921 matches
-
care săvârșesc acestea au un oarecare rang, trebuie pedepsiți cu pedeapsa capitală, chiar dacă se comută pedeapsa, oricum să fie condamnați. În furia sa persecutoare, Nero nu s-a ținut cu scrupulozitate de lex Cornelia de maiestate (81 a.Chr.), aplicând suplicii străine acesteia, după cum putem deduce din cuvintele lui Tacitus: quaesitissimis poenis adfecit; adjectivul quaesitissimis vrând să indice pedepse foarte studiate, căutate, rafinate, neobișnuite, în afara celor ordinare. Istoricul folosește superlativul pentru a specifica și mai mult că, unele dintre acele pedepse
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Nero, nu s-a alăturat împăratului, cum s-a petrecut mai apoi cu prilejul altor persecuții. Dimpotrivă, populația romană și-a exprimat, pentru a doua oară, sentimentele de milă față de cei osândiți, de condiție socială modestă, care se îndreptau spre supliciu nu în folosul public, ci din cruzimea unui singur. În poporul care îi ura pe creștini și în același timp simțea milă pentru ei și în cuvintele din cruzimea unui singur, se reflectă motivele ascunse ale adevăratei persecuții neroniene. Pentru ca să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condamnați la moarte drept represalii, pentru că unul dintre dânșii îl ucisese pe prefectul Romei, Pedanius Secundus, amenințând că va arunca cu pietre și făclii aprinse împotriva soldaților înșirați de-a lungul drumului pe care acei nefericiți se îndreptau spre locul supliciului, Nero a poruncit ca execuția în masă a creștinilor să aibă loc din prudență în Grădinile vaticane, din jurul palatului imperial, și în circ. În masacrul poruncit de el, cei care și-au adus cel mai mult contribuția de sânge au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o atenuantă în aplicarea edictelor emanate, pe când cea liciniană, încolțită în mijlocul subtilităților și localizată îndeosebi în regiunea Pontului, a fost mult mai rafinată în alegerea supliciilor și foarte sadică în osândirile la moarte, era mult mai studiată prin metodele de luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi suplicii împotriva noastră
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în alegerea supliciilor și foarte sadică în osândirile la moarte, era mult mai studiată prin metodele de luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi suplicii împotriva noastră. Într-adevăr, nu au mai fost suficiente nici focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene, declarate solemn de către Galerius (311), și finalul tragic al opozanților creștinismului, era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestea, acel om foarte blând și foarte înțelept, de fapt așa era numit de cei din jurul său, depunând aparenta clemență și-a arătat chipului nelegiuirii. Și după ce i-a supus la chinuri pe cei doi soldați, cu grave și crude suplicii, i-a eliberat de nefericirea acelui timp și i-a împodobit cu coroana victoriei, decapitându-i în toiul nopții la groapa celor fărădelege. Ca pretext al supliciului lor, a fost adusă nu religia, pentru care au fost uciși de fapt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i-a supus la chinuri pe cei doi soldați, cu grave și crude suplicii, i-a eliberat de nefericirea acelui timp și i-a împodobit cu coroana victoriei, decapitându-i în toiul nopții la groapa celor fărădelege. Ca pretext al supliciului lor, a fost adusă nu religia, pentru care au fost uciși de fapt, ci inoportunitatea limbii lor, declarând că au fost pedepsiți pentru jignirea persoanei împăratului; și a poruncit ca să fie răspândită această versiune, pentru ca numele și onoarea martiriului atleților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o antinomie cognitivă dacă analizăm structura conceptuală a obiectelor, structura care, prin valorile funcționale ale obiectelor, ne ajută să delimitam tipul de legături motivaționale (L1-2): Trăsături semantice Valori funcționale Zahărel [+ dulce] Aliment pentru a îndulci (acadea) Țeapă [+ dureros] Instrument de supliciu Cele două expresii idiomatice presupun două acțiuni umane, constituind imaginile convenționale pe care legăturile motivaționale se bazează. Alte două aspecte trebuie de asemenea menționate: pe de o parte, trecerea de la valoarea funcțională a celor trei obiecte către valoarea socioculturala, iar
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
În asemenea spații închise, el personal, s-ar simți ca într-o carceră, încătușat și constrâns, iar sentimentele de orice fel, visurile de viitor, judecata și gândirea creatoare, ar înceta să mai existe. Cum unele persoane pot suporta un asemenea supliciu? se întrebă pe sine. Oare cei ce le frecventează nu au altceva mai bun de făcut? Nu le-ar sta mai bine într-o sală de atletism, de lectură sau de clasă; pe un teren de sport sau undeva la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu există conflict. Fatalitatea nu provoacă conflictul tragic, îi este consecința. [...] Fatalitatea ia locul timpului, îi anulează scurgerea. E veșnică. Veșnic este supliciul, moartea.“ (Justin Ceuca, Evoluția formelor dramatice) 3.3.4. Specii ale genului dramatic Comedia (lat. comoedia, gr. komoidía - cântec de sărbătoare) este o specie a genului dramatic în care sunt zugrăvite întro manieră satirică tipuri umane, carențe de caracter, moravuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Rabbi Meir din Rothenburg scrie o elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre de la 9 av, data de comemorare a distrugerii Templelor. Aceste rugăciuni de penitență amestecă într-un singur ansamblu sacrificiul lui Isaac, martiriul Celor Zece și supliciul bărbaților, femeilor și copiilor în timpul Cruciadelor. Această poezie este transistorică. Combinând dezastrele cele mai recente cu modelele arhetipale, ea prezintă poporul evreu ca un organism unic. Iar acest discurs al suferinței se transformă în instrument educativ, transpunând generațiile prezente în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al martirului care se sacrifică pentru a scăpa de apostazie, evenimentele din 1096 vor fi descrise amănunțit, accentul fiind pus pe actele cele mai excesive 6. Din acel moment, martiriul devine emblematic pentru lumea așkenază. Și înainte, și după 1096, supliciile auto-provocate de la Mainz și din alte comunități renane rămân acte fără echivalent. Legea biblică, totuși, condamnă sinuciderea. Fideli afirmării de către Pentateuh a valorii fundamentale a vieții, înțelepții Talmudului incluseseră sinuciderea în această interdicție. Sinuciderile eroice ale iudeilor la căderea Massadei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe de altă parte, poporul lui Israel, amputându-i un membru cangrenat. De asemenea, suferințele îndurate de ființele pure și sfinte în această perioadă ar fi fost numai temporale. Ce greutate au aceste suferințe în comparație cu viața veșnică? Ortodocșii care suportaseră supliciul erau martiri, lucru care trebuia înțeles ca un imens privilegiu. Când Yekutiel Iehuda Halberstam, conducătorul dinastiei hasidice din Cluj, care-și pierduse la Auschwitz soția și cei unsprezece copii, a fost întrebat dacă mai credea că poporul evreu este un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mă agățam cu toată inocența de originile mele. Acum nu se mai poate. Resortul dramaturgic s-a stricat. [...] Nici măcar nu mai pot afirma: "sunt evreu" fără să am imediat impresia penibilă că trag genocidul spre mine și că-mi însușesc supliciul altora"27. Într-o vale a plângerii se construiește această memorie care contabilizează treptat toate nenorocirile și toate suferințele poporului evreu, rezumate în exterminarea finală, capăt ineluctabil al unei succesiuni neîntrerupte de persecuții și ură. Prin acest pas se intră
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
intelectualii consumofobi: ea a devenit mai ales un reflex intelectual care se declanșează cvasiautomat la contactul cu stimulul „societate de consum”. Este măcar adevărată? Și până unde? Este adevărat că hiperconsumatorul e condamnat, asemenea lui Tantal, să suporte la nesfârșit supliciul bucuriilor furate, să trăiască într-o stare de frustrare de nelecuit? Să ne ferim de beția conceptelor și a înclinației facile spre catastrofism. E suficient să ne raportăm la experiențele din viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine problematica
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
numește Marcel Petrișor 12. Delirul lua proporții uriașe, având ca scop final desacralizarea și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de preoți (exista chiar o „poetică” a supliciului, celor din urmă Înscenându-li-se liturghii negre). Unii mărturisitori văd În autodemascare un spectacol de spovedanie neagră, căci, „inversându-se modelul sacru, la capătul „confesiunii” urma „angajamentul” de a nu mai repeta greșeala și de a făptui conform indicațiilor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și înalță dorințele și scopurile celui ce visează, dar are și o simbolistică de sacrificiu și de calvar. Probabil că subiectul trebuie să facă față unor responsabilități dure sau unei situații dureroase. Crucea este în acest caz o evocare a supliciului la care a fost supus Iisus, cu siguranță simbol al suferinței, dar al unei suferințe «necesareă, conform ideii redate de expresia «a-și purta cruceaă care, pe lângă dificultatea experienței, exprimă noțiunea de utilitate sau de obligație. În sfârșit, crucea are
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
o cheie potrivită pentru a obține participarea autentică a partenerilor. Soluția „societară”, credea Diamant, va asigura „un minimum decent de existență poporului”, va forma un etos al cooperării și încrederii reciproce, va face ca munca să nu mai fie un supliciu, ci o activitate atrăgătoare, oferind prilejul unei autentice valorizări a talentelor. Întors în țară, T. Diamant continuă munca sa de propagandă în sprijinul ideilor fourieriste, fie prin contacte interpersonale și conferințe, fie prin scris. În Curierul rumânesc din 7 iunie
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din activitatea comercială. Normele vieții comunitare a coloniei, tacit și unanim acceptate, prevedeau instaurarea unui regim moral eficient, eliminându-se constrângerile degradante. Durata zilei de muncă era de numai 8 ore, și acestea fragmentate, pentru ca munca să devină plăcere, nu supliciu. Rămânea destul timp pentru activități comune, pentru instrucție, pentru masă, care se lua împreună. Pentru noi, important e modul în care se desfășura procesul de educație la Scăieni. Fourier preconiza ca procesul de educație în falanstere să înceapă la o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ca tot la două zile să-și curețe complet stomacul; și asta în timp de trei luni. Pentru aceasta trebuia să ia multe medicamente și încă să le încălzească și să le înghită pic cu pic, ceea ce era un adevărat supliciu de care el nu se plângea niciodată, dar care făcea rău tuturor celor din preajma sa”. Doar că, măcinat de boli, atât de atent cu tratamentele, Pascal îl slujește pe Dumnezeu și moare tânăr. Nici gândul, nici ideea sinuciderii nu i-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt numai un prilej, un context, o oglindă, și nu există prin ei înșiși. Ceilalți, de fapt, nu contează. Infernul își este, evident, el însuși; ceilalți, numai o mască. Prin urmare, exclamă: „Să ies în lume e pentru mine un supliciu. Să vezi în ceilalți propriile-ți slăbiciuni, să regăsești peste tot urmele păcatului originar, să te vezi tras în mii de cópii, să-ți citești defectele în privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine un supliciu. Să vezi în ceilalți propriile-ți slăbiciuni, să regăsești peste tot urmele păcatului originar, să te vezi tras în mii de cópii, să-ți citești defectele în privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare, iese în lume, pălăvrăgește ore în șir, dar, odată întors acasă, se chircește de durere. Nu suportă să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o eliberare de supliciul normelor impuse și de alte asfixiante constrîngeri. Numai că, în anormalitatea ai cărei captivi sînt El și Ea, libertatea e dramatic îngrădită și expansiunea sufletească însăși e tratată de orwelliana, tentaculara instanță care controlează totul ca o infracțiune. Oricînd poate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe micuța scenă din subsolul Teatrului "Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
gândul la marele regizor rus. Eu văd însă Ana ca un "film de autor despre autor". Fără nimic ostentativ și, cu siguranță, fără să fi gândit vreodată filmul la persoana I-a. Dar asta nu mă împiedică să observ că supliciul pe care îl trăiește "ziditorul" din filmul lui Alexa Visarion a ajuns să se apropie până spre similitudine cu Golgota pe care a urcat-o acesta în credința că trebuie să dureze cel mai important edificiu dintr-o operă artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]