1,171 matches
-
istorie, post-citadină, unde reflexele mele sunt descumpănite. Unui asemenea oraș nu-i pot "vedea" marginile. În consecință, nu-l pot "gîndi". Știu că se sfârșește undeva, dar acel "sfîrșit" are loc dincolo de ceea ce m-am obișnuit să consider normal sau suportabil. Dacă un târg de provincie de la noi îți poate da senzația sufocantă de spațiu închis, deoarece e suficient să treci de cele două străzi centrale pentru a atinge limitele orașului, aici ai nostalgia limitelor. Ca să respiri în voie, ți-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întîmplător spaniolii au redus numărul muzelor la trei: Viața, Dragostea, Moartea. Acum, nu mai am nevoie să-mi explice nimeni de ce un deget scheletic desenează, la Goya, în țărână, cuvântul "nada" ("nimic") și că disperarea poate fi o formă greu suportabilă de a iubi. Și la ce-mi folosesc, oare, recapitulările? Un singur adevăr important ar trebui spus. Că viața interioară, pe care am socotit-o un privilegiu, mi-a otrăvit viața. Ea a fost marele meu dușman. Încă din adolescență
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
reluarea explorărilor și se aștepta vremea potrivită. Dar acum nimeni nu știe ce va urma. Doctorul Luca și-a amintit ce-i spusese, cândva, "fratelui Martin"; că nevoia de Dumnezeu este chiar Dumnezeu. După părerea bătrânului, absența lui Dumnezeu e suportabilă doar fiindcă e nesigură. ― Câtă vreme n-avem nici o certitudine că Dumnezeu nu există, suntem la adăpost. Îți dai seama ce nenorocire ar fi o dovadă că ne-am înșelat? Vroia să plece. În ultima clipă, însă, s-a răzgândit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-o caută misticii și poeții. Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dosto ievski o descrie ca pe un preludiu al epilep siei. Rilke vorbește despre „cumplitul“ ei: ea este frumusețea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate. Într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Povestea era furtuna din inima cortexului. Și cea mai bună soluție de a ajunge la adevărul fictiv erau parabolele neurologice chinuite ale lui Broca sau Luria - povești despre faptul că până și creierele zdrobite puteau da, prin narațiune, un sens suportabil catastrofei. Apoi, povestea se schimbase. Undeva, adevăratele instrumente clinice făcuseră ca studiile de caz să pară colorate și atât. Medicina s-a făcut mare. Instrumentele, imaginile, testele, măsurătorile, chirurgia, farmaceuticele - nu mai era loc pentru anecdotele lui Weber. Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minune, mai au locuri la o grupă de 4 ore, cu perspective să se transforme în grupă cu orar normal, adică de 8 ore. Îl înscriu pe Eric. El se acomodează greu, plânge, sufăr și eu, dar acasă devine mai suportabil. Am puțin mai multă energie și parcă îmi organizez timpul ceva mai bine. Beau tone de cafea. Scriu. Mircea ajută, Mircea este acolo, Mircea este singurul care poate și care înțelege și care, deși zdrobit și el, mai are energie
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
parțială, slabă, câteodată contradictorie) și fidelitatea lui Cristos (întot-deauna pe deplin strălucitoare și atrăgătoare), ci trebuie să o trăiască cu bucurie, știind că tocmai fidelitatea desăvârșită a lui Cristos compensează fidelitatea sa ne-deplină și imperfectă, făcând-o, omenește vorbind, suportabilă și roditoare din punct de vedere pastoral. 2. Fidelitatea este, mai întâi de toate, o calitate a lui Dumnezeu. Termenul ebraic ʻemet sauʻemunah, al cărui sens fundamental pare să fie acela de stabilitate și siguranță, arată consistența propunerilor lui Dumnezeu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai avut grijă. Cu o încăpățânată tenacitate am nutrit dorința după libertate, dar nu mi-a fost posibil să fug din această îndatorire, din ce în ce mai puțin suportabilă; nu mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să-mi ceară nimic, nici consimțământ și nici permisiune, nepăsători față de genunchii mei nesiguri. Te-am implorat să îndepărtezi cel puțin
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
gîndurile, pentru o vreme, asupra uniformei frămîntări a apei cu vîslele, priveam lateral și îmi apreciam poziția. Evaluam ritmul și puterea celorlalți competitori, uneori hotărînd un sprint intermediar, cu o comandă scurtă, încercînd să reduc deficitul de oxigen la limita suportabilă. Cum treceam de însemnul primului kilometru și devenea clar că, din nou, aveam șanse bune să ajungem la pluta de ceremonii, simțeam durerea strecurîndu-se mai adînc în trupul meu. Încă un kilometru de parcurs în acel kilometru, gîndurile și sentimentele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie luneca pe pereți cu fiecare pală de vînt cald, și era urmată de o întunecare lentă, portocalie, cînd apărea frigul. Tunelul se înclina și intra în alt tunel de două ori mai larg, apoi în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu un accident, ci doar o bombă atomică mă poate scoate din inginerie. Nu am nici o ambiție, Duncan. Sînt ca personajul din povestea lui Hemingway, nu vreau să fiu deosebit, ci doar să mă simt bine. Și fac o muncă suportabilă doar dacă mă simt cît se poate de mărunt. — Peste patru luni o să fii într-un atelier de proiectare și o să înveți să fii creator. — Creator? Ce e creator în proiecarea ramelor pentru mașini? O s-o duc mai bine, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Răutăcios, nu ție îți mulțumesc, ci cauzei pămîntului care ne-a crescut pe noi toți. Nu ți-am prea dat atenție, doamnă cauză, pentru că nu răsplătești un asemenea efort, și așa, în ansamblu, lumea mi s-a părut mai curînd suportabilă decît bună. Dar în ciuda mea și a cărării inteligente, Sandy ajunge în vîrf de unul singur în plin soare; e acolo și se bucură de marele glob pe care i l-ai dăruit, așa că-ți mulțumesc acum. Sînt atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venit. 14. Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile, toate măsurile, sunt iluzorii, și așa mai departe. În plus, când ești senin și liniștit, poți auzi de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea în plin, dar era suportabil. Ajunse și el acolo, cu carnea amorțită, cu picioarele țepene. Înăuntru era cald și Cayle își croi încet drum către partea laterală a clădirii, de unde se vedea cartierul principal al orașului. Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT FOARTE INTENS. DAR ACUM CĂ TRECUSE DE PRIMUL ȘOC, ERA SUPORTABILĂ. CEEA CE-L INTERESA ERA ÎN CARE PUNCT AL VITEZEI IEȘISE DIN CÎMPUL MISTERIOS FĂRĂ INERȚIE PÎNĂ ÎN LUMEA PRESIUNILOR DECELERAȚIEI? ABIA AȘTEPTA SĂ SARĂ ÎN SUS ȘI SĂ SE UITE LA VITEZOMETRU. ȘI TOTUȘI SE STĂPÎNI ȘI RĂMASE UNDE ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trunchiul Petric, dacă aș fi îndeplinit o condiție: să joc, față de el ― m-ar fi crezut cu mare ușurință ― și mai ales față de alții, mascarada fiului iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca lichenii de stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățînd să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde putea să vină pericolul, dinspre bălării? sau dinspre cătun? Nu mai aveau încredere decât în mare, de aceea o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâinii, sări la Markie Lester și îl lovi drept în piept, iar Pester se prăbuși, și ceilalți se repeziră după ei, pe când se rostogoleau în praf. Timp în care, Billy își îngrijea mâna însângerată. Câteva secunde mai târziu, durerea deveni suportabilă și Billy ridică privirea. Văzu cum maimuța se cățărase pe gard și era cam la trei metri deasupra lor. Îi privea de sus. Iar amicii lui stăteau cu toții jos, urlând și scuturându-și plăcile spre el. Dar nu se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e o ea! spuse recepționera pe un ton indiferent. Însă Zeliha știa. Știa pur și simplu. Când a ieșit În stradă, În ciuda Întunericului care se lăsa, a avut senzația că era dimineața devreme. Ploaia Încetase, iar viața părea frumoasă, aproape suportabilă. Cu toate că traficul era Încă infernal, iar stăzile pline de noroi, mirosul Înviorător de după ploaie dădea Întregului oraș un aer sacru. Ici și colo copiii țopăiau prin bălți, se Împroșcau cu noroi, se delectau comițând păcate ușoare. Dacă a existat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu renunțaseră nici la pelerinajul lor din Italia, În ciuda ambianței pe care o instaurase Benito Mussolini). La 9 aprilie 1940, trupele naziste au invadat Danemarca. „Nemții aveau nevoie de solida cămară de provizii daneză, iar la Început jugul era materialicește suportabil“, mi-a spus Într-o zi un diplomat danez. Or, În 1940, părinții mei se găseau În Danemarca, unde tata, scutit de serviciul militar, acceptase să lucreze vreme de cîteva luni la un avocat specializat În drept comercial. Făcuse studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
expresie încrâncenată, mânioasă, de parcă își reproșa că se lăsase așa de ușor pradă somnului, supărarea și iritarea ar fi fost drept și corect să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-a pierdut pe drum conținutul. Marta își privea tatăl cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trunchiul Petric, dacă aș fi îndeplinit o condiție: să joc, față de el - m-ar fi crezut cu mare ușurință - și mai ales față de alții, mascarada fiului iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca lichenii de stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde putea să vină pericolul, dinspre bălării? sau dinspre cătun? Nu mai aveau încredere decât în mare, de aceea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]