894 matches
-
îmbogățește, bucurîndu-se de consecințele averii cu conștiința grăuntelui de umor pentru tot ce i se întîmplă. Reținut în declararea preferințelor lui sexuale, el este totuși un filosof profund preocupat de iubire, de căutarea jumătății platonice. Privind erosul ca pe un surogat al dragostei, un dar al zeilor menit să ne îndepărteze de la adevărata căutare, Ravelstein cade în final victimă propriei sale sexualități, murind de SIDA. Conștient de apropierea sfîrșitului și acceptîndu-și moartea ca un mare înțelept, Abe îl roagă pe Chick
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
aceasta căzută, a Frumosului, întru Duhul Umano-Divin Resurect! El, THEODOR RĂPAN, nu e surd la realitate, ci are curajul (apropiat de demența senină hölderlin-iană!), de a impune EL ritmuri lumii, refuzând să accepte sincopele thanatico-apocaliptice, care i se propun, ca surogate de viață/ritm vital. THEODOR RĂPAN vrea VIAȚĂ AUTENTICĂ/SACRĂ, tot așa cum el - Poetul creează POEZIE AUTENTICĂ/SACRĂ - și VIAȚA SACRĂ nu poate fi concepută, în afara Ritmului Divin Restaurat - a IUBIRII! Adică, nimic nu este definitiv pierdut, în acest eon
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Australiei, John Howard, a remarcat că fenomenul încălzirii globale este exagerat, iar pentru o parte a populației acesta a devenit o religie. Oamenii care cred că schimbările climatice vor avea efecte catastrofice au adoptat această idee ca pe o "religie surogat", a comentat Howard, miercuri, la Londra, citat de The Independent. "Am fost agnostic cu privire la schimbările climatice. Nu resping categoric avertizările din ce în ce mai dese, dar simt în mod instinctiv că aceste alarmări sunt exagerate", spune fostul premier. El îi descrie pe cei
Încălzirea globală "a devenit o religie" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55166_a_56491]
-
loc în renumita cameră de hotel. Spectatorul ajunge să înțeleagă că nu aceste victime sunt terifiante, ci mai primejdios decît orice sunt fantomele trecutului. Scriitorul retrăiește acut moartea propriului său copil, destrămarea căsniciei sale și refugiul într-un soi de surogat al literaturii adevărate. Demonii cu care este confruntat îi sunt cunoscuți, astfel că eliberarea survine prin intervenția fostei soții, a ceea ce ține de familia regăsită. Restul aparițiilor nu sunt decît proiecții fantasmale, simplă recuzită macabră ostentatorie. Din schema etajului dispar
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
singurul suport cert al conștiinței sceptice și nihiliste, structura anatomo-fiziologică e iubită cu o disperare disimulată de ironie și iluzoriu detestată printr-o fantezie așijderea pasională în inflamarea sa. Peripețiile trupești țin locul unui epos "înalt", unei mitologii, reprezintă un surogat de transcendență: "surîde nedumerit/ dar surîsul a și plecat la vale cu tot cu dantură/ așa încît nimeni nu mai poate risca nici o unghie măcar ( ...) creierul nu va fi chiar cel pe care vi-l amintiți / s-a hotărît brusc să curgă
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
numele, în școală am avut notă mică la anatomie” (noaptea dimineața cimitir de zei). O tentativă de recuperare ontologică, de restaurare a omului zdrobit în impactul cu introspecția implacabilă, reprezintă, la rîndul său, un eșec. Rezultă o făptură compusă din surogate, o însumare a morților succesive: „mă recompun în grabă, alandala și eliptic,/ o pornesc voios prin viață,/ mă cîrpesc de mîntuială,/ golurile le umplu cu plastilină, cu vată, cu ghemotoace de ziare,/ (ah, ce persoană respectabilă făcută din sînge amestecat
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
căreia nu-i mai găsești nici un sens și din care ești la un pas să te retragi. Cititorul care se regăsește în aceste nuanțe ale deznădejdii știe că, în asemenea cazuri, omul, lipsit fiind de antidotul obișnuit al uitării prin surogate sibaritice, este silit să se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia, arta sau expedientele traiului în huzur ți-o
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
în sine - o formă de zoom. Pe care inerțiile locale îl fac destul de incomod, dar cum nu se poate mai clar. Chiar și mitologiile acelui spațiu sunt mai credibile. Ele se livrează la prima mână, aparțin celei dintâi serii de surogate și generează un orgoliu foarte apropiat de franchețe. Mi se pare interesant să urmărim comparativ textele din muzica românească dinainte de '89 (și, vai, chiar de după) în paralel cu acelea reproduse de Ernu. Fie că e vorba de un naționalism falsificat
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
incapabil să găsească soluții înainte, așa că le caută înapoi. Firește, perfect pentru acest moment ar fi fost Ceaușescu. (Vă mai amintiți cele zece asemănări între Năstase și Pingelică? Iat-o și pe a unsprezecea!) Din nefericire pentru ginerele doamnei Miculescu, surogatul de dictator pe care mizează se dovedește mai isteț decât el și decât nefericiții săi dânci. Prostia comisă înseamnă recunoașterea rușinoasă a faptului că fără Iliescu el n-are nici un viitor politic. Partea mai proastă e că nici Iliescu alături de
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
oameni cenușă. efect de lasou ). Artificiul: o tentativă a ființei de-a se mîntui prin productele sale ca printr-o transcendență demoniacă. În concordanță cu o asemenea perspectivă crepusculară, Cartea n-ar putea semnifica altceva decît, la rîndul ei, un surogat al existențialului. Scriindu-se singură, depozitară unică a adevărului, rivală a realului, echivalentă cu propriul său absolut secund, ea devine un organism pasiv, analog unei plante, exponentă a unui regn sui generis: "astfel sunt toți cei care au mărturisit scrisului
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
magazine, cantine și ajutoare pentru lumea săracă, pentru orfani etc. Braseria Floarea Soarelui era un local pentru lumea bună, de primă mână, și în acel timp singurul loc din București unde se putea bea cafea adevărată, naturală. în rest erau surogate de cicoare și altele... Vinea venea acolo pentru cafea, de fapt el nu era un om de cafenea, ca, de pildă, Ion Barbu, la masa căruia, la Capșa, îl și întâlnisem prima oară. După acel prim contact, dacă-mi aduc
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
ochiul stîng traversat de o lacrimă și părînd încă o dată mișcat. Vis de maimuță Țin în brațe copilul blond, cîrlionțat, paraplegic. Mă veghează ciori. Fratele mai mic al altuia, acela fugise iar eu acceptasem - o vreme - să fac pe fratele surogat. Coada Blănosului s-a vindecat, mă urmează acum peste tot, în Moara Spartă, la rîul telepat: izvorăște din Mal (grota cu protuberanțe). Cei curajoși înoată spre interior, au lanterne în dinți. Pe urmă începe vînătoarea: Locuiam cu Nadia și Csilla
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
el), se simte foarte deranjat de prestigiul faptelor prințului, de misterul nedezlegat al dragostei dintre K. F. și prinț, dragoste ce va fi pusă la îndoială. Inginerul este directorul unei crame și al unui restaurant unde se bea vin spumos, surogatul șampaniei de altădată care făcea faima Vladiei. Locotenentul Copaciu, un mediocru, un om al puterii, eclipsat de inginer, avansat numai datorită lui, caută peste tot suspecți, răscolește grădinile ziua și noaptea. Pe acest fond, sosește în Vladia din Capitală Vicol
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
sexul feminin nu poate fi decât un instrument al diavolului. Mai mult și mai clar: sexul feminin, boala psihică și mormintele sunt, pentru Horia, ipostaze accesibile ale abisului. Marele Abis e Iadul, iar formele pe care le explorează Horia sunt surogate ale lui. Scrutarea micilor abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
luna și mine"...Alteori, un "scurt" poate părea interminabil. Cert e că scurtmetrajul e un gen cu o combustie internă specială și cu un destin, din multe puncte de vedere, ingrat: pentru regizor el reprezintă, de multe ori, doar un surogat sau un exercitiu an vederea filmului lung; efortul, inclusiv de producție, de a face un scurtmetraj, e considerabil (uneori genericul cu "mulțumiri" e mai lung decât filmul); apoi difuzarea scurtmetrajelor e, prin natura lucrurilor, oarecum "confidențială", sortită să nu ajungă
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
opri. Căutările mele începeau în nopțile de veghe, cînd eram înfiorată de dorința de-a nu lăsa acest lucru necunoscut." "Croaziera" se sfîrșește între două zboruri spre Malaezia, la întîlnirea cu un bătrînel ca o jucărie, profesor de flaut, posibil "surogat" de tată niciodată găsit. și se reia, într-o altă variantă, cu chinurile lui Marcantoniu (cu numele lui e "botezată" a doua parte a cărții), un (aproape) nebun care se crede, la răstimpuri, Maria Magdalena. Un altfel de Felipe, care
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
mult mai adînc: dintr-un sentiment indelebil al ratării proprii, din certitudinea că viața lui fusese un eșec. Cînd intuiești că de cariera ta profesorală s-a ales praful - iar Dragomir era anume înzestrat pentru a fi profesor universitar - toate surogatele menite a-ți îndulci ratarea, de la simpozioane la discursuri publice și de la articole sporadice la eseuri adunate în antologii, nu mai pot reprezenta defel o consolare. În această privință, Dragomir a fost exemplul unui resemnat fericit: se împăcase cu nedreptatea
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
scopul se numește de-extincție și constă în prelevarea de ADN vechi și plantarea lui într-un genom complet. Apoi genomul este inserat în celule embrionice, cărora le-a fost scos propiul ADN. Acestea vor fi plasate într-o mamă surogat care va da naștere apoi, scrie Daily Mail. VEZI ȘI: Vezi care este forma de viață cu 7 sexe Cercetătorii au explicat că această metodă nu se poate aplica în cazul dinozaurilor, pentru că fosilele sunt mult prea vechi. În momentul
Experimentul controversat, prin care cercetătorii vor realiza învierea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64637_a_65962]
-
recentul amor al ziselor "VIP"-uri, rememorare materializată în vorbe, în imagini TV, în filme, a "revoluției" și a "teroriștilor". "Material" se arată uneori a fi șí un avatar a ceea ce ar putea fi spiritual: ridicarea unei catedrale mărețe, ca surogat al dreptei credințe întru umilul Christos, un discurs cosmetizat ca înlocuitor al dragostei de țară, o ceremonie materializată în ipocrite coroane, pentru comemorarea jertfei - în fond batjocoritoare - a "Eroilor", o celebrare fastuoasă a geniilor literar-artistice, o grevă ca manifestare a
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe terasa,/ sarea lor/ amestecîndu-se pe buzele înroșite de soarele/ leneș,/ corpul ruinat revenindu-si în vigoarea efebului/ arămiu și suplu, ca în adolescență, să fie/ începutul// Altei vîrste? Cea de dupa bătrînețe, un/ surogat de basm?/ Motelul miraculos - însăși casa lui Circe, mult/ priceputa/ în farmece, de vreme ce, pierduți,/ mestecam/ frunze de oleandru/ și ne-amintim doar copilăria și altceva nimic,/ nici numele?" (Timpurii, fluturii din crîngurile antice). Lipsa de scrupule a figurației mitologice, pentru
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Simona Vasilache Un animăluț de pluș și o poupée cu capul de porțelan, rătăcită din întîmplare într-un magazin de antichități, tot copilărie înseamnă, doar că adusă aminte diferit. Pe de-o parte, un surogat de viață, cu blăniță și ochi de mărgea, pe de altă parte, surogatul de moarte, mica statuie nesimțitoare, deși fragilă, cu trăsături familiare, ca ale tale, și totuși atît de stranie. Este, de fapt, deosebirea dintre tihna anilor de răsfăț
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
o poupée cu capul de porțelan, rătăcită din întîmplare într-un magazin de antichități, tot copilărie înseamnă, doar că adusă aminte diferit. Pe de-o parte, un surogat de viață, cu blăniță și ochi de mărgea, pe de altă parte, surogatul de moarte, mica statuie nesimțitoare, deși fragilă, cu trăsături familiare, ca ale tale, și totuși atît de stranie. Este, de fapt, deosebirea dintre tihna anilor de răsfăț vrednică, peste timp, de ultima milă și o anume precocitate necontrolată a corpului
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru Dennett, adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui care vrea să știe tot. La Plantinga precumpănește privirea alegorică, la Dennett cea aporetică. Alegorică e acea privire sub bătaia
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
reformei morții. Față în față cu timpul și cu moartea, ambele ne-reale, adică de necuprins în formule/forme direct palpabile, dar, totodată, foarte „reale” consumatoare ale ființei muritoare, omul are doar soluția ficțiunilor în lanț care să-i furnizeze surogate de adevăruri liniștitoare. Într-o schiță a abordărilor morții în literatura română, identific, mai jos, câteva tipuri. Apelez, în fundal, la grila din L’Homme devant la mort, cartea lui Philippe Ariès - moartea domesticită, „noi murim cu toții”, cea experimentând umilința
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]