1,018 matches
-
să faci conversație. — Foarte bine, spuse George, ridicând din umeri. Am vrut să te-ajut. — Cum ai putea să m-ajuți, urlă la el Ignatius, dezgolind câțiva dinți îngălbeniți. Vreun slujbaș al societății s-a luat probabil pe urmele parfumului sufocant al loțiunii tale de păr. De unde ai apărut? De ce te ții după mine? — Uite ce, vrei sau nu să te ajut să-ți ridici rabla asta? — Rabla? Vorbești despre vehiculul Paradisului? Tramvaiul dăngăni din nou spre ei. — Să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de ici-colo neobosit, în căutare de pungași. Un timp a stat ascuns într-o toaletă, dar acum a ieșit din nou afară pe stradă, unde este la dispoziția mea și-l pot chema în orice clipă. George simți un nod sufocant în gât. — Asta-i o înscenare, spuse George înghițind în sec. — Ai vorbit destul, scursură de canal ce ești. Încurajezi decăderea unei femei nobile și învățate, lătră Ignatius. Ar trebui să-mi săruți tivul uniformei, drept recunoștință pentru că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Eram Într-o stare neobișnuită. Mă gîndisem să iau a doua zi primul avion spre Marsilia, iar apoi un taxi pînă la stăreție, dar cînd, În sfîrșit, am dat de mama la telefon, la ora unu noaptea, În mica și sufocanta cabină cu geamuri de la etajul oficiului poștal deschis zi și noapte din strada Luvrului, am Înțeles că voia să fiu cît mai repede cu putință alături de ea. Delphine era cu mine. Am fost pe punctul să opresc un taxi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lipsa cuiva, absența și întrebările rămase fără răspuns se ascut ca lama unui cuțit, cu fiecare an nedumerirea de a nu primi răspuns devine din ce în ce mai profundă, în loc să se șteargă se adîncește și se transformă în tristețe, în amărăciune, în durere sufocantă, o rană care nu se închide pentru că nu are cum. Și cum să justifici ceea ce nu poți să-ți explici? De ce a dispărut din peisajul meu o persoană care a însemnat atît de mult pentru mine? De ce tocmai ea, care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
include în această categorie superioară, faptul că era vorba în mod indiscutabil de o mașină de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau de parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu fir de argint. — E adevărat? Întreabă Wakefield ușor uimit. — Desigur, cum e și tigrul bengal, ursul polar și anaconda uriașă. Dacă te Întrebi cum de au ajuns În Typical, unul din tipii ăștia o să-ți toarne Întreaga poveste, cu sufocant de multe detalii. Camera adăpostește, de asemenea, și o parte a colecției de artă a Companiei. Wakefield este plăcut surprins să găsească o pictură de dimensiuni medii din perioada timpurie a lui Jackson Pollock și o schiță a lui Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ralph obișnuia s-o ia cu el fie la redacție, fie la curse. Ambele locuri fuseseră extraordinar de incitante, i se părea lui Fran privind în urmă, având pe deasupra avantajul că o îndepărtau de mama ei și de dorința ei sufocantă de a o proteja. O dorință izvorâtă, bănuia Fran, nu din dragoste maternă, ci din teama că fata ar putea să-i complice și mai mult existența. După ce-i făcuse lui Fran onoarea imensă de a-i da viață, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
domnule Tyler? Drept răspuns, pe podea, la picioarele lui Ralph, se scurse un alt râuleț. Jack își ascunse un început de zâmbet. Lui Ralph nu-i plăcuse niciodată să intre în tipare, cariera lui era întemeiată pe revolta împotriva mentalității sufocante specifice unui orășel de provincie. Jack își aminti abțibildul lipit pe mașina lui. Pune la Îndoială Autoritatea. Jack simți că i se rupe inima la gândul că asta era singura modalitate de subversiune care-i mai rămăsese acum. Se abținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dinamice și mai extravertite, compasiunea tandră fiind depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei și literaturii românești moderne, complexul periferiei nu trebuie privit doar ca expresie frustrată a dorinței de ardere a etapelor, de sincronizare cu „viteza” celei mai avansate modernități europene. Nevoia internaționalizării artistice, a evadării din anonimatul și minoratul unei periferii sufocante (fie că e vorba despre atmosfera tîrgurilor de provincie sau despre România ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vrea și lucrează cu liberă voință precum omul. Ale lui sunt cu adevărat minunile, și ale lui sunt suferințele. M-am întors, așadar, spiritual vorbind, la Casa pe care-am părăsit-o în tinerețe, găsind-o pe-atunci strâmtă și sufocantă. Dar, în ciuda convertirii mele de-acum, n-am revenit la biserica Romei, la credința în care am fost botezat prima oară. Poate asta e o greșeală, dar Casa avea chiriași care nu-mi erau pe plac. Atâta vreme cât va fi populată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când Emma Înregistră al treilea disc, Antonio Începu să nu-i mai pară amantul pasional și complicele vieții ei și tovarășul cu care să Împartă răsplata unei vieți atunci când talentul său avea să fie recunoscut, ci un polițist fanatic și sufocant care, de fapt, nu avea s-o ajute să devină ceea ce visa ea să fie, ba chiar avea s-o Împiedice. Și toate Întrebările acelea vulgare, bănuielile murdare, supravegherea asiduă și aspră, acuzațiile chinuitoare de infidelitate și trădare, care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar pe tarabe În talciocul de la Porta Portese -, iar vara mergea În turnee prin provincie, colecționând stadioane prăfuite, serbări naționale, serbări patronale și câmpenești. În același an 1986, cariera lui Antonio atinsese Însă apogeul. La sfârșitul unui august umed și sufocant, Emma era Într-o anonimă cameră nr. 236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică ușoară, la Mitingul Prieteniei al Comuniunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În veceuri, spălatul farfuriilor până la curățatul cartofilor, astăzi primise permisie. Împreună cu alți militari În termen, rătăciți și singuri al fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patruzeci de grade În hangarul În care tehnicienii de la PS adunaseră rămășițele epavei vasului lui Ryan. Pete largi, umede, marcau cămașa lui Franck Caradec la subsuori și acesta era agasat văzîndu-l pe Fersen cum Își păstra eleganța naturală În ciuda căldurii sufocante. Dispariția lui Bréhat Îi deschisese perspective, dar era de ajuns să vadă cum Îl privea Marie pe specialistul În crime ritualice ca să priceapă că n-avea nici o șansă. - Explozia a Împrăștiat sfărîmăturile pe o rază de mai mult de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ocupă de gena B27, noi, de C33. Bucătărie. Din când În când, se face un mic progres În materie de aparatură; În general, e suficient ca să primești premiul Nobel. Fușereală, chițibușuri.” În după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe acea bătrânică gârbovită, uscată, care-l lua de mână. Ceilalți aveau părinți; copiii celor divorțați erau Încă rari. Noaptea, bunica Își revedea iar și iar parcursul vieții care sfârșea atât de prost. Tavanul apartamentului era jos, vara căldura era sufocantă. În general, bătrâna nu adormea decât puțin Înainte de zori. În timpul zilei se Învârtea prin apartament În papuci, vorbind cu voce tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect, vara lui ’76 avea să rămână În istorie. Fetele purtau rochii scurte și transparente, pe care transpirația le lipea de piele. Umblă zile Întregi, cu ochii exorbitați de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dacă permite să schimbi realitatea, se gândi el; când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Minți, ucigaș de câini! Minți! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ucigaș de câini și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gropii și își așază picioarele în groapă; înghesuială violentă, fiecare încearcă să-și ocupe un loc cât mai bun și mai comod; se împing unii pe alții, se bruschează; lanțul de trupuri de pe marginea gropii se clatină mereu, amenințător și sufocant.) GRUBI (Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi să stăm în culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ultimele zece secunde; încordare maximă pe scenă.) PRIMUL BĂRBAT: Unu! AL DOILEA BĂRBAT: Doi! OMUL CU SACAUA și BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Trei! FETIȘCANA, VIZITATORUL, MAMA, CĂLĂTORUL GRĂBIT și ORBUL: Patru! RECRUȚII: Cinci! TOȚI: Șase! (Numărătoarea ultimelor secunde într-un crescendo sufocant.) TOȚI: Șapte! BRUNO și GRUBI: Opt! TOȚI (Cu voci care se aud și dincolo de scenă, undeva prin culise.): Nouă! TOȚI (Cu voci din sală.): Zeceee! (În acest moment toate ușile teatrului se deschid; lumini orbitoare se aprind pretutindeni; pe ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fantastic... HAMALUL: Chiar așa? Domnule, chiar așa? ȘEFUL GĂRII: Da, se apropie... Un tren cum n-ați mai văzut niciodată, un tren uriaș, un tren cum nu vă puteți gândi că poate să existe... CASIERUL: Trenul acesta, trenul acesta... (Emoție sufocantă.) Trenul acesta trebuie să fie... trebuie să fie... simt că trebuie să fie... unul dintre ultimele... trenuri... ȘEFUL GĂRII (Ștergându-se de sudoarea de pe față.): Da, cred că el... ultimul tren posibil... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]