4,043 matches
-
ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția dată, aceea rapsodică, fragmentară. Ceea ce reușește să coaguleze este un întreg, o prismă descompunând și recompunând spectrul luminos, prin alternanța fărâmelor coloristice (adesea cu tentă sumbră) și a sintezelor cultural-filosofice, ce iluminează în chip neașteptat contextul, adesea derizoriu. Unitatea viziunii, permanența unor criterii îl deconspiră pe cărturar, ca și pe "ortodoxul practicant" (după propria-i mărturie). Din amănunte și frânturi, din punerea cap la cap a
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
și unde singurul liant al prieteniilor este interesul de moment. O școală dură a vieții, la care copiii trebuie să învețe de la vârste foarte fragede să se descurce singuri în războiul pentru supraviețuire. Nici un element pitoresc nu tulbură acest peisaj sumbru, nici o rază de lumină nu străbate dincolo de cenușiul sepia al unei realități menite să împovăreze și mai tare sufletele. România este țara nefericirii perpetue și coșmarul început în anii '50 continuă, în alte forme și în postmodernitatea noastră bezmetică. În
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
dar nu asasin, cum scria pe ordinul de încarcerare. Mintonia aprecia că propria-i mamă îi stătea alături în acel moment de cumpănă, dar știa că în adîncul sufletului aceasta aproape că se bucura că lucrurile nu se abătuseră de la sumbrele-i preziceri în privința lui Micheddu. Tot așa cum observa perfidia dușmanilor, veniți cu pretextul condoleanțelor, pentru a se bucura de nenorocirea abătută, deși știau că vor fi înfruntați și în acele împrejurări de bărbații din familia victimei. Din acel moment aceștia
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
Rămîne un mister perpetuu cum de au mai putut exista oameni care, nereacționînd la reflexul condiționat al fricii, au reușit să rămînă verticali pînă la capăt. Ce înseamă atunci Piteștiul astăzi? Înseamnă partea sinistră a specificului nostru românesc și dovada sumbră a unicității noastre în lume. Nici laogai-urile chineze - lagăre de muncă silnică unde erau exterminați opozanții -, nici regimul de 12 ore de muncă zilnică pe care Angkar padevat (Organizația revoluționară) a lui Pol Pot o introdusese în toată Campodgia nu
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
află deseori pe această cale indirectă a măreției cosmice care e cultura detaliului, abordarea universului mic, "al boabei și al fărâmei", misterios străbătut de curenții divini ai totalității. în opoziție cu poza romantic demonică a bardului exultînd de propria-i sumbră strălucire sub chipul inadaptării, al rupturii cu lumea, există un lirism al "nivelării cu lumea", cum se exprimă un eseist francez, al legăturii cu toate cele ce sînt pe un principiu similar cu principiul vaselor comunicante. Constanța Buzea aparține ultimei
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
și va crede ce-i voi spune eu! Clar? Nu prea, dar am să vin după ce merg să mânânc! Bine? Nu-i bine! Este mâncare destulă aici, dacă te mai vede cineva Îmi mai ies alte vorbe! Copleșit de presimțiri sumbre, elevul din anul doi trăia sub imperiul unei iminente fatalități, presimțea că această poveste din care nu știa cum să iasă se va termina prost pentru el! O privi pentru prima oară pe Tuți, așa mai de aproape dar nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
reîntoarce la ea când ies din biserică. Eu nu, deși mi-aș dori din tot sufletul să pot face asta. „Asta este opera mea“, își spuse Charlot în gând. — Văd că te numeri printre nefericiții care au credință, spuse el sumbru. Ea se ridică de pe pat. —La ce bun să mai vorbim? Aș vrea să-l văd aici în fața mea și să am un pistol în mână. —Ai un pistol? — Da. — Și presupui că, după ce l-ai ucide, te-ai duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tot mai restrânsă atrasă în mod real de spiritul occidental autentic, își imaginează astăzi viitorul în afara țării. Un recent studiu Oxford Analytica descrie excelent fenomenul. Umbra marelui urs Cu toate acestea, viitorul, pe termen lung, nu pare chiar atât de sumbru, cum arată la prima vedere. FMI și Comisia Europeană dețin încă pârghii puternice, financiare sau politice, să tracteze România spre Vest. Apoi, România are șansa istorică de a fi așezată, geostrategic, pe harta intereselor americane la Marea Neagră, o poziție care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
determinant în modernizarea statului. În afara unor reacții individuale pe tema reabilitării cuplului SRS - Chirieac provocate de cititorii HotNews.ro în discuții cu CTP sau Cătălin Tolontan, breasla jurnaliștilor tace mâlc. Cu capul înfundat adânc între urechi, presa arată chiar mai sumbru decât justiția. Orori se comit zilnic, dar ele trec netaxate. Oroarea și excesul au intrat în firescul presei românești. La fel ca imaginea justiției, și imaginea presei se degradează accelerat. De pildă, câteva ziare au publicat ieri fotografii cu fiica
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
toți, fără șovăire, la comandă, ca vrăjiți de bagheta lui magică. La rândul lor, tinerii spectatori cărora li se adresa - în săli, în piețe sau pe stadioane - intrau într-un soi de bizară frenezie. Li se părea că, față de atmosfera sumbră în care erau obișnuiți să trăiască, participă la un eveniment epocal, la un moment astral.“ „Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială și gestică, cu săvârșirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o știam, spune Clovis. Alte noutăți? — Nu mai rezist. Obiectivul s-a culcat. Dacă mai fac mult pe pronia cerească, sunt gata antrenat pentru Legiunea Străină. — Îți dau liber duminică. — Câtă mărinimie. De ce tocmai duminică? — Duminică moare oricum, spune Clovis sumbru. Capitolul 4 în care Lionel trăiește ca un nemuritor, apar trei ciungi de la răsărit, iar Robespierre se îmbată criță la Duc d’Anjou. Pentru o noapte, SCO Angers promovează în Ligue 1. E joi, 10 mai. Ceasul electronic al radioului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de glorie a compatriotului nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
inima la altceva, la acritură, la sărătură, mai știi? Că doar cu lapte și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn. Poate că vor sămi transmită ceva anume, căci doar s-au mai întâlnit asemenea cazuri. Oare ce să fie? Spre exemplu, ultimele cuvinte de noaptea trecută, pe care le-am auzit limpede de tot, au fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care nu voi reuși să-l ating niciodată cu mâna” dacă doream să mai găsesc blândețea dimineților de altă dată... Cine știe?! Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o stradă Întunecoasă ce ducea spre o fundătură sumbră. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
amănunte, furând din timpul ce vă aparține! Cu prețuire, Valentina Becart 11 ianuarie 2008 O vizită la București Am ajuns și la București. Îmi doream de mult să ies puțin din mediul saturat de provincialism. Iarna mi sa părut lungă, sumbră și grea. N-a fost multă zăpadă, a nins destul de puțin, În schimb, gerurile au fost necruțătoare ( 25, 30 de grade). Aproape o săptămână nu am reușit să ies din casă. După aproximativ zece-cincisprezece metri de la ieșirea din bloc, Înghețam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poate fi: O tentativă eșuată a naturii, Irațională eroare conceptuală Lipsită de adevăr și frumusețe Pe albastrul crizei de sacru. În propriul univers josnic și confuz Viața-i o perpetuă profanare Dureros sfâșiată și golită de sens Ce colectează diagnostice sumbre. Drama ei spirituală alunecă Spre un dezastru moral irefutabil În legătură cu cruzimea Cu păcatul și chiar cu moartea Cu trăsăturile de fiară rănită, Însetată încă de sângele cald Bestia poate fi din când în când om, Care se roagă, citește sau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îndepărtat, nu spre scăldătoarea morii ce era mai aproape de casă, ci înspre confluența Moldovei cu Moldovița, la „Curu’ Buzăului”, unde am stat tot timpul ca pe ace, cu mâncărimi în fund, ce prevesteau o confruntare impardonabilă cu autoritatea părintească. Presimțirile sumbre mi-au fost adeverite de apariția furioasă a mamei, cu o vargă în mână, pe malul apei, urmărind cu privirea figurile de la suprafața apei, strigând să ies din apă și să vin la ea. De frică, am ieșit pe malul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]