6,080 matches
-
îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până adormea asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru el. Trebuie să-ți spun că era absolut obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până adormea asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru el. Trebuie să-ți spun că era absolut obligatoriu să-i spun numai povești turcești; orice altă poveste era interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era interzisă. Eu învățasem multe povești și legende otomane, dar la un moment dat le terminasem și-i povesteam și de-ale noastre, că le știam de mică, schimbând doar numele și locurile. Și m-au prins. I-au demonstrat sultanului, cu probe, că povestea pe care i-o spusesem eu de o săptămână și mai bine, cu neînfricata Esmere, cea care-l scapă din ghearele ghiaurilor pe viteazul pașă Bușbeirük, nu era decât o compilație după legenda cu Maria Putoianca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ghiaurilor pe viteazul pașă Bușbeirük, nu era decât o compilație după legenda cu Maria Putoianca, femeia-oștean care omorâse, pare-se, mai mulți turci decât se anunțau în mod oficial pe lista cu pierderi. Cu toată stima ce mi-o purta, sultanul a fost nevoit să mă dea afară din toate haremurile, nu înainte de a-mi șopti: „Vezi, Cosette, nici eu n-am atâta putere pe cât se crede...” Așa am ajuns să slujesc pe viață în crâșma lui Kir Haciaturian. Broanteș ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mbrăcați - continuă el. Și aș avea o mare rugăminte: dacă în jurul prânzului mi-ați putea da camera, v-aș rămâne îndatorat. E o situație cu totul excepțională: din greșeală au fost maziliți mai mulți domnitori decât erau în realitate și sultanul vrea să-i vadă pe toți, așa că... vă dați seama... a trebuit să-i scot din piatră seacă... și n-aș dori ca să picați și voi... Plecăm, plecăm! - se grăbi să spună Barzovie-Vodă. — Atunci, toate bune! - spuse viziriul. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gâdelui. Țin minte că pe vremea lui Iusuf-pașa, când eram giudecător în Cipru, am scos o frază din care au căzut trei capete. Era o frază așa de frumoasă, că a intrat în popor și-a început să mă caute sultanul de ce umblu cu vorbe. Mă mir și astăzi cum am scăpat cu viață. Dar să trecem. V-ascult, Ce treabă aveți cu Vodă? — Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce-ai făcut atunci? - zise Cosette. — Am stat și m-am gândit: oare n-o fi numai un zvon, cum mai aruncă turcii câteodată? — Și? - făcu țigăncușa. — N-a fost zvon, dar până m-am gândit eu, s-a schimbat sultanul. Episodul 131 DESPRE CREDINȚA SUSPUȘILOR — Trebuie să-ți spun, spătare - grăi atunci Barzovie-Vodă, deschizând un ochi - că știam că s-ar fi putut să fii pus domn în locul meu. Aveam pe cineva la Poartă - fie-i țărâna ușoară! - care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să trimită atâta miere la Poartă, că sultanul s-a-ndulcit față de el pe cel puțin doi ani. N-avem ce face decât s-așteptăm să i se-aplece de-atâta miere și-atunci să sărim noi cu altceva. — Cu ce? - zise trist Barzovie-Vodă. Cu grâul s-a obișnuit, aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui s-au îngrășat de cât mănâncă din ce dă tufa aia. — Și cum îi zice la tufa? - întrebă Cosette. — Tufă de barabule - răspunse spătarul. Pentru că tufa dă barabule și barabulele se mănâncă. — Și crezi - zise Barzovie-Vodă - că dacă ducem sultanului barabule și presupunând ca o condiție sine qua non eventualitatea că o să-i placă, va considera el necesar să schimbe actuala stare de lucruri, chiar trecând peste firești considerente strategice care cer continuitate pe tron, și să mă pună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau fiartă - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. — Mare minune! - făcu Barzovie-Vodă. — De aceea - continuă boierul - când trimitem barabulele la turci și la tătari, să meargă și-un sol cu ele, să le spună acelora cum trebuie să le mănânce, că de-apucă sultanul să guste una crudă, ne pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă, Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze, turcului i se închideau ochii. I-am spus să sară peste ce-mi punea în cârcă sultanul și să treacă la sfârșit. Pe scurt, trebuia până-n zori să ies din palat și să mă duc unde-oi ști, că dimineața venea Sima-Vodă în locul meu și trebuiau să se schimbe așternuturile, perdelele și câțiva boieri. Am mulțumit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au dat pe paharnic în izmene legat turcilor. Episodul 184 S.R.L. Episodul 185 SE SCHIȚEAZĂ UN PLAN DE ACȚIUNE — înțeleg c-ați ajuns la Cetatea Albă - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Și după aceea? — După aceea - răspunse spătarul Vulture - înțelegând că sultanul nu ne cere totuși capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
PLAN DE ACȚIUNE — înțeleg c-ați ajuns la Cetatea Albă - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Și după aceea? — După aceea - răspunse spătarul Vulture - înțelegând că sultanul nu ne cere totuși capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DE ACȚIUNE — înțeleg c-ați ajuns la Cetatea Albă - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Și după aceea? — După aceea - răspunse spătarul Vulture - înțelegând că sultanul nu ne cere totuși capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a ieșit varza - zise acesta. Oare n-am putea plăti tributul cu ea? — Nu cred - răspunse Ximachi. Am încercat s-aduc vorba pe lângă Ramza-Pașa, dar mi-a spus că tot așa și-au plătit tributul anul acesta și sârbii, și sultanului i se-apleacă de-atâta varză. Vrea bani peșin. Episodul 192 ATACUL în seara zilei când Sima-Vodă cobora să vadă vistieria, într-un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
saloanele casei „Ars Amatoria” autorii serialului au organizat a masă festivă în cinstea tuturor persoanelor care i-au ajutat să ducă până aici această frumoasă, dar nu scutită de dificultăți întreprindere epică. Au participat: Barzovie-Vodă, Sima-Vodă și soția sa Ruxăndrița, sultanul Beșiktaș Mehmet Hamzá și viziriul său, spătarul Vulture, Hantătar cel Tânăr și sora sa Huruzuma, călugării Metodiu și Iovănuț, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, vistiernicul Ximachi, Husain Ramza-Pașa, bi-vel-vornicul Drăguțescu și jupâneasca lui Păulina, vel-logofatul Samoilă și ciudata lui fiică, medelnicerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-au avut timp să treacă în camerele lor. M-am gândit: Tu, Kemale băiete, te lupți la dracu-n praznic pentru țară și sultan și ăștia o țin tot într-un zaiafet, nici tutunul nu l-au strâns”. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor, dar eram frânt de drum, călărisem două zile și două nopți, și nu le-am făcut nimic. Pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă rog, treburi de-ale lor, femeiești, iar noi stăm și le privim cu bunăvoință și ne dăm date unul altuia, de unde e fiecare, câți ani are, cine i-a făcut semnul ăla pe gât etc. La miezul nopții urăm sultanului viață lungă, începem să bem masiv și cam peste două ceasuri, să nu zic mai mult, vine bujbeiul și le dă femeilor același minunat rând de veșminte verzi, le-mbracă din cap până-n picioare să nu mai știm care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
brațul unei canapele. Pe-aici, pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura dintre viață și moarte, ori dintre cer și pământ, coborau ei, zeii. Coborau veseli și cu chef de cântat, după cum se putea vedea chiar pe figura lui Sultan, cel care conducea și strunea cu indicații scurte un grup numeros de închipuite fețe cerești. Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care le aveau și cu care degajau orice concurență, cât și prin ravisantele veșminte care le mistificau înfățișarea, reduseseră la tăcere orice suflu. Nimeni nu crâcnea ori scotea vreo literă. Toți erau fermecați. Deodată, câțiva zei din anturajul lui Sultan găsiră de cuviință că era momentul să scoată ceva ce aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei Ionescu, pe care erau poate invidioși. Unul, de exemplu, care părea un copac, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Întinzându-i instrumentul. - Dar aici ce scrie? Sclavul șovăi, ca și când s-ar fi temut să nu fie expus unei noi blasfemii. Apoi, după o privire rapidă, păru să capete curaj. - E o dedicație. „Celui ce măsoară stelele”. Un dar al sultanului către șeful astrologilor din Damasc. Poetul și mecanicul se priviră, așteptând ca tânărul să continue. Dar nu mai era nimic de zis. Cu gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai și spune că e cartea lui preferată, auzi, poveștile alea, e ceva... eu am citit-o o dată și-mi ajunge, am văzut că e o carte despre o femeie care-și câștigă viața povestind, povestește mereu, îi zice povești sultanului ca să o ierte, povestești ca să te ierte cineva?, se poate și asta?, ca să păcălești mai bine?, dacă minciuna e mare, povestea e mare?, povestești ca să câștigi timp? Am să mă gândesc la asta, își spusese tânăra, acuma, n-am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
familia Brooke, din Anglia. Aceștia erau o familie de aventurieri cu un spirit foarte dezvoltat al administrării profitabile a unei afaceri. În 1841, când James Brooke a ajuns prima oară în Sarawak, provincia era în haos. Revoltele eliminaseră practic administrația Sultanului din Brunei (care este, geografic, destul de departe), și nelegiuirile domneau. James Brooke a ajuns la o înțelegere cu Sultanul ca, în schimbul instalării sale ca Rege, să pună capăt rebeliunii și să organizeze administrația Sarawak-ului pe baze moderne. Acest lucru l-
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]