5,627 matches
-
umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne suim în liftul ăla mare de sticlă care urcă lin prin mijlocul Acului Spațial. Suntem în drum spre stele în cușca aia de discotecă toată numai sticlă și alamă. Urcând, vreau să ascult muzică Telestar hipoalergică, neatinsă de mâna omului. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici nu avea altă motivație cînd s-a suit în trenul de Constanța, urma să coboare la Medgidia, decît aceasta. Ordinul lui Mihail și ideea că ordinul directorului nu cuprindea decît o măsură de asigurare a Serviciului, așa, că să nu fie prins pe picior greșit! Dar asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
exact, cel puțin atît cît îl interesa era exact, dar încă o regulă a Serviciului era "fă-o singur și, dacă ai făcut-o, verifică încă o dată!". Așa că, deși avea convingerea că nu mai are multe de descoperit, s-a suit în acceleratul de Constanța pentru a se da jos la Medgidia pe la ora două noaptea, iar de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel mai mult de serviciile "murdare" și nu de un guvern. Cînd un guvern recurge la asemenea mijloace, oricît de democrat s-ar declara, nu poate fi altceva decît o punte către dictatură. Ceea ce a și urmat. Generalul s-a suit în șa, mai bine zis n-a mai coborît din ea, și vrea cinci ani a tot strîns din frîu și a dat din pinteni. De bine, de rău a trecut și vremea lui, lumea a răsuflat ușurată și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la piept, ca un copil bolnav, lipsită de orice gând, în timp ce Radu Noia, departe de a percepe realitatea, se lăsa condus de domnișoara Schtac. Ea îi propuse, la ureche, să plece. Îl ajută să urce în mașina ei și se sui la volan, opri apoi în fața apartamentului pe care-l ocupa prin grija amantului său. Îl invită să urce. Din pricina stării în care se afla, bărbatul nu voi, cu nici un chip, să coboare. Nu se simțea capabil să se ridice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbea serios. — Vai de noi, toată țara asta nu-i decât un mare căcat! a strigat tânărul acela În direcția vasului și a râs amar. Nu-i nici o scăpare! Adam a luat-o din loc. — Hei, nu vrei să te sui? — Nu, mulțumesc, i-a răspuns Adam. Mă-ntorc mâine. Habar n-avea cum să facă, nici o idee unde urma să doarmă sau să mănânce, ori cum să se ascundă de mulțime. Până a doua zi părea să fie o veșnicie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un restaurant chinezesc din Glodok și am băut cinci sticle de bere, una după alta. Nu mă mai atinsesem niciodată de alcool. Îmi aduc aminte de străzile care, pe drumul spre casă, mi se păreau deosebit de lungi și de nesigure. Suit În becak, mă sim țeam ca Într-o barcă dusă de curent pe o apă noroioasă, cum ar fi fost fluviul Musi, care-mi rămăsese În minte din copilărie. Nu eram nici euforic, nici deprimat. Era mai degrabă o stare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
examenul la facultate, acum, la sfârșitul lui august, bac-ul, ai văzut cum l-am luat? foarte ușor, spune Prințesa Miau-Miau, mai nou spaima sticlelor de votcă cu lămâie, atunci hai să luăm acum TV și DVD, acum? Acum! Pinochio suie TV-ul în mașină, mami, hai că și-a luat Toni televizor! și mama ei vine și e drăguță și Pinochio, ca un făcut, iar mă ajută să-mi car lucrurile, ce e când ne uităm amândoi în oglindă, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez tinerețea, eșecul meu pare mai grav, deși cu fusta scurtă, duc o luptă inutilă, truda mea e în gol, pietre de moară suite pe deal pe care nu știu ce forță le teleportează la poale în fața privirii mele prostite, nu înțeleg mecanismul, nu înțeleg rațiunea acestor apariții și dispariții, nu înțeleg nimic din fizica neuronilor când ceva nu se vede și are asemenea rezultate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pachet în buzunar, lumină și muzici alternează din dreptul fiecărui bar și eu merg singură, ce bine că sunt singură, tensiunea aia care îmi controla orice gest mă scotea din sărite și mai ales zâmbetul lui și noaptea eu mă sui, heei?! Mă arunc! și el mă ține, alerg deraiată spre apă în noapte și cam îmi scade din avânt după ce intru, hai afară că e rece! și gâfâim și râdem și el aleargă înainte și eu îl trag de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să înțeleg? ce trebuie să înțeleg? cine are nevoie de dragostea mea? și plec înapoi pe faleză cu gândul puțin liniștitor, Tu ai nevoie de dragostea mea, Tu, adorm cu spatele și Păianjenul nu mă mai ține în brațe. Hai, suie-te tu peste mine, mă trage Red, cel pe care l-am întâlnit pe strada goală în drum spre AfterDays, mă ardea, mă frigea, nu se terminase sau se terminase prea brusc, căcat, oare de ce mă alungă și Filosoful, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
amare și el, nimic”; pentru a despărți o apoziție explicativă de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la început de propoziție: ,,Eu, fiind ascuns în cămară, iute mă sui în pod ...”; ,, Ferită de orice adiere, apa lacului sta neclintită de veacuri”; pentru a despărți complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și construcții incidente: ,,Ascultă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia cu sângele unor ființe nevinovate. Mai departe, la pagina 49, citim: Într-o zi, fiind Irinuca dusă în sat și având obiceiu a șede uitată ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp, am acoperit locul de unde ieșise. Pasă rea descoperi însă o altă scorbură mai sus și intră în ea. În clipa aceea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Luna se ridică încet pe cer ca o pasăre cu aripile întinse și pline de diamante apar stelele. Toamna își începe domnia în această ultimă noapte de vară, umedă și răcoroasă. Dar iată că încet noaptea se stinge și se suie în vârf de munte, o stea ca din cer coboară vultur cu aripile de foc. Stele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în cărări de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au trecut. Totodată acest amfiteatru de munți a apărat poporul român de orice primejdie de-a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luna țesea pe apă scări de văpaie. Apele deveniseră cărări de păcură, acolo unde lumina argintie nu putea pătrunde pentru a ninge steluțe fine și mici. Frigul se lăsase ușor, pe nesimțite. Împreună cu pescarul care ne adusese acolo ne-am suit în barcă și am plecat, dar fără să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul unor poetice lunci de tamarix ce răspândeau o mireasmă adormitoare, când a început în boarea serii, o privighetoare să-și înalțe cântecul dulce și melodios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Când m-am trezit, soarele era deja de vreo două sulițe pe cer. Cum? Ce s-a întâmplat? Eu nu pricepeam. Nici eu, spuse vecina mea Irina. Și pe ea o scula în fiecare dimineață tot cucul armenesc. Ne-am suit în tei și am văzut căciula lui Nică. Am coborât și i-am spus Irinei: Tu du-te acasă și lasă totul în seama mea. După ce s-a dus Irina acasă, eu l-am așteptat pe Nică să-și ieie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căciula lui Nică. Am coborât și i-am spus Irinei: Tu du-te acasă și lasă totul în seama mea. După ce s-a dus Irina acasă, eu l-am așteptat pe Nică să-și ieie moțata. Tocmai când s-a suit în tei, l-am prins: Dar ce faci aici, amice? Păi, ... vroiam să culeg niște flori de tei! Nu mai spune... Coboară-te jos că te căptușesc eu! Nică nu vroia, dar a sărit gardul și a fugit acasă. Vino
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o parte și de alta a liniei ferate care coboară șerpuind de-a lungul a 6 Km în jurul dealului Dobrina. De o parte și de alta a liniei ferate se întind vii care, așezate în trepte, formează o scară ce suie pe dealul Dobrina și livezi care au luat locul pădurilor de altădată. Priveliști neașteptate, mereu altele se dezvelesc la fiecare cotitură a căii ferate. La puțin timp după trecerea trenului de halta Dobrina, se deschide în fața călătorului o depresiune largă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
știe asta, céci a fost bétut cu arététorul peste degete. O scaré pitoreascé este o scaré dintr-un copac mare care ajunge de acasé pîné la iaz și poți s-o ridici În picioare pîné la cer, ca sé se suie Dumnezeu pe ea. Dar la noi nu cresc copaci atît de mari. Cel mai lung copac este un ulm Înalt pe care mi l-a arétat tata În pédure. Dar el nu este lung că de la noi de acasé pîné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
un copac așa de lung? Céci el trebuie sé fie și gros! Și nu poți sé faci o scaré așa de groasé, céci nu poate sé o ducé nici tata meu. Dar ce face Dumnezeu cu scară dupé ce se suie În cer? Céci el nu poate sé o tragé dupé el, céci este grea. Ce, o lasé așa În picioare? Dar este o scaré că de la mine de-acasé pîné la iaz și se vede, céci este mare. Dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]