1,062 matches
-
deoarece am sentimentul că monologul lui Finn este complet pe lângă subiect. —Finn, îl întreb, în timp ce el pare să rememoreze toate relele pe care i le-a făcut Barney, de ce te-ai despărțit tu de Vanessa? Dă din umeri. Din cauza veșnicelor tâmpenii. —Dar... — N-am chef să discut despre asta, bine? E mai bine să renunț. Și cum s-au cunoscut ei după ce voi v-ați despărțit? l-am întrebat, fiindcă nu eram în stare să mi-l imaginez pe Barney trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimeni de mișcarea feministă la Alcoolicii Anonimi? — Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu înseamnă altceva. Deci, ai putea să înlocuiești pronumele El cu Ea? Finn dă ochii peste cap, așa cum fac toți bărbații care au de-a face cu astfel de tâmpenii feministe, însă Jake se preface că nu vede, ceea ce mă enervează și mai tare, într-un mod aproape pervers. Poate cineva să atingă perfecțiunea în toate, așa cum se prezintă Jake în fața noastră? Nu, eu nu cred că este posibil. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E prea mitocan. Acum exagerează din cauza anturajului pretențios și i se pare interesant să se holbeze în decolteurile noastre. Vijay, pe de altă parte, se uită oriunde, numai la sânii mei nu, și nu știu dacă asta e timiditate sau tâmpenie. Colțurile gurii îi sunt pline de grăsime și de sare de la chipsuri. Totdeauna l-am văzut murdărindu-se ca un porc în timp ce mănâncă. Îmi pare bine să te cunosc, Daisy, zice Vijay, strângându-i mâna. Finn chiar că a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stă acum, îi pot vedea fundul, care este micuț și incitant de tare. —Știi, zic eu chicotind, șeful nostru are un funduleț foarte drăguț. Davey se uită cu dispreț la paharul meu: Numai la beție ai fi putut spune asemenea tâmpenii, se pronunță el sec. Ai să te simți ca naiba mâine dimineață. Un zgomot groaznic, venind din colțul camerei, ne pune brusc timpanele la încercare. E ca o combinație între o alarmă auto și urletul de împerechere al unor animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a fost scris să ne întâlnim ca să ne ajutăm, să fim un fel de popasuri, nu destinația în sine. Mă întreb de unde vine tot acest misticism de factură budistă. Niciodată până acum nu l-am auzit pe Jake debitând asemenea tâmpenii: s-a arătat chiar un susținător al ideii de autodeterminare și de control asupra propriei vieți. De asta ai adus subiectul Patrick în discuție? Pare dezorientat, chiar supărat. Ne învârtim în jurul cozii, spune el. Nu văd ce rost are toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ocupă și cu astfel de lucruri. Pare că vor o relație, dar, când într-adevăr se întâmplă ceva serios, intră în panică. Se mai întâmplă. Aș fi vrut doar să fie cinstit și să-mi spună adevărul, în loc să-mi servească tâmpeniile alea mistice, mă lamentez eu. A participat la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, ar trebui să se priceapă să-și exprime sentimentele și să fie sincer în aceste privințe... Bolborosesc, sorbind cu paiul ultimele picături din pahar. Daisy e pe fază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asta a fost o scăpare de moment. Cred că Jake a avut dreptate, până la urmă: el a fost doar o treaptă pentru mine, și nu destinația mea. O experiență de deconectare și nu dragoste adevărată. E straniu că, în ciuda tuturor tâmpeniilor și jocurilor absurde, a reușit totuși să pună punctul pe i cu privire la situația noastră; și e ironic că, deși la început nu am fost de acord cu el, acum am ajuns să accept opinia lui, pe când el, prin toate mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bubuituri? întreabă Jennifer, cu simț practic. Ca și cum ar fi aruncat lucruri prin casă. —Jim? mă mir eu, fără să mi-l pot imagina pe Jim cel moale ca o legumă aruncând lucruri prin casă. — Nu crezi c-ar face vreo tâmpenie, nu? întreabă Finn. Nu știu, zice Ben repede, închizându-și cu un gest brusc telefonul. Dar nu-mi sună a bine ce auzeam. Eu mă duc la el. —Trebuie să mergem toți, dă Jennifer sentința, ridicându-se de pe scaun. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
caută Moise aici, nu e prea primordial?” „E disputa cu privire la unguentum armarium sau, altfel spus, la weapon salve. Medici iluștri discută timp de cincizeci de ani dacă unguentul ăsta, Întins pe arma cu care s-a tras, poate vindeca rana”. „Tâmpenii. Și asta e știință?” „Nu În sensul În care o Înțelegem noi. Dar discutau despre treaba asta pentru că de puțin timp se descoperiseră minunile Înfăptuite de magnet și se convinseseră că puteau exista acțiuni la distanță. Cum spune și magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de vin pelin după noi, mâncarea deja aburea. Pui cu smântână. Înfulecăm cu mare poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vișiniu, studiindu-și manichiura cu mare concentrare, spunea că e posibil să existe și revelații mistice, dar că el unul nu fusese vizitat de niciuna. Capul lui rotund, cu fălci masive, sugera exact contrariul: nu, nu există niciun fel de tâmpenie mistică, există doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta. Crezându-se singur, încerca să se relaxeze: cu o mână se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care să-l numesc Hanibal și o fetiță, Libelula. Ce tâmpenie! Cum te simți? Ți-au dat drumul așa de repede? Mda, am mai stat o oră după chiuretaj la clinică, apoi am chemat un taxi și am venit acasă. Cum să mă simt? Slăbită, fragilă, am pierdut mult sânge. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai fi și-n capu'lui? Mi-e și groază să-mi închipui... Din punctul meu de vedere, Vierme era cu mult, cu mult mai potrivit, șopocăiește Fratele. Și din al meu! îl confirmă Dănuț. Plecați, băi, d-acilea, cu tâmpeniile voastre! se scutură, cu suspiciune, Boss. Haladiților. Sile se ridicase deja, după ce Îngerul îi pusese părintește ambele mâini pe creștet, murmurând o rugăciune scurtă și descrisese larg semnul crucii, pe deasupra Namilei, către sfârșit. Din această clipă și până vom împlini
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bursucul și cu Iepurele! Băă...! Vă leg! Vă pui brățările! Ce p...la mea! Cu mine nu vă merge! Nu există monștri! Voi v-ați troscăit ca porcii, la Pomu', cavalerilor și p'ormă-ați început să vă țineți de tâmpenii și de năsărâmbe! Hârrr...! îi mârâie agentul. Arhanghelul, Bursucul, Iepurele, astea sunt poreclele lor? se arată interesat nenea Sandu, scriind de zor în bloc-notes. Semnalmente, ceva? Se poate spune și că sunt porecle. Ce știu eu? Sunt doar un poet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru resemnat. ― Cred că ar fi fost o tâmpenie să ne așteptăm la condiții mai bune. Dar să nu ne pierdem speranța. E destulă atmosferă ca să ne îngreuneze și mai mult vederea. Aș fi preferat să nu fie deloc, dar nu noi am creat pustiul ăsta. ― Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de ocnaș. Ar trebui să mai vii pe aici pentru probe, din când în când. Replica veni instantaneu: ― M-am ales cu munca cea mai dură pe nava asta. Știți care? (Parker izbucni într-un râs zeflemitor.) Să vă ascult tâmpeniile! ― Scutește-mă! ― Te scutesc după ce reparați modulul 12, nu înainte. Crede-mă. Puse capăt comunicației până să găsească Parker o replică. ― Ce mai e? făcu Brett extrăgându-se din modul. Iar vă ciondăniți? ― Nu. Ne-am zis câteva vorbe dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-i combată sunt esențialmente țânțari și artropode minuscule. În privința sălbăticiei și eficienței, creatura este, față de acestea, așa cum sunt oamenii față de omidă în privința inteligenței. Nici măcar nu ați început să vă închipuiți cum ați putea să o combateți. ― Am ascultat destule tâmpenii! zise Parker întinzând brațul spre cablul electric. Ripley ridică mâna pentru a-l opri. ― Să presupunem că faci parte din echipajul nostru, Ash. Ești ofițerul nostru științific și în același timp instrumentul Companiei. ― Mi-ați acordat inteligența. Cu inteligența vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
însă reacționase altfel. Era indignat, plin de furie. Seara, la Scara Unu, când s-a adunat toată vechea gașcă, le-a povestit totul, mai punând și de la el, iar din povestea lui reieșea că Mendebilul ne prostise pe toți cu tâmpeniile lui, dar că acum și-a dat arama pe față. Vova și cu frati-su s-au repezit la transformator și au șters cu palmele frazele colorate pe care le scrisese Mendebilul cu cretă și care fuseseră de atunci întărite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
filme, ți-am spus bancuri și apoi am trecut la confesiuni amoroase, îmi place la nebunie faptul că tu știi să asculți, că ești mereu atentă, deși nu te-am simțit mereu binevoitoare, îți începusem noaptea trecută (acum cinci nopți) tâmpenia mea de poveste cu Măria, "Bloody Mary", cum te încăpățînezi tu să-i spui când te sâcâi prea tare cu ea. Acum vrei neapărat să știi dacă am fost până la urmă la ziua ei. Afacerea asta mă umilește. Dacă n-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Claudiule? insistă Marcel, pe care această nouă succesiune de vești pare să-l dărîme. De ce face așa? — De plictiseală. De plictiseală și pentru că e un bou. O să-i scriu lu’ mă-sa că e un bou și că face numai tîmpenii. După o clipă de tăcere, ca un moment de reflecție la cele ce au fost spuse, o voce din spatele meu adaugă: — Și că e damblagiu? Și că e damblagiu, Încuviințează Claudiu. — Și ce crezi c-o să zică mă-sa? Întreabă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nebunie. Într-una din zile l-am cunoscut pe Claudiu, tipul Împușcat În picior, a venit și ne-a cerut o țigară, așa că stăteam trei eroi de război și povesteam la scrumiera de aluminiu din capătul culoarului tot felul de tîmpenii, tipul e chiar simpatic, un pic mai scund ca mine, șaten, are o logoree de neoprit, s-a Împușcat În picior singur, În tranșeu, În noaptea În care a Început nebunia, se juca cu arma și pur și simplu s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e clar ce s-a Întîmplat, cert e că acum e mort și figurează În documente ca terorist... O poză de-a lui mort a apărut În ziare - o mărturie a unei morți oribile, cu capul pe jumătate strivit. Ce tîmpenie! Auzind povestea, mi-am dat seama ce prostie am făcut cînd am fugit de Anul Nou din spital, Într-un trening roz. Pe care scria NEON, cu litere cauciucate. Mai bine aveam o țintă. În fine... trei ore În fiecare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
întâi pe o piatră mare din apropiere. Numai că înăuntru nu exista nimic pe care să se poată urca, iar barele de metal, înalte până la nivelul pieptului, își curbau spre interior vârfurile ascuțite ca niște țepușe. Turbat de propria lui tâmpenie și provocat acum de râsetele spectatorilor, alerga de colo-colo, holbându-se prin lentilele stropite de ploaie ale ochelarilor, încercând să găsească un loc pe care să-și rezeme piciorul, străduindu-se să se apuce cu mâinile de marginile curbate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie și Rozanov. Nu reflectase asupra articolului, îl considerase o calomnie nerușinată a unei fițuici locale, pe care nimeni nu o s-o ia în serios sau nu o s-o înțeleagă - își imaginase că toată lumea se va gândi că-i o tâmpenie, iar John Robert nici măcar nu o s-o vadă. Gândul lui zburase pe dată la Hattie și se întrebase ce naiba o să spună ea după toată scena aceea îngrozitoare. Dar acum... Citi și celălalt articol. Își cuprinse în palme fața care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]