1,118 matches
-
la care se uita. ă Curvă ordinară, comentă Tolkachenco, înghițind din greu. și când te gândești că toate astea s-au întâmplat deasupra mea. Las că pun eu mâna pe Govorov. ă Să nu spui nimic. Să nu îl faci suspicios. Mă înțelegi? Poate fi foarte periculos. Asta este investigația unei crime. În clipa în care se întoarce, îmi trimiți vorbă. Sunt locotentul Salitov de la biroul de poliție al districtului Haymarket, stația de pe Aleea Storliarni. ă O cunosc. Nu că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la tranzacții și mai îndoielnice. Spionul dumitale l-a pierdut. Poate că a încercat în altă parte și a reușit. ă Criminalul avea deja o sursă pentru acidul cianhidric, argumentă Porfiri. După cum o dovesdește moartea lui Boria. ă Dar este suspicios să cumperi prea mult de la aceeași sursă. Liputin vorbi ca și cum sitația era lămurită. ă Mai trebuie să luăm în considerare ceva, spuse Porfiri. Banii. Virginski nu are cum să aibă atâția bani. Dacă ar fi vrut acid cianhidric, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la o mie de versete depărtare la Optina Pustin. Dacă v-ați fi dat osteneala să îmi verificați alibiul, nu v-ați mai face de râs cu aceste acuzații absurde și nefondate. ă Dar v-am verificat alibiul. Sunt întodeauna suspicios în privința oamenilor care se chinuie să își găsească un alibi înainte de a fi fost acuzați de ceva, cum e cazul dumneavoastră. Așa că l-am delegat pe adjunctul magistratului investigator din Kaluga să vorbească personal cu Părintele Ambrozie. Din fericire, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el Înapoi. Pentru Paul banii ăștia sunt mărunțiș... totuși, cum o să ajungeți acolo? — Cu autobuzul, spuse Desert Rose. — Cu autobuzul? Ce fel de mare producător internațional ești, dacă trebuie să mergi cu autobuzul la San Francisco? Întrebă el, dintr-odată suspicios. Desert Rose păli. — Cum de nu-ți plătește Charlie biletul de avion dacă te iubește? Și dacă e atât de șmecher? Avea dreptate. Lui Kitty i se făcu milă de prietena ei, trebuia s-o salveze. — David, e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pot răpune cu calmul lor de L.A.! Dar nu e adevărat, mai degrabă Îi răpui tu pe ei cu agerimea de New York. Pentru că noi suntem mai autentici aici, În New York, iar ei nu știu cum să facă față acestui lucru. Sunt foarte suspicioși. Sau disprețuitori. Kitty Își privi surprinsă prietena, dar n-o Întrerupse. — Eram odată Într-un restaurant, văzusem un tânăr foarte drăguț. L-am Întrebat dacă pot să-i fac o poză. Avea o față foarte interesantă, m-a inspirat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
liber - eu fericit“ - Zanfir Mic, dar nu așa mic. Simpatic. Zâmbește. Gluma învelește orice ar spune, orice ar cere. Așa a meritat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Cadrele începuse să devină suspicioase, de ce nu mai iese din cameră cutare la raport, și au trimis un „sifon“, un informator de-al lor în cameră la mine. Conștient că e informator, conștient că e cu garda - n-am avut nimic împotrivă. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de specific femeilor, puse stăpânire pe ea. Degetele cu unghiile roșii, proaspăt date cu ojă, se târau deja spre plic, asemenea unui șarpe. — Bine, dacă spui tu. — Citește-o tare! N-am de ce să mă tem. Fetele de azi sunt suspicioase și geloase. E o chestiune verificată. O urmări cu privirea în timp ce rupea, cu măiestrie, plicul și scotea scrisoarea. Nu părea otrăvită. Era scrisă pe hârtie subțire, transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bune cu el, dar după experiența pe care o avusese în Shinjuku, și-a dat seama că știe atât de puțină japoneză încât, dacă nu este foarte atent, poate face oricând o gafă. Totuși s-a hotărât să nu fie suspicios, indiferent de modul în care se purta cu el cel pe care avea să-l cunoască. Chiar dacă va fi înșelat, el va continua să-și păstreze încrederea. Doar acesta era unul dintre scopurile venirii lui în Japonia. Lăsase în urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îmbrăcați și iei în halate albe, stăteau la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși la Tomoe și Gaston. Curtea era inundată de mirosul greu pe care-l simțiseră încă din stradă. — De unde mirosul ăsta? întrebă Tomoe. — O să vă obișnuiți. E miros de chimicale folosite de fabricile de piei din zonă. Sunt două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-a așezat pe jos și a început să-și desfacă șireturile de la pantofii lui jerpeliți. — Ce faci, Gas? întrebă Endō suspicios. — Kobayashi-san e bătrân. Mă bag eu în apă, explică el zâmbind, în timp ce intra cu picioarele în mlaștină. O, e rece ca gheața... Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e o cutie, spuse Kobayashi ușurat. Legați-o cu frânghia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi suspicios. Zero Îi Întoarse privirea, sfidându-l, trecându-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi groase gen rasta, din cauza inelului de argint care-i strălucea În nara dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Casa Presei... - M-am răzgândit. - Dacă știam de la-nceput, nu făceam cursa! - Dar n-ai știut. Și, în plus, poate primești și-un bacșiș, spusese Zogru, zâmbind la gândul că n-o să-i dea nimic. Și pentru că șoferul o privise suspicios pe femeia care părea că se schimbase cu totul, mai spusese un poate, țuguindu-și buzele femeiește. Îi luase aproape o jumătate de oră să ajungă aici, dar institutul era aproape. Totuși, a mai făcut câteva minute bune, căci taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl făcea să fie alt om. Nu vorbea despre nimic altceva în afară de răzbunarea fratelui său și credea că atacul pe care îl îndurase și bătălia cu armata de îngeri erau doar semne ale bătăliei înfricoșătoare care avea să vină. Devenise suspicios cu oricine încerca să-i calmeze temerile și nu-l mai suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Sau poate femeile ar fi trebuit să-i trimită un semn Rebecăi, care era nu doar soacra, dar și mătușa lor. Nu vorbeau însă deloc despre faptul că Iacob se schimbase. Omul plin de curaj și încredere devenise nesigur și suspicios. Tatăl pe care îl știam cald și tandru, devenise poruncitor și rece. Poate credeau că i se trage de la boală sau poate pur și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zâmbit. - E minunat că ai găsit atâta fericire. O să-i spun Leei și atunci n-o să mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște ziduri. De fapt, cred că îi e dor de tine. Dar o să-i povestesc despre luminițele din ochii tăi, despre zâmbetul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar el stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai albi și mai strâmbi dinți pe care i-am văzut vreodată și, când râde, i se ridică un colț al buzei de sus. — Am zis să dau buzna peste voi, când te sărbătoresc. Privirea i se răsucește spre restaurant, suspicioasă. Dar credeam că am întârziat. Ce s-a întâmplat ? — Păi... șovăi. Chestia a fost că... mama și Daniel... — Au plecat devreme ? În timp ce mă privește, expresia Freyei se transformă în groaza cea mai pură. N-au apărut ? Iisuse Hristoase, ce nemernici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
femei cât casa, într-un balonzaid bej și mă las ușor în jos, ca să nu mă vadă. Însă aceasta nu stă locului, și trebuie să mă mișc și eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă privește ușor suspicioasă. Ești de la agenție ? ȘASE Habar n-am despre ce vorbește femeia asta. Nu înțeleg ce spune. Mă doare atât de tare capul că abia dacă mă pot uita la ea. — Te simți bine ? Mă fixează cu atenție. Arăți ca naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Uite ce e... te rog, ascultă-mă. Mă frec pe fața transpirată. Nu am nici cea mai mică intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât sunt de epuizată. Fugeam de... ceva. Aveam nevoie de un loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
facă curat într-o casă ? — Evident că știu cum se face curat într-o casă. Îmi dau ochii peste cap. I-am spus mamei despre tine aseară. Îmi zâmbește brusc, de parcă tocmai și-ar fi amintit conversația, și îl fixez suspicioasă. Ce-a zis ? — Oricum, spune Nathaniel ridicând privirea, a zis că e de acord să te învețe să gătești. Și eu i-am zis că probabil ai nevoie și de ponturi pentru curățenie... — N-am nevoie de ponturi pentru curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu știai. Mă uit la chipul lui hotărât. N-are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui în avion... — Nu ! zic mai vehement decât aș fi vrut. Nu ! Mă... distrez foarte bine. E în regulă. La celălalt capăt al firului se lasă o tăcere suspicioasă. Fir-ar să fie. Freya mă cunoaște ca pe buzunarele ei. Cu un bărbat ? îi aud vocea, într-un final. Poate. Zâmbesc fără să vreau. Da. — Detalii ? — E prea devreme. Dar e... îți închipui. Drăguț. Zâmbesc prostește spre propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Uite-o și pe fata aia Sarah de la departamentul de Litigii, care aștepta și ea să fie făcută partener. Habar n-am dacă or fi facut-o. — Ce faci ? Melissa a intrat în bucătărie fără s-o aud. Mă privește suspicioasă. E a mea. Pe bune acum. Ce crede, că-i fur broșura ? — Făceam doar puțină ordine în lucrurile tale, zic cu subînțeles, lăsând broșura jos. Am nevoie de masă. — A. Mersi. Melissa se freacă pe față. Arată ca naiba de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]