea face o cruce mare apoi deschide cu baioneta conserva nemțească pe care o ține între picioare. Zvâcnind din gâtul scurt, puternic, ridică ochii, agitând lingura în direcția lui Carol. Vino încoace, măi Suflețel și bagă ceva în tine. Avem nevoie de toată vlaga ca să o scoatem la capăt. Îi face loc alături de el. Scoate din sacul de merinde o jumătate de pâine neagră, cazonă. Mmmm....conservă de carne! Și pâine, se minunează Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pusă lângă o roșie proaspătă din grădină și ceva brânză din putină a fost cel mai strălucit ospăț pentru mulți oameni subțiri care adăstau la mine în curte pentru o cană cu apă și o țâră de odihnă! Ehei, măi Suflețel, omul cum pleacă la oraș, uită rosturile firești ale pământului. Să ții minte asta de la mine! În timp ce trage cu urechea la sporovăiala Americanului, Marius luptă din greu cu senzația de neînvins a unor pleoape grele. De undeva, venită pe aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu intră bunăstarea în casă, căci, așa cum spunea bună-mea, fata tre' sa fie bună și la rugă și de fugă...adică să ție la vreme bună dar și când sunt necazuri. Înțelesu-m-ai, măi băiete? Cu gura plină, Suflețel dă aprobator din cap, în timp ce mănâncă netulburat mai departe. Privește cu coada ochiului către American, atent mai mult la lingura plină. Probabil că sfaturile binevoitoare ale acestuia îi intră pe o ureche ca să-i iasă pe cealaltă. În definitiv, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pierde într-un hohot de râs puternic. Întins în pat, Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când în când hârâit, din piept, semn al răcelii care nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de perete. Probabil rememorează cine știe ce partitură muzicală. Mișcă ritmat din picior, uneori dă și din buze ca și cum ar cânta. Pune vioara sub bărbie, o acordează atent și imediat arcușul ce pare o prelungire a mâinii începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alerge sprinten peste corzi în tempoul vioi al Horei staccato. În momentul în care melodia s-a încheiat, numeroasele aplauze ale soldaților, care ascultaseră ca vrăjiți piesa lui Grigoraș Dinicu ce le aducea aminte de horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]