670 matches
-
Bă, de azi, ascultă la mine, În țara asta, totul se dihoacă. Și, ce? Se dihoacă, mă, adică, totul sare-n țăndări; se face, așa, și-i arătă, cum se face, totul, demonstrând, cu mâinile, În jos, a pleoștire, a surpare, a dărâmare și a dispariție. Pricepi? Da. Auzi? Se trece la privatizare; la cumpărarea, de către cine poate, a ce poate, și, la dezvoltarea, În continuare, a ce-și cumpără, fiecare, după propriu-i cap și după propria-i baftă. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scîntee eteree. PAZNICII Înaltă conexiune, Gardă eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelnițare în cor a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei. Până la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
treia cheie,/ Vîr-o în broasca-Astartee! Și întoarce-o de un grad/ Unui timp retrograd,/ Trage porțile ce ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adunat cu toții, Încercînd să resuscităm umbra bătrînului maestru. Suntem cei care facem respirație gură la gură tuturor sărbătorilor trecute cu roșu În calendar. Doar un cîntec lasciv ne Însoțește de-a lungul acestei prăbușiri de aripă, de-a lungul acestei surpări de cer, de-a lungul acestei ironice liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în ajutor Dus a fost pentru vecie, Dumnezeu să-i ierte păcatele! am mai putut zice în gând fiecare, însă așa eram de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din gură, nici măcar la un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt unghia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de bazalt. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul e din aceeași stirpe și nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru, dar se abține. Nimeni nu-i susține mai bine decât mine fantasmagoriile lui păgubitoare. Înseamnă că am putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fiecare dată egumenii mănăstirii au intervenit energic și stăruitor pentru a se lua măsuri urgente de înlăturare a pagubelor pricinuite. În 1910 personalul mănăstirii a plantat terenul din jur cu pomi și au făcut drenări, pentru a stăvili acțiunea de surpare a dealului. Procesul verbal de recepție a lucrărilor de restaurare din 8 aprilie 1915 este semnat și de starețul mănăstirii, Nifon Ioniță. Mitropolitul Pimen Georgescu a hotărât la 15 august 1910 să înființeze o mănăstire model, unde tinerii călugări, dar
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
anunț că... se fac masive reduceri de personal. Va conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu mai am cum să te ajut. Vorbise repede, răsufla ușurat. Urmase o lungă tăcere, ca o surpare, o pierdere de contact. Cândva, vocea profesorului. Intinerită, tăioasă. — Acum, ca pensionar, dumneata te ocupi cu tot felul de drăcovenii, nu-i așa? Scrii la autorități, zilnic, așa am auzit. Ca să-ți răscumperi păcatele din anii ’50? Pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare zi, ceas și secundă, aș zice că monotonia e ucigașa de serviciu și m-aș încredința ei indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca și cum totul ar fi firesc!”. Mă Întrebam „când ajungi acasă, când mai vii?” Mi era atât de greu să pun această Întrebare. Și fără să vreau , toate frământările, neliniștile, adunate În timp, au Însoțit această frază care cuprindea În sine surparea unei vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat În D. de trei ani, timp În care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii; cele câteva zile petrecute acasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se părea că minerul fusese surprins de surpare în timp ce lucra. Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase să se salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune pentru sufletul celui ce își găsise sfârșitul acolo. Oftă din adâncul rărunchilor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă a agriculturii socialiste a adus satului românesc daune incomensurabile, dintre care cea mai mare este surparea principalului edificiu moral: cultul pentru muncă. Cultul pâinii Respectul și prețuirea pentru roadele muncii pământului le-am cunoscut în familia mea, trăitoare într-un sat moldav de pe meleagul Botoșanilor, familie în care domneau câteva valori morale fundamentale printre care: cultul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pornit, la vale, către șoseaua principală, cu un zgomot infernal. Eu, cu animăluțele, eram în șosea. Vă așteptam. Ardeam de nerăbdarea de a vă revedea, apărând, de după colț. Bine că n-am fost înlăuntru! Că ne-am fi băgat sub surparea de teren, sub alunecarea nenorocită, care s-a abătut, asupra locului! Lasă, nu plânge, l-a netezit, Covrigel, prin păr. Liniștește-te. Că, punem punct, și o luăm de la capăt. Vom lua de la capăt, și vom reface tot ce am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o serie de oameni convertiți la idealurile Revoluției Franceze, convinși de necesitatea abolirii monarhiei și a religiei catolice, orbiți de mirajul unei libertăți absolute și al unui individualism abstract, au colaborat în permanentă, conștient sau inconștient, la opera aceasta de surpare a instituțiilor și de preschimbare spirituală a națiunii. Fapt este că, în Portugalia, masoneria a fost de la început alături de revoluție și împotriva tradiției, alături de uzurpator și împotriva regelui legitim, alături de străini și împotriva naționaliștilor, alături de Franța sau Anglia și împotriva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reducea la un "partid englez" și un "partid francez". Cel dintâi voia rezistența armată; celălalt, închinarea în fața lui Napoleon. Masoneria ajută, de data aceasta, "partidul francez" pentru că îi convenea prezența armatelor napoleoniene în țară, știind că o asemenea invazie înseamnă surparea prestigiului monarhiei. Într-adevăr, Regele Don Joîo VI e silit să se îmbarce și să se retragă, împreună cu toată suita, la Rio de Janeiro ( 1807). Dar asta nu înseamnă că masoneria a ajutat întotdeauna Franța împotriva Angliei. Lojile colaborau cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe toate laolaltă. Burghezia însăși era, în cel mai bun caz, pasivă. Crescută la școala revoluției, alimentată de literatura, istoria și gazetăria republicană, antrenată de propaganda antireligioasă, fărâmițată de societățile secrete - burghezia privea cu indiferență sau satisfacție bagatelizarea instituțiilor tradiționale, surparea lentă a prestigiului monarhiei, promovarea victorioasă a dezordinii. Erau două partide de guvernământ, amândouă de origine și formație liberală: regeneratorii și progresiștii. Anevoie se pot preciza deosebirile dintre ele. Ambele partide erau creația constituționalismului. Fuseseră, la vremea lor, "revoluționare" - luptaseră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
turburător. Până în ianuarie 1913, nici Antonio Joîo, nici Afonso Costa nu fac parte din guvern. Costa transformă vechile societăți secrete revoluționare într-o nouă organizație secretă, "furnica albă" (formiga branca), numită astfel pentru că, asemenea termitelor, membrii ei lucrau nevăzuți la surparea Statului. În formiga branca se aflau, printre alții, foști criminali eliberați după instaurarea republicii și deveniți apărătorii noului regim. Toți alcătuiau un corp de elită la dispoziția lui Afonso Costa și exercitau cea mai severă teroare. Antonio José de Almeida
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care nu fusese niciodată prea puternic - se dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea unei restaurări, ci și pentru că asistau la surparea prestigiului politic al armatei, fenomen care nu putea fi urmat decât de o recrudescență a mișcărilor de extremă stângă. Democrații, pe de altă parte, se pregăteau pentru preluarea puterii, ațâțând diversele grupări militare una împotriva alteia și pe Gomes da
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate fi ucis și în favoarea societății. De la o vreme, mă bucur dimineața atât de mult că sunt viu, de parcă aș fi un condamnat la moarte grațiat. Plânge moartea pe umărul piramidelor. În sufletul fiecărui om, trecerea timpului modelează câte o surpare. Incurabilă este indiferența dar și perseverența scurgerii timpului. Cheile timpului sunt la brâul lui Dumnezeu. Fiecare generație defilează cu premianții și repetenții ei. Șobolanii intuiesc mai bine decât noi viitorul apropiat. Și ne lasă pe noi singuri sub dărâmăturile marilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
învingi, ci să - ți cenzurezi după aceea ostentația. Avem în noi nebănuite resurse de barbarie. Diavolul are grijă să arunce în orice biografie câte o furcă de păcate. Fără zăbală, plăcerile devin călăi. Tentația facilității roade în noi ca o surpare. Seriozitatea românească își rupe grumajii când dă de bere și de mititei. Bărbații sunt foarte chibzuiți. Nu - și mănâncă banii de băutură. La moartea sa, Stalin avea doar trei costume de haine. A fost, deci, un criminal atât de mare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cetate. Ratează creația cei care nu au suficient piper în sânge. Marii învinși transformă suferința în lumină. Există o alchimie a transformării durerii în sensibilitate și a eșecului în substanța cenușie. De multe ori, înălțarea are în ea și morbul surpării. Multe drumuri duc spre ratare. Important e să nu-l alegi pe cel mai scurt. Greșim când noi, când drumul. Fiecare își regizează propria năruire. Se pare că noi, românii, am fost stopați prematur din fierbere. Când crezi în înfrângere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros și palid. Răvășirea arătată tuturor și amară, urâ țenia provocatoare, apropiată de un soi de frumusețe întoarsă, care sfida canoanele. Se rotește cu scaunul, apleacă ghiuleaua planșetei, o trage mai aproape
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]