1,054 matches
-
Ca și în povestea Sarei, o fază inițială de necazuri și erori în viața acestor femei tinde să se încheie de îndată ce căsătoria și copilul intră în joc. În ciuda faptului că și alte axe ale intrigii continuă să se desfășoare în surdină, întemeierea unei familii este totuși percepută ca fiind momentul de răscruce hotărâtor. Orice progres ulterior care apare pe grafic este filtrat de experiențele familiale și de dezvoltarea familiei ca întreg. Una dintre intervievate comentează: „Intri într-un fel de rutină
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Simion, Scriitori, IV, 453-465; Vladimir Bălănică, Sindromul veridicității, TMS, 1990, 2; Dan Silviu Boerescu, Poezia sufletelor mărunte, T, 1900, 3; George Pruteanu, Romanciera la munca de jos, CRC, 1990, 22; Monica Lovinescu, Gabriela Adameșteanu, F, 1990, 7; Ovidiu Pecican, Ralantiul, surdina revoltei, CNT, 1991, 31; Mihaela Ursa, „Drumul egal” al prozei, APF, 1993, 6; Simona Sora, Tonul și perspectiva, RL, 1993, 16; George, Sfârșitul, IV, 305-312; Ștefan Borbély, Gabriela Adameșteanu, F, 1994, 3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 9-11; Lovinescu, Unde scurte, IV
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Iulia (din 1922). Semnată în asociere cu A. Pop-Marțian, culegerea Miresme de departe (1927) va reuni, într-o apropiere inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972), unde disputa ingenuă clasă-catedră e ecou târziu din Cișmigiu et Comp. SCRIERI: Din țara basmelor, București [1924]; Un plagiat ardelenesc după romanul „Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon, București, 1932
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
pentru o asemenea misiune. Genul ăsta de cunoștințe l-au făcut pe tata să aibă Încredere În ce spunea unchiul Pete când venea vorba de orarul reproducerii. Cu capul sprijinit de o pernă, fără pantofi, cu Madame Butterfly cântând În surdină pe casetofonul părinților mei, unchiul Pete povesti cum că, la microscop se observase că spermatozoizii care conțineau cromozomi masculini Înotau mai repede decât cei care conțineau cromozomi feminini. Această afirmație generă o veselie spontană printre proprietarii de restaurante și blănarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le Înghită, cu sâmburi cu tot, ca să aibă ceva În stomac. Acum, ducând chureki acoperite cu semințe de susan, se Înghesui Înapoi În mulțime. Se strecură pe lângă camerele de zi În aer liber (unde familiile stăteau și ascultau radioul În surdină) și păși peste corpuri care spera că dormeau. Se simțea Încurajat și de un alt eveniment. Chiar În acea dimineață se răspândise zvonul că Grecia trimitea o flotă de vapoare ca să evacueze refugiații. Lefty se uită În largul Mării Egee. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce și acum avea sâmbetele libere. Pe ecranul cinematografului Esquire pâlpâiau numere ...5 ...4 ...3 ...și Începu un buletin de știri. Trompetele sunară În surdină. Un crainic Începu să dea știrile din război. Era același crainic de la Începutul războiului, așa că lui Tessie i se părea că-l cunoaște deja; aproape că făcea parte din familie. Săptămână de săptămână, el o informase despre Monty și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și căscat. Picotit și adormit și coate trase pentru a trezi pe unul sau pe altul. Liturghia noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea, Zoë Antoniou, căreia timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fioretos. Gus și Helen Panos. Peter Tatakis. Buickurile au plecat de pe Middlesex, lăsând În urmă un gol apăsător În sufrageria noastră. De atunci n-au mai fost mese de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar, mai ales, n-au mai fost dezbateri În sufragerie. N-au mai fost certuri și exemple și citate din morții celebri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
voce fără trup Îi vorbise bunicii mele printr-o gură de aerisire. Acum, la patruzeci și doi de ani după aceea, o voce deghizată Îi vorbea tatălui meu la telefon. ― Bună dimineața, Milton. Din nou se auzea muzica, melodia În surdină. ― Am făcut rost de bani, spuse Milton. Acum să-mi dai fata. ― Mâine seară, spuse răpitorul. Și apoi Îi explică lui Milton unde să lase banii și unde să aștepte eliberarea mea. Dincolo de câmpia din josul râului, În fața Cadillacului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide ochii. Chiar îi închide pentru o clipă, suspinând ostenit. Murmură apoi în surdină: — Acuza asta revine aproape întotdeauna în procesele inten tate de delatori. Își degajează mâna din strânsoarea ei și începe din nou să se pre umble prin cameră. — Turnătorii sunt cancerul care distruge justiția noastră. Nu se mai mărginesc să transmită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iute: Înmulțit cu 28 de legiuni, asta face... Înalță ochii și întâlnește privirea haină a împăratului. Cu un oftat, pune stilusul jos. — Și ce-ai vrea să fac? se rățoiește Augustus la el. Dar glasul îi sună obosit. Continuă în surdină: — Tu nu înțelegi că și 28 de legiuni sunt prea puține pentru paza imperiului? Ianuarius își înghite amarul. Poate, dar reorganizarea armatei s-a făcut nu numai pe considerente politice, ci și financiare. Trebuie știut dinainte cât costă întreținerea unei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și nimic mai mult. Apăsarea din tâmple s-a accentuat. A ajuns de o intensitate dureroasă. Inspiră adânc și expiră. Nu trebuie să se enerveze. I-a explicat însă de atâtea ori că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cinci sute de gladiatori. Contemplă în schimb loja de la cealaltă extremitate a axei mici, spre sud, unde cu sigu ranță au luat loc prefectul Romei și cei lalți magistrați. Pufăie ostenit. — Să sperăm că nu vor fi probleme, murmură în surdină. Se întunecă imediat la chip. De când Curtius Atticus a cum părat de la principe o parte din școala de gladiatori, sunt exploatați mai crâncen decât dobitoacele. Vittelius nu s-a comportat niciodată ca un lanist. În calitate de procurator, doar gestionează afacerea în numele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adineaori. Uluit, călărețul își coboară pentru o clipă capul spre el, după care îl scoate din nou repede afară: — Le dă spre examinare prinților imperiali! — Trebuie să fie bune să-și poată face treaba funestă până la capăt, murmură Rufus în surdină. — Ce-ai spus? se interesează Pusio. — Îndepărtează săbiile ale căror muchii ori vârf s-au tocit și nu mai sunt bine ascuțite, îi explică printre dinți instructorul. Scoate un șuierat mânios. Ca și cum el s-ar face vreodată de râs cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Reușita părții a doua depinde numai de voi. Ridică autoritar tonul: — Și nu uitați că de mine trebuie să vă temeți la întoarcere, nu de adversarii voștri... Sesizează o privire complice între Vittelius și Pusio. Se indis pune. Termină în surdină: — ...sau de Drusus... Gladiatorii se încolonează în perechi și pornesc: secutorii cu rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un gest scurt să o urmeze. Ies din îmbulzeală. Când copiii sunt întâmplător întorși invers, cu picioarele în jos, adesea ducându-și brațele într-o parte și-n alta, sunt împie dicați, și atunci femeile nasc foarte greu. Murmură în surdină: — Așa m-am chinuit cu ăla micu’... Agrippa înțelege. ăla micu’ e Claudius Nero. Antonia i-o indică din ochi pe Agrippina cu Puppus în brațe: — Prorsa înseamnă „orientată înainte, care merge înainte“, adică naștere normală, iar Postverta, „orientată îndărăt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apăra. Însoțitorii mergeau înainte în recunoaștere. Toate aceste ordine le dăduse Tanaka. În depărtare, fumul lăsa pe cer dâre ca de gălbenuș. Pe măsură ce înaintau, zăreau flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca niște aripi de molie. În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii orezului pe care-l fredonaseră mai devreme supușii săi. Cântaseră melodia aceasta îmbătați de bucuria întoarcerii acasă. A întoarcerii în vale. Însă acum totul se schimbase din temelii. Japonia oprise propovăduirea credinței creștine. Iar asta însemna, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nimic. Nu am fost în moarte clinică. Totuși, auzeam niște voci ghidușe, parcă aduse pe aripile vântului din depărtări măiestre. Asemănătoare cu vocile unor copii care încurajau echipa, la antrenamentul unui meci de baseball. Da, chiar semănau. Se auzeau în surdină și erau întrerupte de șuierul vântului. Pe atunci, una din fetele mele era gravidă în patru luni și de-abia aflasem vestea. Se pare că sora mai mare a soției mele a venit la spital și mi-a spus: «Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în mod inconștient sau nu, continuăm să eliminăm elementele întunecate de pe fața pe care dorim s-o vedem. Aceste umbre sunt înlăuntrul nostru (undeground), iar gustul amar care ne-a rămas după atacul cu sarin, începe să se prelingă în surdină. Dacă aș folosi cuvinte ușoare, probabil că cititorii nu m-ar înțelege. Mi-ar respinge ideile. O să vă explic mai detaliat. Povestea are legătură cu „noi“. 3 Individualitatea predată: povestea primită În iunie 1996 domnul Ochi Michio a scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
părerea sa, nu suntem de fel copii cuminți și încă mai îndrăznim să mișcăm în frontul instituit de el. Iar ca refren la melodia cu impozitările pe care ne-o tot cântă de o bucată de vreme, se aude în surdină chestia cu concedierile ce vor continua pe tot parcursul anului viitor. Așa că va fi vai de noi, și bine de cei care ne-au încălecat. Noi nu avem decât să tragem nădejde la o pedepsire viitoare a criminalilor aceștia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și aerul se umplea de șoapte și voci pe care le auzea doar moartea... ...La drept vorbind, spunea bătrâna, răposatul Tihon Își meritase pedeapsa, căci spre bătrânețe Începuse să dea târcoale nevestelor tinere ai căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]