1,173 matches
-
valea Ilvei, s-a desfășurat, timp de două seri, ca un evantai de ... II. GEORGETA RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (3), de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE Îmi dau târcoale gândurile sumbre Când sufletul e rug aprins de floare Mi-e teamă de tăcerile din umbre. Vreau vocea-ți caldă, plină de candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș destoinic, săgetând ... Citește mai mult MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBREÎmi dau târcoale gândurile sumbreCând sufletul e rug aprins de floareMi-e teamă de tăcerile din umbre.Vreau vocea-ți caldă, plină de candoareSă unduie ca un izvor prin munteși-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ciozvârtă, o cirtă de timp, o idee de timp și de viață, măcar câteva secunde măcar câteva nanosecunde să-ți prelungești propriul infinit iluzoriu. O, câtă deșertăciune! Iluzia iluziilor! Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagmă!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se înduplecă. Risipitori, avari, ei azvârl în dreapta și-n stânga bancnotele spulberate de vânt, călcate-n picioare
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
i-a fost surpriza când, revenind în încăperea spațioasă și discret luminată, a avut impresia că George se apropriase prea mult de această Flori și mâna lui dreapta coborâse discret sub nivelul blatului mesei, întărindu-i bănuiala ce-i dădea târcoale de la început, că între ei se petrecuse ceva! ...Târziu în noapte, au ajuns acasă. Strada era pustie și doar câte un câine de prin vecini mai lătra pentru liniștea stăpânilor săi, asigurându-i că sunt bine păziți. George a fost
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > VULTURUL DE PIATRĂ Autor: Stroie Mugurel Cătălin Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vulturul de piatră Demult,copil fiind,văzusem un vultur dându-mi târcoale, Dar,atunci,nebăgându-l în seamă,am râs în soare Și-am mers mai departe,întrebând,tot întrebând, De când e vulturul acesta stăpân peste Pământ? Zbura asupră-mi o pasăre mare cu clonț de bazalt, Ochi rece de sticlă scrutând
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]
-
-și mandibula: -Mai să fie! Cred că mi-au revenit și măselele de minte! De le-aș fi avut și aseară, n-aș mai fi lăsat purcelul nemâncat pe jumătate! Reacționară cam leșinat la glumă, căci o amețeală le dădea târcoale de ceva timp, ajungând să-i cuprindă de tot, până la urmă. Pe lista inconvenientelor apăru și faptul că nu puteau verifica timpul scurs. La intrarea în peștera albastră, ceasul Americanului dispăruse. Așadar câtă vreme trecuse? Minute, ore, zile, ani, mai
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
încăperile vilei, căutându-l pe cel care, iubind florile, ar fi trebuit să știe aprecia puritatea. Poate că, explicațiile pe care avea să le primească de la el, ar fi destrămat o parte din disperarea pe care o simți dându-i târcoale, flămândă. Parfumul trandafirilor o învăluia puternic, la fiecare pas, provocându-i o greață acută. Convingându-se că nu îl va găsi acolo, își căută geanta și scoase cu degetele tremurătoare cartea de vizită. Telefonul sună prelung. Neașteptat, Cătălin Damian răspunse
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
văd ! Încerc să-mi amintesc de unde îl cunosc,dar nu-mi da timp să-mi răscolesc memoria. - Tot acolo ești? - Tot.... - Și e bine,e bine? - Da,e bine ! Mă uit la el și nu știu cine este.Alzhaimerul să-mi dea târcole chiar de la vârsta asta? Sau am uitat că sunt trecut deja de prima tinerețe? - Nea Nelu ce mai face? atacă cu altă întrebare. Doi neuroni prin creier se simt scandalizați. Probabil doar pe aceia îi mai am. - Care nea Nelu
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
chestiuni economice însă mi se pare bizar faptul că deși recoltele sunt mai mari ca în anii trecuți, prețul grâului și al pâinii crește constant la Roma. -Hm! interveni Iocentus Maximus, când ,,prada” e bogată, o mulțime de vânători dau târcoale..., spuse acesta cu ironie. Câțiva dintre cei prezenți fură de acord cu spusele sale, înțelegând sensul cuvintelor. -Nu pot pricepe cum..., dacă recolta este proastă, prețurile cresc pe motiv că nu sunt produse, însă când recoltele sunt mari, prețul de ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
Noroc că l-am văzut după ce mi-am făcut nevoile, căci altfel făceam pe mine, nu alta! Nu e prima dată când îl observ stând pe aici. Parcă veghează ceva! Lina își stăpâni un fior! Îl văzuse și ea dând târcoale casei, dar nu îi spuse Mariei, ca să nu o sperie mai tare. Biata fată, singură în toate nopțile în casa asta șubredă, greoaie și fără apărare!... Se temea și pentru ea, dar drumurile erau încă circulate de oameni la ora
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Intră-n Eclipsă totală... Mâncat-au Luna vârcolacii? de frunze-s goi acum copacii. Motanii adunați în strană, Așteaptă omul în sutană Să-i poftească la pomană. Ce întuneric este afară, Nici stelele n-au răsărit, Un OZN ne dă târcoale Rotindu-se în cercuri ample, Într-un halou cu mov tivit. Citește mai mult Soarele-a apus spre seară,Luna-ncearcă să răsarăDar pentru a șasea oară,În Secolul XXI,Intră-n Eclipsă totală...Mâncat-au Luna vârcolacii?de frunze
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
delicat, te-am ferecat Mă stabilii chiar sus, pe pisc de munte Acolo rădăcini am căpătat... Durerile și dorurile cât de multe În vârf de munte, eu le-am ancorat Mă mai încearcă dorul, uneori Iubirea ta, mereu îmi dă târcoale Și mă străbat adeseori fiori Amorului stafii, îmi ies în cale N-am să mă las, nu voi ceda ispitei Din ancore nu voi să mă dezleg Voi rupe lanțurile doar iubitei Pe care am să pot s-o înțeleg
VREMEA PRIBEGIEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375799_a_377128]
-
acelui ceva, și despre care toți îți spuneau, că niciodată nu-l vei avea! În spatele ușii sufletului meu, se-ascund dorurile mele, visele mele,amintirile mele, toate vin de la viață, toate sunt trecut și prezent, iar despre viitor, îmi dau târcoale... gânduri bizare. Și de ce nu? Aș putea lăsa totul, aș pleca în lume, aș vedea totul, aș face totul, aș fi de toate și m-aș înconjura cu oameni ce știu a mă prețui și ajunge la inima mea! M-
LASĂ -MĂ... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379199_a_380528]
-
urmăresc și-n vis, locul unde, într-un final, fericirea sa este posibilă. Visând, mă simt mai fericit / Că am ce mi-am dorit /Doar câini apar de multe ori în visul meu / Sunt prieteni ori dușmani / Pisici hrăpărețe dau târcoale / Vor să-mi fure o idee”. Drumul maturizării pe care se află poetul este oglindit în poezia Visuri de neuitat : ,,Cum să uit visele de odinioară / Când eu dormeam / Iar tu îmi cântai un cântec / Ajuns deja bărbat / Visez la
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374195_a_375524]
-
la nivelul cultelor religioase. Aud, ca de fapt la acest lucru se lucrează de ceva timp. Sunt total de acord că avem nevoie de hrană spirituală asigurată de Biserică și preoții ei cu hâr. Mai mult decât oricând. Sminteala dă târcoale, umblând fățiș la fibră distrugerii poporului român, lovindu-se tocmai în instituția milenara care a ținut unitatea acestui neam! În Biserică s-a nascut prima școala românească, în Biserică s-au dezvoltat primele spitale. Din Biserică s-a dezvoltat civilizația
TABLETA DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378644_a_379973]
-
de pași.Cîți anii ei!. Oare unde s-a scurs tot acest timp? Atîtea zile și nopți, atîtea zăpezi și ploi...Parcă toate s-au îngrămădit în sufletul ei. ....49 de pași, doar atît...Simte vintul călduț care-i dă tîrcoale. Se oprește puțin ,respiră adînc ,privește cerul și un nor rătăcit... ...ce senin e!... ...35 de pași... ....și miroase a iarbă.... ....21 de pași.... ....și a pămînt reavăn.... ....15 pași.... .....oare au înflorit albăstrelele pe cîmp..? ....8 pași.... .....ce departe
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
unui neajutorat nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta-i ce se vede. Cine știe însă ce dedesubturi freudiene ascunde această împerechere discrepantă sau, pur și simplu, împerechere! Una din junele și talentatele sculptorițe, care dădeau tîrcoale atelierului parizian al lui Brâncuși și mai zboveau acolo, să lucreze, mi se pare Irina Codreanu, își amintește, tîrziu de tot, că gorjanul, ca să poată înjura în prezența (m)ucenicelor sale, le dădea nume de bărbați de pe Jii. Chestia asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune de "președinte permanent" e, și ea, una nu numai relativă, ci de-a dreptul aberantă. (Ca tot ce vine dinspre comunism.) 11 octombrie Dacă naivitatea îți dă tîrcoale, atunci tevatura noastră civilizată în jurul Afganistanului te poate face să crezi că, după americani și, hai, după englezi, noi, românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcut un mic stagiu purgator și pe la Socola, oricum, întîlnirile cu el sînt în ultimul timp din ce în ce mai deraiate, consumîndu-se rapid, doar în două-trei vorbe, în două-trei mimici comice, dacă n-ar fi de fapt triste. Îl întîlnesc de regulă dînd tîrcoale chioșcurilor de ziare, necumpărînd, făcînd în shimb un fel de furișată revistă a presei: citește doar titlurile. Acum două zile, își executa numărul obișnuit, numai că, de data asta, ținea în dreapta un mic retevei, gata-gata parcă să-l sloboadă într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
O terasă a Palatului lui Don Juan de Aragon (adevăratul nume al lui Ernani). În timpul solemnităților prilejuite de ceremonia căsătoriei, servitorii observa un om cu un aspect amenințător, învelit într o mantie neagră, purtând o mască pe figură și dând târcoale palatului. Elvira și Ernani sunt plini de fericire, dar în timp ce schimba promisiuni de amor, ei aud sunetul unui corn de vânătoare. Ernani, recunoscând semnalul, devine palid și o îndepărtează pe Elvira sub un pretext. De Silva se descoperă, scoțăndu-și mască
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
asediază cetatea Castellor (Or co' dadi, mă fra poco). Contele iese din cort. El aruncă o privire spre fortăreața de unde rivalul său îl desfide. Se produce o mare agitație provocată de faptul că soldații au capturat o țiganca găsită dând târcoale taberei. Ferrando o aduce pe Azucena. Interogata despre motivul prezenței sale acolo, Azucena spune că este o biată femeie rătăcitoare care nu face nimănui nici un râu (Giorni poveri vivea). Dar Ferrando recunoaște în țiganca cu părul albit și acoperită de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ocupa în fața cinematografului UNIO numitul Augustus Hamilton. Și, dacă asta nu va ajunge, se vor mai găsi și alți martori exact de câți va fi nevoie! care să relateze cu lux de amănunte cum numitul Augustus Hamilton a dat întâmplător? târcoale casei Zimberlan, tocmai când buna doamnă își dădea duhul. Așa că numitul Augustus Hamilton și-a retras pretențiile. Logic, nu? Probabil că procesul pentru pensiile alimentare ar fi durat cine știe câtă vreme. Așa, însă, celebrul Dosar VJ192837 și-a pierdut obiectul și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
chemări ce par să fie pe gustul meu. Pământul din mine mă trage Încă În jos, dar vreau totuși să gust din aerul curat pe care-l ghicesc deasupra mea. Plutesc Între un „sus” și un „jos”, abisul Îmi dă târcoale, dar Îmi Îndrept fața spre cer, cu speranța unei dificile, dar constante Înălțări. A fi copil, cu toate gesturile pe care le faci, nu-i chiar pe gustul unui om mare, dar poate semnala puterea de a Înfrunta viața și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu pigmentări burlești, este aceea a nebunului Ciubăr vodă, surescitat de visuri de mărire, dar transformându-se, în ultimele scene, printr-o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse a-i da târcoale în anii dinspre senectute, A. se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]