2,825 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > "SUSPINÂND... " DE DENIS SULINȚAN Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulce nea ce ai venit, În amurgul lunii reci, Nicidecum nu am clipit, Cât te-am așteptat pe veci.. Glasul verde
SUSPINÂND... DE DENIS SULINŢAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363567_a_364896]
-
întins de nea, Ce mințile-mi acoperi. Stând cu gândul doar la ea, Cum mi te mai descoperi ... Gândurile-mi le potolește, Inima ... chiar mi-o oprește. Nici Ea nu s-a gândit, Că El o mai iubește... Referință Bibliografică: Suspinând... de Denis Sulințan / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1087, Anul III, 22 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SUSPINÂND... DE DENIS SULINŢAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363567_a_364896]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ROUĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului ROUĂ (sonet) de Leonte Petre Din lacrimile nopții ce se trece Sclipesc în iarbă boabele de rouă, Se-aude cum suspină luna nouă Și-i pare rău că trebuie să plece. E apă-n iarba moale, zici că plouă Și-n dimineață aerul e rece, Noaptea cu ziua timpul și-l petrece, Și se-nțeleg prea bine amândouă. Culoarea se așează
ROUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362345_a_363674]
-
Silvica s-a uitat mirată la el,a luat tăvița,ridicând din umeri:prostii!Apoi,fiecare plutește în lacul său de activitate,navigând cu toate pânzele sus.Gigi zboară pe telecomandă prin pădurea de știri,înfruntă uraganele din trillere și suspină prin telenovele.Silvica înnoată prin valuri spumoase de facturi și note de plată.Fiecare este fericit în felul lui.Amândoi se bucură,se supără,se concentrează,urmărind rezultatul,răsuflă ușurați când le iese cum au vrut și se înciudează dacă
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
dură mult,pentru că prinseră din nou amplitudine.Silvia a început să plângă,să geamă și să țipe în somn: -Nuuu!nu,nu! Gigi se sperie,dădu televizorul încet și o îmbrățișă:gata,gata,hai...liniștește-te! Silvia s-a trezit,suspinând: -Vai,Gigi,știi ce am visat? Că alergam printr-un labirint și a apărut unul de la televizine care striga:asta e,asta e!vinovată,vinovată!Au mai apărut și alții care a-nceput să strige:vinovată,vinovată!S-o prindem
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
mierlă prin păduri, of, of, of, Rob îi Lucaci în lanțuri Pentru sfânta libertate De care noi n-avem parte. Nu fi mierlă supărată, of, of, of, Nu-i robia ne-ncetată, Vine dalba primăvară, Fi-va Lucaci liber iară. Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-te până la Sătmar Unde-i Lucaci la-nchisoare, Nu vede nici cer, nici soare Și să-i spui închinăciune De la-ntreaga națiune, Că el mândru s-a luptat Ca român înflăcărat. Doina a fost
CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362511_a_363840]
-
stoarse... Zgâriat pe obraz de cuvinte haine plângea cerul, mâhnit, cu comete-suspine, iar pe-o geană de dor un schelet de aripă survola rătăcit pas târziu, neagră clipă ... Doar ecoul în vis și-n lumină rănit al clepsidrei de versuri, suspina la zenit... Eu, în timp ce urcam dând din aripi, spre ea, mi-am pierdut amintirile cărnii pe-o stea și în urmă privind, tulburat, am văzut cum condiția umană se reface în lut. Referință Bibliografică: Timpul / Florin T. Roman : Confluențe Literare
TIMPUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361035_a_362364]
-
rar și tainic, printre valuri, Un cântec grav de voci bizare Vuind prelung; departe-n zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
cu bătăile inimii, în adânc focul îți arde în vâlvătăi, prin ceață, dincolo de orizont, te pot vedea, un izvor te duce la acel tărâm uitat, acolo unde sufletele curajoase își îngroapă inima sub un munte de frunze moarte, iar îngerii suspină, căutând mirosuri prin urme, în speranța primei raze de soare. Un ritm fără sfârșit își continuă firul exilat ca tăcerea, prin limpezimea apelor adânci, în spatele oglinzii se-aude o mișcare. Iar este primăvară, și, iar, va înflori liliacul alb! O
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
feriți de educația TV-ului până la 2-3 ani... așa că pregătiți-vă rapid să le dați educația de bază. Șapte ani s-au redus drastic la maxim trei! Dialogul e subtil, uneori naiv de umanitar si umanist, încântător, îl citești și suspini în amintirea altor anotimpuri mai blânde. Senzațiile ca și iubirea îi umplu firea de explicații ale spiritului, caută în păreri savante, în mecanismele biochimice ale organismului de unde izbucnește la un moment dat, pur si simplu constatarea, ‘’ Stiu ce este fericirea
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
cuprind într-o dulce dezmierdare. „Rămas bun, casă tristă și de-ntuneric plină, De neagra ta-nchisoare mi-e groază și mi-e silă; În zori, m-ademenește viață și lumină Și ape ce-mi murmură și vânturi ce-mi suspină.” La țară, fiecare moment își are plăcerile sale. De cum se desprimăvărează și până-n iarnă, natura se înfățișează în atâtea minunate chipuri, își schimbă mereu podoabele, ferindu-ne de plictiseala și de monotonia vieții de oraș. Primăvara, soarele prietenos își revarsă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
în palate de aur, argint și aramă - uitând de marele Alexandru Macedon, care a cerut să fie îngropat cu mâinile în afara cosciugului, să vadă lumea întreagă că nu a luat nimic cu el, din bogățiile imperiului, în lumea cea veșnică. Suspinând, frumoasa Sultănică a Domneștiului, își spune ca pentru ea: „până și zeii se sting!” Sorbindu-și cafeaua, Barbu Delavrancea o întreabă cum a scăpat vie din mâna tiranului căprar? - Simplu, îi răspunde, simplu, domnule Barbu. Am fost în audiență la
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
din discuțiile mele cu medicul Teja Papahagi, ce se întorsese din Europa, îl întreb după multe povestiri frumoase: „De ce nu ați rămas dincolo, domnule doctor, mai ales în Germania, unde vă sunt și surorile”?. După un moment de tăcere, a suspinat adânc și îmi spuse: „Neluțule, acolo îmi lipsesc multe, care nu țin de baza materială. Îmi lipsești tu, familia Mitucă, Năică Avram, îmi lipsește cântecul cucului primăvara, îmi lipsește chiar fluierul lui Nae lu' Doguță”. Am rămas surprins de răspunsul
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
din discuțiile mele cu medicul Teja Papahagi, ce se întorsese din Europa, îl întreb după multe povestiri frumoase: „De ce nu ați rămas dincolo, domnule doctor, mai ales în Germania, unde vă sunt și surorile”?. După un moment de tăcere, a suspinat adânc și îmi spuse: „Neluțule, acolo îmi lipsesc multe, care nu țin de baza materială. Îmi lipsești tu, familia Mitucă, Năică Avram, îmi lipsește cântecul cucului primăvara, îmi lipsește chiar fluierul lui Nae lu' Doguță”. Am rămas surprins de răspunsul
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
sufoc, vreau să plec! -Unde să pleci, draga mea? Suntem în tren și mai avem puțin până la Constanța; uite, stai în brațe la mine și liniștește-te, da? M-am așezat cu greu în brațele lui și am început să suspin ușor...Doamne, de unde o mai avea atâta răbdare cu mine? Dar nu am nici o vină...nu vreau să-i fac zile negre...negre, negru, noroi, umbră, întuneric, moarte...cuvintele se îngrămădeau cu o viteză fantastică trăgând după ele imagini înfiorătoare
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
la bietul lui prieten care i-a salvat viața, numai el știe cum a fost! Dar să mori departe de țară, departe de părinți, de frați și de surori... Aceste gânduri parcă-i alimentau plânsul, lacrimile se făceau șuvoi și suspina fără oprire. Gyros s-a întors cu fața către ea. Așa era, cum intuise Mădălina. Plângea. S-a dus spre el și i-a luat mâna dreaptă în mâinile ei delicate. Nu știa de ce făcea acest gest. I-a sărutat
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
întărit pe mine foarte mult, când am citit din Biblie versetul acela: " Niciodată n-o să vă las". Cântă Marius Livanu: ?n Tine-i odihnă, când sufletul frânt, Se-apleacă-n tăcerea de rece mormânt, ?n Tine-i puterea, când Duhul zdrobit, Te-așteaptă-n suspine, De patimi robit. Ioan Ciobotă: O statistică spune că 19 milioane de americani suferă de depresie. Dintre aceștia 3 milioane sunt tineri, iar ce au comun toți acești 3 milioane de tineri care suferă de depresie este o viață dinainte de
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
Nimeni nu-și laudă însă propria bundiță înflorată, din blană de dihor. Nici casele arătoase, ca niște bijuterii. Nici caii semeți de la înaltele faetoane. Fiecare bucovinean însă se simte bine când este lăudat de altul! Unul de la munte laudă și suspină după coșarele pline cu știuleti de porumb ale țăranilor de la câmpie. Altul de la țară privește cu sfințenie și jinduiește vârfurile înalte ale molizilor și brazilor de la munte, cu trunchiurile drepte ca niște coloane de catedrală, numai bune de zidit case
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a meditației, căci reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
eu, măcar, Când cazi, în brațe să te prind Și să te strâng cu drag și blând, Suflare prin sărut să-ți dau, Din somn, din suflet și din gând Tot răul strâns să ți-l preiau, Suspinele ce le suspini Și-al patimilor abur gros, Să port coroana ta de spini Și crucea ta, ca un cristos... Și când te vei trezi să fiu La căpătâiul tău un fir Ca de lumină, purpuriu Pe geana ta, un strop de mir
PE GEANA TA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364160_a_365489]
-
Rusalim ! Prima-l duce acasă, Într-o după-masă, Iubită se lasă, Lui însa nu-i pasă Că e... sedus ! A doua încet, În mare secret, Într-un Chevrolet, Trece la concret Și el e ... dus ! A treia haină, Plânge și suspină C-ar fi fost virgină, El fiind de vină ... Și-i cere bani ! Junele zâmbește, Crezând că glumește, Nici nu se gândește Că ocna-l pândește Pentru mulți ani ! A doua naivă, Chiar dacă e divă, Cade-n recidivă Și-i
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
să bem o cafea Ți-o fac cu caimac, aromata Mai leapădă-ți coasă cea grea Și mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine ești, Moarte, în doliu? De ce tot suspini și oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce câștigi? Ai venit să mă iei în persoana Prea mare onoare îmi faci Din toată
CORNELIU VADIM TUDOR (1949-2015) : ULTIMA CAFEA//EU VOI MURI DEFINITIV,ODATA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363231_a_364560]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PE STRUNELE IUBIRII CANT Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ascult chemarea din abside... Nu mai suspin, nu mă frământ Și-n calea care se deschide Pe strunele iubirii cânt. Dorințe-abia întrevăzute Din pumnii zorilor culeg, Nuanțe sacre, neștiute, Încep ușor să le dezleg. Ies din desișul neputinței Cu gândul ferm și pas întins, Iar prin altarele
PE STRUNELE IUBIRII CANT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368311_a_369640]
-
vântului ne dă concurs Și brumele le pune în culegeri. Tristețea o respinge prin recurs, Alungă ură și neînțelegeri, Dilemele le-ascunde prin alegeri, Dar frunzele-s uscate pe parcurs. Ascunsă-n bolta neagră, plânge lună, Prin ceața deasă, soarele suspină, Se iau de mână toamnă și furtună. Dar noi călătorim tot spre lumină, Că dragostea ne ține împreună Și inima de fericire-i plină. PLOAIA PLÂNGE E tristă toamna, tremură, suspină, Că cerul ei este din nou pustiu Și-n
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
-n bolta neagră, plânge lună, Prin ceața deasă, soarele suspină, Se iau de mână toamnă și furtună. Dar noi călătorim tot spre lumină, Că dragostea ne ține împreună Și inima de fericire-i plină. PLOAIA PLÂNGE E tristă toamna, tremură, suspină, Că cerul ei este din nou pustiu Și-n miezul zilei s-a făcut târziu Și nu mai e nici soare, nici lumină. Aduce iar furtună vântul viu, În suflete tristețea se anină Și-n inima de doruri mult prea
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]