4,066 matches
-
a rafinamentului: țigaretul. Era o axă de culoare alb-gălbuie, în jurul căreia fumul se despletea lent, și aveai impresia că însuși Caeiro se destrăma în fum - de parc-ar fi fost un apendice al țigaretului. Borges zâmbea. Manguel i-a observat surâsul și s-a oprit din citit, ușor surprins: textele pe care i le citea nu erau umoristice. Și-a închipuit că scriitorul urmărea, probabil, să-i observe reacția, așa încât și-a reluat lectura. Îndărăt în Maipu Borges și-l imagina
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
găsea deosebit de interesante (și Manguel era de aceeași părere, dar n-ar fi lăsat să-i transpară asemenea gând în voce). Ce să facă, să continue să și-i imagineze pe ceilalți heteronimi sau să-l lase baltă pe Pessoa? Surâsul i se prefăcuse într-o grimasă afectată. Plictiseala lui Borges După un timp, Borges renunțase să mai asculte, deși Manguel îi citea conștiincios. Scriitorul își spunea că dacă ar fi izbutit să o șteargă din fotoliul lui din Buenos Aires, și
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
dedicată Calea Lactee. O privire deci spre Calea Lactee. Un portret scris de Nichita Stănescu compozitorului Aurel Stroe și apărut în volumul Respirări cu un an înaintea morții poetului. CALEA LACTEE I. Portret exterior : chip pietros, cub de stâncă spart de un surâs de adolescent, timid, neconfesiv. Prezență masivă și iradiantă impunâd insesizabil. Cine are norocul să stea câteva ore în preajma lui Aurel Stroe poate contempla cu ochiul liber seriozitatea și măreția unui artist autentic, conștiință care fărâmă limita trecătoare a secundei încremenind
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
să fiu veselă și aparent fără griji. La sfârșitul acelei săptămâni aș fi extenuată și i-aș fi extrem de recunoscătoare oricui ar vorbi cu mine despre ceva serios. Nu vreau adoratori, ci prieteni, nu vreau să fiu admirată pentru un surâs calin, ci pentru comportament și caracter. Știu foarte bine că atunci cercul din jurul meu s-ar face mult mai mic. Dar ce contează dacă îmi mai rămân doar câțiva oameni, oameni sinceri? Cu toate astea, nici în 1942 n-am
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
obosiți mă privea tânăr din ochii tăi picurându-ți pe buze amar mierea puținelor clipe rămase până când va pleca lăsându-ne adormiți ai surâs scurt cât vremea noastră cât să aflu că viața mea nu va mai fi decât amintirea surâsului tău scurt plimbări lungi ca picioarele tale popas greu ca somnul despărțirii Nefericiții marelui oraș ca un urs grizzly ieșit la vânătoare de somoni în subteranele fiecărei dimineți nefericitul fără picioare cerșește mila metropolitanilor scoși repede de curenții de aer
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
a trăit zece ani la București), s-au publicat 20 de titluri, între care figurează 7 plachete poetice (dintre care 3 sunt ediții bilingve), 5 romane, 2 volume de nuvele. Un loc aparte ocupă cele două cuprinzătoare antologii de poezie (Surâsul Afroditei. Poeți ciprioți contemporani, Iași, 1995, realizată de Andreas Rados în colaborare cu Leonida Maniu și Leonidas Rados) și de nuvelă (Suflet cipriot. Antologia nuvelei cipriote, București, 1997, rod al colaborării unui colectiv alcătuit din 9 traducători). 15 din cele
Centrul cipriot al PEN CLUB-ului – 30 de ani de activitate by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6658_a_7983]
-
să aud în fine un glas care se sufocă înăuntru, și mă cheamă ca să-l salvez, blestemându-mă, implorându-mă, cerându-mi iertare, acuzându-mă de toate relele. Aceea vei fi tu, vei fi ceva, un cheag, un horcăit, un surâs. - Cum te simți? - mă întreabă capul cu părul de șerpi. - Te-ai întors! - Dar n-am plecat nici o clipă. - Mie mi s-a părut că da. - Ești tu cea care nu mă vezi. Ți-am făgăduit că rămân alături de tine
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
imposibilă orice vorbire despre sine, orice discurs să-i spunem pro domo. Nu în zadar hulea el în jurul său un viciu insuportabil al confraților, cu o vorbă spirituală care-i aparținea și pe care i-o restitui cu un ultim surâs amical: "prodomia".
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
doi sunt suficient de deștepți ca, studiind cîteva tomuri de istorie a filosofiei, să extragă din ele teme ce pot fi exploatate umoristic, dar și destul de frivoli ca să lase impresia că filosofia este un șir de teme insolubile care merită surîsul nostru condescendent. Deșteptăciunea aceasta frivolă o reîntîlnim în paginile celui de-al doilea volum, căci, încurajați de succesul de piață al primului titlu, autorii s-au hotărît să scoată în lume un produs similar. De data aceasta, putem răsufla ușurați
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
direcțiile căutării unui limbaj teatral în măsură să dea glas obsesiilor și fantasmelor sale dintotdeauna. Irina Ungureanu (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) a analizat raporturile lui Ionesco cu utopiile secolului XX. A doua sesiune s-a încheiat cu proiecția filmului documentar Ionesco. Surîsul îngerului rebel, în regia Donatellei Baglivo. Cea de-a treia sesiune s-a desfășurat după-amiază în același loc și a debutat cu comunicarea lui Giovanni Rotiroti (Universitatea ŤL'Orientaleť, Napoli), care a analizat nașterea fantasmei rinocerilor în opera Ionesco și
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
pentru a obține acest chip perfect, scrie Daily Mail. Pentru a crea un chip perfect, este nevoie de părul închis la culoare și ochii lui Cheryl Cole, fruntea netedă a lui Kylie Minogue și pomeții lui Kate Moss. Buzele și surâsul sunt ale Angelinei Jolie, în timp ce bronzul -fals- ar trebui să fie asemănător cu al starletei Katie Price. Medicul estetician Kieren Bong, din Glasgow, a afirmat, de altfel, că cele mai multe cliente ale sale au solicitat frecvent pomeții lui Kate Moss, fruntea
Chipul perfect al unei femei a fost descifrat () [Corola-journal/Journalistic/66244_a_67569]
-
Despre celebrul Cod al lui Da Vinci s-a scris mult, fără ca acesta să poată fi dezlegat de cineva până acum. Recent, s-a constatat că "misteriosul surâs" al Giocondei mai are o copie, fapt ce poate duce la dezlegarea faimosului Cod. Cel mai celebru tablou al lumii ar ascunde adevăratul Cod al lui Da Vinci. Aflat la Luvru, Mona Lisa se află în atenția specialiștilor în artă
Codul lui Da Vinci ar putea fi dezlegat. Vezi cum () [Corola-journal/Journalistic/65719_a_67044]
-
Da Vinci, unde frumoasa Lisa Gherardini del Giocondo, ar fi fost pictată de celebrul artist cu un deceniu înaintea Giocondei. Pictura, descoperită în 1913 de către Hugh Blaker într-un conac în partea de vest a Angliei, în care femeia cu surâs misterios este mult mai tânără, a fost prezentată joi, la Geneva, de Fundația Mona Lisa, după ce timp de 40 de ani a fost păstrată în seiful unei bănci, potrivit dailymail.co.uk Fundația susține că cele trei decenii de cercetare
Mona Lisa, pictată de Da Vinci într-o primă versiune, cu 10 ani mai tânără () [Corola-journal/Journalistic/65712_a_67037]
-
prezența într-o antologie americană alături de Marin Preda și Ov. S. Crohmăl-niceanu. Când, mai târziu, același orgolios autor al Cronicii de familie va participa entuziast la un dineu oferit de președintele Iliescu, autorul jurnalului nu uită să bifeze cu un surâs complicația (eufemistic vorbind) de caracter. (pp. 198199) Dincolo de armătura anecdotică a cărții, există numeroase scene minuscule, de atmosferă. Datorită acestora, jurnalul degajă impresia puternică, amintită mai sus, de familiar, de agreabil, de intim. Două gemene „cu părul de ață albă
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
și rost rămâne întâi o speranță, apoi un mister fără cheie, și în sfârșit un regret. Iată-le, pe rând: „în mine sau în tine se va azvârli o altă ființă ca un căutător de perle și între agrafe și surâsuri, va lumina rotundă pietricica rămasă dintr'un ecou sau dintr'o aiurare." (p. 30). Este nădejdea în bunăvoința subtilă a viitorului căreia literatura i s-a livrat în toate vârstele și formele ei. Un bob de luciditate aduce, îndată, amărăciunea
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
un om adevărat, un om drept, un martir, un om cinstit, să vă învețe să faceți politică?”. Dacă venea cumva vorba de Ion Diaconescu, care încă nu murise, Coposu murise, ăla era mit, dacă era de Ion Diaconescu țineai un surâs. Acum până și moartea lui Ion Diaconescu este folosită ca să mai dăm încă o dată o palmă în cei care sunt în continuare în politică și nu au murit. Nu are a face, Ion Diaconescu va rămâne pentru mine și cred
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
băț de Alba Iulia, în care domiciliază poetul în discuție): „Doamne, nu dormi niciodată,/ nici sub glie, nici sub cer/ nici pe limba-ncrucișată/ în altarul de mister./ Stai în sînge dalbă pată/ bei doar anii mei ce pier/ pe-un surîs cald de mușcată - / nici tu, brazdă, nici tu, cer” (Rudenii vegetale de veghe). Dar Ion Mărgineanu-Li nu e un cîntăreț popular. Dacă în arta plastică vorbim despre pictori naivi și pictori naiviști, ultimii descinzînd în meșteșugul celor dintîi cu meșteșugul
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
ca Arghezi. Într-un final (chiar în final, de fapt), cu pași mici, ajunge și la visatul sonet: „Pentru artist, femeia nu-i femeie/ ci mai curând ea seamă- nă-a bărbat/ căci harul lui abia atunci scânteie/ când de-un surâs se lasă fecundat./ Abia atunci gândirea sa adâncă/ Rămâne grea, și plină e de rod/ Când mintea i se sparge ca de-o stâncă/ În țăndări, de al rochiei izvod./ Artistul e-a domniței lui mireasă/ Și-n grele chinuri
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
admirați și detestați deopotrivă, cu un patos îndeajuns de cârcotaș cât să nu dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar când patru generații peste moartea mea
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
pentru care s-a lăsat fotografiată între așternuturi și a postat imaginea pe Facebook, acolo unde a scris și câteva rânduri emoționante. “Party for... Dragobete! Să-mi vindeci viața cu o mișcare de deget, Să-mi atingi inima cu dinții surâsului tău,/ Să mă urăști cu scrumul clipelor arse împreună,/Să-ți unduiești carnea pe oasele versului meu", a scris Andreea Esca.
Esca, surprinsă între așternuturi. Imaginea a ajuns pe internet () [Corola-journal/Journalistic/44109_a_45434]
-
maestrului cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare de contrarii, de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
puțin băgat în seamă de ceilalți („Nu-l lua nimeni în seamă”), ceea ce nu pare să-l deranjeze de altfel („el părea bucuros de acest lucru”), mai mult, după cum se vede, faptul îi producea chiar bucurie, Din Vasilescu are un surâs ce traduce o înțelegere calmă a lumii. Se „trezește” atunci când cineva se așază lângă el, ca și cum ar fi descoperit tocmai în clipa aceea, uimit, realitatea căreia (totuși) îi aparține: „Când acesta se așează, Din Vasilescu parcă tresări, se strânse să
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
Umberto Saba, care și-a dedicat, la anii maturității, o autoexegeză (publicată, precaut, sub pseudonim), Ilie Constantin își recitește critic, la vârsta de 70 de ani, opera. Dincolo de telos-ul bilanțier al demersului, există însă, ca o îngrijorare vălurită de un surâs, preocuparea pentru propria postumitate literară. Scriitorul caută nu atât să-și facă ordine axiologică în „biblioteca” personală (acțiune de care s-a ocupat și se va ocupa, oricum, critica literară), cât, mai ales, să-și explice parcursul creator. Volumele de
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
înșfăca altul plin din spatele căruciorului, ascultînd ordinele tatălui său cu zîmbetul pe buze și dînd din cap. În acel moment, exista o înțelegere perfectă între ei, iar cele două femei, după ce ambele își crescuseră copiii fără bărbați alături, schimbară un surîs strîmb de invidie. - Problema e că nici una dintre noi nu era dispusă să se mărite doar pentru a le asigura niște tați copiilor noștri, zise Anna. Iar acum trebuie să suportăm urmările... dacă există vreo urmare. De ce-ar trebui
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
voia întâmplării, în dreptul menajeriei de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc triste, melancolice. Una își mănâncă absorbită părul, fir cu fir, cu o infernală aplicație. Când credem că spectacolul s-
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]