1,327 matches
-
este greu de făcut datorită pe de o parte rarității acestora (frecvent părinții afectați sunt deja decedați în momentul apariției diabetului la copii), iar pe de altă parte datorită faptului că unii din membrii neafectați ai familiei poartă genele de susceptibilitate dar „nu au trăit destul” pentru ca diabetul să devină manifest clinic. -Un alt element este legat de frecvența deosebit de mare a bolii în multe populații, ceea ce face probabilă prezența frecventă în populația generală nediabetică a genelor diabetogene. -O dificultate suplimentară
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
multe forme de diabet. Astfel, dacă în lumea occidentală factorii diabetogeni de mediu sunt suficient de puternici ca practic toți purtătorii defectelor genetice să dezvolte boala, în țările în curs de dezvoltare este posibil ca mulți dintre purtătorii genelor de susceptibilitate să nu devină niciodată diabetici în condițiile stilului de viață „arhaic”. -Probabil principala dificultate este legată de heterogenitatea importantă (clinică, fenotipică și etiopatogenică) caracteristică T2DM. Astfel, Fajans a propus împărțirea T2DM în cel puțin 6 grupe distincte [33]: cu scăderea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
deocamdată neconcludente. Vom prezenta în continuare câteva date privind principalele gene candidate care au fost testate până în prezent, pe diferite populații, pentru determinarea posibilei asociații cu T2DM. După cum se știe, genele sistemului HLA de pe cromozomul 6 reprezintă locusul major de susceptibilitate pentru T1DM, lucru valabil de altfel pentru majoritatea bolilor cu patogenie autoimună. Evident că T2DM nu face parte din acest grup, dar totuși unii cercetători au studiat posibila asociație a T2DM cu anumite alele HLA. Astfel, au fost descrise unele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
diabeticii cu sensibilitate normală la insulină comparativ cu 33% în populația de control) [7] dar nici aceste date nu au fost reconfirmate ulterior. În concluzie, datele de până acum nu au stabilit cu certitudine o contribuție a genelor HLA la susceptibilitatea genetică penru T2DM. Mai degrabă genele HLA pot fi implicate în cazul subsetului de diabet care se poate prezenta fenotipic fie ca T1DM fie ca T2DM la diferiți membri ai familiei [75]. Gena insulinei Au fost descrise unele mutații punctiforme
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Los Angeles” etc [47]. Aceste tulburări, denumite și „insulinopatii” sunt totuși rare și nu pot explica decât o mică parte din cazurile de T2DM [74]. În ceea ce privește polimorfismele de la nivelul promotorului genei insulinei - regiunea INS - VNTR, al doilea locus major de susceptibilitate pentru T1DM, trebuie remarcat că în cazul T2DM, Nerup și colaboratorii au descris o asociere slabă cu alelele de clasa III INS-VNTR [70], cele care în cazul T1DM conferă protecție. Rezultatele lui Nerup și colaboratorii au fost confirmate recent în
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
cromozomul 3) are aproximativ 30 kb și prezintă mai multe polimorfisme. Există unele date privind asocierea unor alele ale polimorfismului TaqI cu istoricul familial de T2DM [2]. Cu toate acestea, nu există încă date convingătoare privind implicarea genei GLUT2 în susceptibilitatea pentru T2DM. GLUT4 - Este este prototipul transportorului de glucoză dependent de insulină fiind exprimat în special la nivelul celulelor din țesuturile insulino-dependente: mușchi scheletic, țesut adipos etc. Există multiple date privind implicarea defectelor GLUT4 în apariția insulinorezistenței, și consecutiv, a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
De aceea, gena GLUT4 era considerată una din principalele gene candidate pentru T2DM. Cu toate acestea, polimorfismele genei GLUT4 sunt rare în populația generală și au aceeași frecvență la diabetici și nediabetici [14,17], datele actuale infirmând implicarea sa în susceptibilitatea pentru T2DM. Glicogen sintetaza este una din enzimele cheie ale metabolismului glucidic, defectele sale fiind presupus a fi implicate în apariția insulinorezistenței iar gena care o codifică una din genele candidate importante pentru T2DM. Gena glicogen sintetazei este localizată pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de regiunea HLA și prezintă mai multe polimorfisme la om. Deși studiul acestora la om nu a putut dovedi o asociație putenică cu T2DM, locusul Receptorului GLP-1 nu a putut fi complet exclus, el putând avea o contribuție minoră la susceptibilitatea T2DM [86]. Detalii privind structura și funcția receptorului insulinic au fost prezentate în capitolul ..... „Insulina” și nu mai revenim asupra lor. În orice caz, prin poziția sa cheie pe calea de semnalizare a insulinei, IR este una din principalele gene
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
13 subunități ale lanțului respirator celular, 22 unități ARN transfer (tRNA) și două unități de ARN ribozomal. Mai mulți autori au descris o mutație în poziția 3243 a ADN mitocondrial pentru tRNA, codificată tRNALEU(UUR) și care este asociată cu susceptibilitate crescută pentru diabet zaharat. [49,73] Este vorba de o tranziție A/G care duce la modificarea unei bucle dihidrouridinice cu afectarea consecutivă a terminării transcripției de pe ADN-ul mitocondrial. Aceasta poate determina defecte ale sintezei proteinelor mitocondriale [75]. Subiecții
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
control a indicat o frecvență semnificativ crescută la diabetici a alelei C a primului polimorfism (p=0.017) precum și a alelei Leu a polimorfismului Met229Leu (p=0.038) [65]. Cele două polimorfisme sunt în strâns asociere disequilibrium, adevăratul locus de susceptibilitate părând a fi polimorfismul de la nivelul regiunii 5’UTR care influențează activitatea transcripțională a promotorului genei UCP1. [Mori și col.. 2001] Genele UCP2 și UCP3 sunt localizate pe cromozomul 11q13 distanța dintre ele fiind de doar 7kb. În această regiune
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
T2DM. Astfel, asociația unor polimorfisme ale UCP3 cu T2DM la subiecți cu obezitate severă a fost descrisă în populația din Franța [69]. Un alt polimorfism (-55 C/T din exonul 1 al genei) s-a dovedit a fi implicat în susceptibilitatea T2DM. Astfel, pe populația din Franța, homozigoții TT au prezentat un profil lipidic mai aterogen dar surprinzător, risc mai mic de apariție a T2DM, subiecții homozigoți CC având risc crescut pentru T2DM [63]. Aceste rezultate nu au putut fi confirmate
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
endocrină”. Nu vom reveni aici asupra semnificației funcționale a peptidelor hormonale adipocitare care includ printre altele leptina, TNF?, adiponectina și rezistina. Amintim doar că toate acestea au fost implicate în patogeneza insulinorezistenței și prin aceasta ele sunt candidate importante pentru susceptibilitatea genetică T2DM. Studiul genei TNF? a dus la identificarea unui polimorfism -308 G/A la nivelul promotorului, polimorfism care se pare că este asociat cu obezitatea (mai ales la femei) și cu insulinorezistența [44]. Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
din regiunea Quebec, Canada [31]. 3. Genetica Complicațiilor Cronice ale DZ Complicațiile cronice ale diabetului zaharat reprezintă în prezent principala cauză de morbiditate și mortalitate la pacienții diabetici. Ideea că în spatele apariției complicațiilor cronice există și o bază genetică de susceptibilitate a pornit de la observația empirică că există pacienți diabetici care fac precoce complicații severe în ciuda unui control glicemic satisfăcător, sugerând existența unei puternice predispoziții pentru acestea. Există în același timp și cazuri (este drept foarte rare) de pacienți diabetici cu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
atât la nivel de macro cât și de microcirculație. Cele mai studiate gene au fost cele legate de controlul tensiunii arteriale, în special gena Enzimei de Conversie a Angiotensinei și cea a Angiotensinogenului, existând unele date privind implicarea acestora în susceptibilitatea pentru boala renală diabetică. Pe lângă acestea, un interes mai mare a fost acordat genelor Aldozo Reductazei și Receptorilor pentru produșii finali de glicozilare avansată (RAGE), existând unele date privind asocierea unor polimorfisme ale genei aldozo reductazei cu Retinopatia Diabetică.
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
prin această tehnică. Specificitatea este de asemenea redusă. Aspectele CT pot fi sugestive în aceeași măsură pentru tumori de grad mic, hemoragii sau granuloame. IRM Secvența IRM T2, gradient-eco, este cel mai sensibil test datorită sensibilității înalte la artefactele de susceptibilitate [7] (fig. 5.46 D). Aspectele imagistice sunt similare celor din MAV în general: un nucleu cu semnal mixt cu un inel periferic cu semnal redus, aspect descris uneori ca „popcorn” (fig. 5.46 A,C). Diagnosticul este și mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
TNF-α, IL-1, interferonul γ, superfamilia IL-6, IL-8, IL-12, IL-17 și factorul inhibitor al migrației macrofagelor sunt principalele citokine proinflamatorii. În cursul inflamației, apare răspunsul antiinflamator care se asociază cu producerea de citokine antiinflamatorii, ce conduce la depresie imună și crește susceptibilitatea la infecții. Citokinele antiinflamatorii sunt capabile să inhibe producerea de IL-1 și TNF-α. Unele citokine pot avea proprietăți atât proinflamatorii cât și antiinflamatorii în funcție de natura semnalelor primite, de natura celulelor țintă și de timpul de expunere. Citokinele produse de celulele
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
neutrofile și limfocite. Depresia funcției neutrofilelor în sepsis pare să fie mediată de C5a. In vivo a fost observat un răspuns alterat însoțit de un număr scăzut de celule imune și markeri de suprafață. Alterarea funcției celulei imune poate crește susceptibilitatea la infecție și, în același timp, poate opera ca o măsură adaptativă ce protejează gazda de un răspuns proinflamator fulminant. Această stare de imunodepresie celulară denumită și anergie reduce apoptoza în unele celule, cum ar fi neutrofilele circulante și macrofagele
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Montravers în 2009 (171). Au fost urmăriți pacienții operați sau drenați percutan pentru IIA și care aveau culturi pozitive. Seguin și colaboratorii (233) au publicat rezultatele unui alt studiu observațional ce sa dorit a evalua diferențele microbiologice, particularitățile bacteriene și susceptibilitatea la antibiotice a germenilor implicați în infecțiile intraabdominale comunitare și nosocomiale. Au fost analizate 44 de peritonite comunitare și 49 nosocomiale, din care 35 postoperatorii. Bacteriile multidrog rezistente (MDR0 au fost asociate cu spitalizările anterioare ale pacienților, terapia antimicrobiană, tratamentul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
rezistente, Polimixina B și Polimixina E (Colistin) rămân medicamente de elecție în ciuda toxicității lor (92). Studiul SMART care a monitorizat rezistența antimicrobiană a P. aeruginosa în perioada 2005-2007 a concluzionat că cei mai activi agenți antimicrobieni sunt Amikacina și Piperacilina/ tazobactam (susceptibilitate 86,5%). După Lin (151) Pseudomonas aeruginosa se întâlnește nu numai în IIA îngrijite în secția de terapie intensivă ci și în apendicitele comunitare, selectându-se după terapia de primă intenție (248). Acinetobacter baumanii Este un germen multidrog rezistent, implicat
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și la Metronidazol, Imipenem, Piperaciclină/Tazobactam (208, 279). Cele mai multe laboratoare nu izolează de rutină germenii din grupul Bacteroides fragilis, din cauza unor deficiențe tehnice. Ca urmare, tratamentul infecțiilor determinate de anaerobi este făcut empiric pe baza rapoartelor publicate privind patternul și susceptibilitatea (245). Aldridge și colab.( 2) au realizat un studiu multicentric pe 556 de produse biologice anaerobe predominant intraabdominale. La Piperacilina/tazobactam, toți germenii au fost sensibili; o rezistență de sub 0,5% s-a înregistrat pentru Imipenem, Meropenem și Metronidazol. Cea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
2) au realizat un studiu multicentric pe 556 de produse biologice anaerobe predominant intraabdominale. La Piperacilina/tazobactam, toți germenii au fost sensibili; o rezistență de sub 0,5% s-a înregistrat pentru Imipenem, Meropenem și Metronidazol. Cea mai mică sensibilitate și susceptibilitate au fost pentru Ciprofloxacin și Clindamicină. Un alt studiu efectuat de Snydman și colab. (245) în 10 centre medicale din SUA, între 1997-2004, a urmărit susceptibilitatea diverselor specii de Bacteroides fragilis la antibiotice. Rezistența la carbopeneme a fost sub 1
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
5% s-a înregistrat pentru Imipenem, Meropenem și Metronidazol. Cea mai mică sensibilitate și susceptibilitate au fost pentru Ciprofloxacin și Clindamicină. Un alt studiu efectuat de Snydman și colab. (245) în 10 centre medicale din SUA, între 1997-2004, a urmărit susceptibilitatea diverselor specii de Bacteroides fragilis la antibiotice. Rezistența la carbopeneme a fost sub 1,5%. Au fost înregistrate specii rezistente la Ampicilină-sulbactam, Cefoxitin, Piperacilina-tazobactam. Pentru Clindamicină și Moxifloxacină rata rezistenței a fost în creștere în decursul a 5 ani. În
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
respectarea orarului injecțiilor cu insulină și a meselor): „Accept că am diabet zaharat dar nu pot face toate acestea”. Astfel, majoritatea pacienților vor opune în continuare rezistență la aderarea la dietă. În plan comportamental, aceasta fază se manifestă printr-o susceptibilitate crescută, îndoială și tendințe interogative; aceștia întreabă despre același aspect sau problemă legată de tratament mai multe persoane ale echipei medicale. De asemenea, pacientul are și tendințe interpretative (interpretând greșit unele răspunsuri în goana lui după „certitudini”). În acestă fază
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
de DG este scăderea răspunsului insulinic secretor la administrarea de glucoză (5, 11, 13, 14, 45, 57). Subgrupul principal de gravide cu DG este caracterizat prin progresia postpartum către T2DM. El prezintă o mare heterogenitate din punct de vedere al susceptibilității genetice pentru T2DM și al fenotipurilor clinice. Majoritate gravidelor din acest grup prezintă obezitate dinainte de sarcină sau o creștere importantă în greutate pe parcursul sarcinii. Gradul de obezitate postpartum, mai ales al celei abdominale, este determinantul major al sensibilității la insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
sau a grefei vasculare sintetice poate determina insuficiență aortică sau mitrală severă, cu sau fără ruptură de valve. în această situație, IC acută este o indicație de intervenție chirurgicală reparatorie de urgență și tratament antibiotic prelungit. Calcificările valvulare determină o susceptibilitate crescută a pacienților cu uremie cronică pentru endocardită bacteriană. Starea septică în absența 379AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL endocarditei bacteriene este de asemenea un eveniment frecvent la pacienții cu uremie cronică, fiind legat de prezența cateterului venos central, a grefei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]