14,769 matches
-
prietenia acestui triptic, autorul induce teza posibilității înfrățirii între religii. Curînd, Savu îi salvează viața lui Ibraim, călcat de niște țigani hoți și cruzi. Ajunge, rănit, la spital și e pe cale de vindecare: "Savu a trait ceasuri de mare odihnă sufletească. I se părea că boala lui de azi este un adevărat concediu, dăruit după atîția ani de încordata străduința și de îndeplinire a canonului pus asupră-i. Se simțea nevrednic să mulțumească lui Dumnezeu că scăpase viața unui om în schimbul
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Dumnezeu că scăpase viața unui om în schimbul celeilalte, pe care o răpusese... Și admira cu naivitate dumnezeiasca punerea la cale care îl ajutase să se mîngîie cu mîntuirea lui Ibraim de pierzania lui Mahmud." Pentru Ibraim, Savu devensie prietenul său sufletesc și, cum și-a vîndut magazinul, dorește să plece la copiii săi în Turcia, unde Savu să-l însoțească. Acesta, după ce își mărturisește păcatul de acum 15 ani, nu acceptă, deocamdată, propunerea de a pleca în Turcia, el avînd încă
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat armonios în colectivitatea lui săteasca. În era telecomunicațiilor, ființa omenească nu mai reușește să comunice aproape deloc cu semenii săi: "Dacă vreau să fiu singur mă opresc, scot cretă neagră
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă cu păpușile la luciditatea unei femei mature. Este o trecere bruscă și într-o oarecare măsură dureroasă. Noaptea magică a copilăriei se subțiază, devine albăstruie și
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
inexistentelor opere de sertar, ca o explozie editorială eliberatoare. Îmi amintesc însă și de o experiență indubitabila, colectiv împărtășită, dar singulară: îmi amintesc de reacția sălii de cinema la vizionarea filmului Balanța de Lucian Pintilie. În rest - o tăcere grea, sufletească. Puține ocazii de a o mai dezminți, pe ici, pe colo - ocazii în care să se întâlnească o stare de spirit cu o dimensiune cât de cât socială. Și nu doar pentru că a venit vorba, "societatea civilă" o construiesc, la
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
despărțire ideologică, prietenia a continuat?! Adică Eugen Ionescu, Comarnescu, Sebastian, Belu Zilber, dvs. aveați aceleași relații că înainte cu Noica, Eliade, Polihroniade, Haig Acterian s.c.l.? - Ei bine, da. Prietenia rămăsese intactă. Fiindcă erau oameni de calitate intelectuală și sufletească înaltă. Se contraziceau la sînge, se schimbau înflăcărate argumente pro și contra, dar țineau unii la alții, nu se puteau uri. De pildă, Eugen Ionescu - atunci cînd l-a văzut pe Arsavir, cel mai bun prieten al lui, pe Noica
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
ține pe Gheorghe Tăflan vioi, conștiincios, sever cu sine și gînditor". Întrebarea retorica ce urmeaza este edificatoare pentru visul livresc-muncitoresc al poetului: "N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan, e un helvet, care "aducea cu figură cîrna a lui Socrate, cum ne-a rămas, tocita de dicționare", întîlnit în tren, între Zărich și Fribourg, care "își scosese mănușile și răsfoia un catalog de pictură". Pentru
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
prin ideologii din mistica materialista. Cei mai sinceri și fundamental mai onești dintre lucrătorii vizitați de speranță unei societăți mai bune, ca aceiași oameni de azi de ieri, si alaltăieri, visează ca niște poeți fără opere, scufundați într-o stare sufletească selenara, cea mai tristă dintre literaturi, ca în menajele de poeți mediocri, la supă și la friptură. Pe cînd li se deslușește personal metodă după care peste o mie de ani omul va izbuti să fie tot atît de sălbatic
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Ancutei). Ion, marele român al lui Rebreanu, din 1920, este, incontestabil, actul de naștere al românului modern românesc. Și, fapt revoluționar prin importantă, desi tratînd tot despre universul țărănesc, s-a disociat de lirism, de "sentimentul datoriei", de exaltarea virtuților sufletești ale omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe din cel dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut în două volume), dînd tot de tematica rurală, s-
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
rândul lor, se duc la cârciuma și uită de el." Combinația de tandrețe și umor (tandrețe și nu sentimentalism, umor și nu ironie) face farmecul acestei schițe și, ăn general, al ăntregii cărți. Dan Lungu ar putea aduce puțină căldură sufletească an frigorifica proza românească de azi, dacă, bineănteles, nu se va lăsa convins de colegii lui de generație că trebuie să disprețuiască totul pentru a deveni un mare scriitor. Dan Lungu, Cheta la flegma, Iași, Ed. OuTopos, 1999. 152 pag
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
un articol repertoriului de teme lovinescian. Pornind de la el Călinescu formulează "cazul" lui Tudor Vianu: "Prind ocazia să-ți formulez, pe scurt, și sincer, cazul d-tale, cum al văd eu. D-ta ai o formație intelectuală superioară, o complexitate sufletească și un talent depășind cu mult pe al multora. Valoarea d-tale de creator științific e indiscutabila, si este tuturor evidență și potenta d-tale literară. ansa toți au rămas surprinși a nu o vedea pe această din urmă absorbita
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
să-l arunci cu moarte. Cînd l-am înmormîntat, era toamnă..." Cu două zile înaintea acestui necrolog eseistic (publicat în gazeta Scenă), vorbind în Mîntuirea tot despre tragedia lui Rodion, ca poet și publicist, afirmă: Într-o epocă de neprecizie sufletească, în care sionismul era vag, ca și imaginea deserturilor în care cămile alergau monotone - singura soluție imediată și cotropitoare era politică de autopierdere. În plus, Steuerman avea să lupte cu personalitatea lui evreiască și cu scrisul lui dureros românesc". Altădată
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
românilor: daca statuia e a lor, să și-o țină acasă, s-o ridice acolo. Ceea ce nu include o asemenea argumentație piezișa este că statuia cu pricina nu face parte din patrimoniul statal al Ungariei, ci din acela spiritual și sufletesc al ăntregii maghiarimi, dintre care peste un milion și jumătate trăiesc pe teritoriul României. an acest fel, amplasarea pe teritoriul României s-ar justifica afectiv, ca să nu mai vorbim de faptul că ar respectă un adevăr istoric, prin nimic ofensiv
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
de credință că va fi primit. De fapt cine să-l primească? Lumea? Lumea este cineva, altfel decât mine. Nu știu dacă mă va primi?! Și fără ea sunt cu desăvârșire, singur, cu mine, în mine. Timiditatea exprimă o miscare sufletească de acest fel. O intensă așteptare de la lume care mă face să-i deschid toate porțile interiorului meu. Sunt gata de plecare ca să ajung la un punct în apropierea imediată a așteptărilor mele. Acolo toate lucrurile prezente se identifică cu
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
ieșit din formulă așa de personal realizată an Craii de Curtea-Veche." an schimb, ăn monografia să din 1981, Alexandru George opinează că ultimul român al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al prozatorului. Analiza să stăruie an special asupra constituției sufletești a lui Teodor Ruse, cu observația justă că misterul din ultimul episod - rămas, ăn credință să neterminat - este unul al situațiilor de toată ziua, al unui univers banal, deci, practic, un non-mister! Ba chiar criticului i se pare ca an
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
totuși, să obțină, pentru PNL, două locuri (le-o fi obținut?), unul, desigur, pentru el. Și alerga, pentru asta, prin tot județul, ăn campania electorală, necrutăndu-si sănătatea ("Mi-e imposibil să plec din județ măcar pentru o oră") și liniștea sufletească. Și de astfel de agitații politice avea parte mai tot timpul pentru că devenise membru an Comitetul județean al PNL Dorohoi și, la fiecare consultare electorală, inclusiv la aceea din decembrie 1937, era la post și la tăvăleala destul de grosiera, daca
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
poetul, ne trezim prinși într-o capcană a perceperii motivelor care l-au determinat și care, practic, nu contează cîtuși de puțin. Ce atîrnă greu în formarea convingerii lectorului specializat este tocmai neputința poetului de a trece de anumite stări sufletești și de descrierea lor. Însetat de comunicare, Milos rămîne adesea deghizat în vizitatorul din timp, care invocă de-a lungul traseului liric personalități culturale. Percepția spațială adîncește planul de interpretare și suportul de referință, poezia se deschide către orizonturi largi
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
noastre: "Pătrunsa de un spirit glacial ce face să ăntepenească sentimentele cele mai elastice, ămpiedecănd inspirațiile cele mai generoase, si care dau rasului ceva strident, ascuțit, conversația această, plină de o ironie acra, preschimbând veselia an rânjete, dovedea o istovire sufletească redusă la ea ănsăsi, fără alt scop decât satisfacerea egoismului, rod al păcii an care traim. Acest pamflet contra omului, pe care Diderot nu a ăndrăznit să-l publice, Nepotul lui Rameau; cartea această, dezmățata, anume, să se vadă toate
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
nevoie de confesiune, de identificare, în fond de legitimare a unei vieți, menite să aducă mărturie despre alte vieți. Fie că este vorba de părintele său, întemnițat la Aiud, fie de morții nevinovați din Dcembrie ^89. Prin însăși structura să sufletească, Liliana Grădinaru este atașată tradiției românești, valorilor sale, de unde și preferință poetei pentru "inactualitatea" expresiei, aflate mereu în matcă unei idei, a unui mesaj moral și de multe ori polemic. Poeta nu pregeta uneori să numească, să califice și să
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
care face parada autorul cărții nu justifică agresivitatea să. De altfel, însăși preocuparea de a-i moraliza pe semeni are ceva suspect din punct de vedere intelectual. Abia când se judecă pe șine, scufundându-se dostoievskian în propriile sale abisuri sufletești, un moralist devine autentic. Laszlo Alexandru nu face niciodată așa ceva. El îi analizează nemilos exclusiv pe ceilalți. Mai trebuie adăugată observația că nu este deloc corect că un tanar să-și etaleze superioritatea morală față de oameni mai în vârstă decât
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
mai mic decât ceilalți. Un caz, recunoaște el, lipsit de spectaculozitate exterioară, fiindcă scriitorul este un introvertit, simte din plin voluptatea de a rămâne un anonim, un exilat intern, care lucid, sceptic, ordonat, aparat de un sănătos echilibru moral și sufletesc, de bun-simț trăiește cu voluptate libertatea în câmpul conștiinței, este hotărât să nu suporte servituțile ideologice, să nu întoarcă adevărul pe dos, să nu-l truncheze. Sobru, cumpătat, orgolios, refuză orice formă de carierism, si se complace în postura de
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
cu toate nenumăratele presiuni ce se fac asupra sa, rezistând, de pildă, înainte de ^89, tuturor încercărilor Securității de a și-l face colaborator, necedând nici sub tortură, când este arestat, în două rânduri, si cand refuză, adunându-si toate puterile sufletești, să semneze blestematul angajament de informator: "mi s-au încleștat mâinile pe stilou, eram un fel de bloc de piatră incapabil de cel mai mărunt gest. Am spus nu și m-am simțit deodată fericit, liber, plutind deasupra mizeriei în
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
femeie amenință să mă acapareze, o înlocuiam cu alta figură de șah... Se anulau una pe alta. Le priveam pe toate că pe niște fapturi imperfecte, infirme, lipsite de voință și de personalitate, acceptînd tot și multumindu-se cu nimicul sufletesc pe care li-l aruncăm a firimituri". Sub aparențele euforice ale boemei, existentă scriitorului ce nu șovăie a se socoti o "victima pasivă", străbate o durere ce i se pare incurabilă: "în loc de inimă aveam o rană. Iar rănile, daca nu
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
în slavonă cuvântul care redă frumosul și roșul este același), viața și energia de viață-dătătoare, și din acest motiv roșul a devenit și un simbol al Învierii, al victoriei vieții asupra morții. Roșu-portocaliu, asociat cu focul, sugerează fervoarea și curățarea sufletească. Albul se asociază cu lumea dumnezeiască, curățenia, nevinovăția și uneori cu ceea ce Biserica numește lumina necreată, arătată de Mântuitorul la schimbarea la față lui Petru, Iacov si Ioan.
La canonizarea lui Andrei Şaguna s-au folosit icoane portocalii în nuanţa PDL. Vezi FOTO () [Corola-journal/Journalistic/24732_a_26057]
-
prin intermediul corespondenței susținute cu autorul, după întoarcerea acestuia din detenția politică și până la trecerea la cele eterne, reface atât traseul dificilei reveniri a lui Brateș în literatură, cât și atmosfera politică și intelectuală a acelor ani teribili, relevându-ne fondul sufletesc al profesorului său și traseele întortocheate ale readucerii în atenție a Blajului îngenuncheat. Aș spune, în încheiere, că recuperarea acestei porțiuni însemnate din istoria noastră culturală întârzie nepermis de mult. Și, pe fondul de devergondaj cultural al momentului, această absență
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]