6,881 matches
-
de rău pe tatăl său și pe mama sa și sângele său este asupra sa.” (Levitic 20, 9). Vremurile sunt grele și pentru părinți și pentru copii, dar și mai grele pentru părinții în vârstă care au acceptat cu resemnare tăcută, că nu mai este mult și vor fi dați afară pe ușa acestei lumi, ca niște îngeri triști și bolnavi. Este vremea când nu mai au nevoi prea multe, căci s-au împăcat cu ele, dar o vorbă blândă și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de hotel. Așteaptă un telefon. Omul din lună i-a promis că o să sune. Acum nebuna simte că trebuie să facă pipi. Merge în baie și se așază pe closet. Telefonul e lângă ea. Pe jos. Pe gresie. Cuminte și tăcut. Și ledul ăla mic, care clipește intermitent, o anunță pe nebună că tele fonul e funcțional. Că așteaptă să preia semnale din satelit. Că e un prieten devotat. Că vrea să-i fie de folos. Trec niște ore mute, care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
poporul care, din păcate, este al meu. Undeva în Mein Kamf Hitler spune: „Soldați, eu vă eliberez de această himera care se numeste CONȘTIINȚA”. Și a urmat ce știm cu toții, GENOCIDUL evreilor, a raselor inferioare, HOLOCAUST. I.V. Stalin, un conducător tăcut, a organizat și el tot crearea omului nou, exterminând în GULAG 25 de milioane, majoritatea ruși, culaci, țărani, intelectuali, ofițeri, pe oricine era obiectul epurărilor sau luptei de clasă, care era, de fapt, dominarea unui grup numit activiști, nomenklatura, SS
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pronunță într-un singur sunet, așa. Și îi arăt, pronunțând sonor într-o parte a gurii, cu buze plescăinde și împroșcând un pic: — Tlll... Dll... Ne-a examinat pe amândoi scurt, sumbru, a făcut o piruetă și a plecat rapid, tăcut și puțin încovoiat. Nu mai era posacă, zâmbea, iar în ochi avea chiar un început de umanitate. — Mie îmi place cel mai mult dimineața, i-am spus. Micul dejun, râsete umede și după aia plimbare cu ținut de mână în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
jupuită, cu cratere prin care se vedea deja gălbe nușul, bună parte din fostul albuș fiind acum iremediabil amestecată cu pulberea de coji din farfurie. O vedeam că se pregătea să bage în gură mizerabilul boț. I l-am arătat, tăcut, pe-al meu, alb, impecabil și gol și neted, de o nuditate strălucitoare, ca într-un vis al lui Brâncuși copil. A rămas cu gura întredeschisă și caloianul ei mursicat abia vârât între buze. A renunțat să muște din el
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să beau... — Ești drăguț, mi-a zâmbit plat. Dar suntem amândoi de-o sofisticăreală atât de mare, că nu prea avem ce ne spune. Ca să nu mai zic de-o împerechere. — Ne-o tragem mut, i-am propus. Ne futem tăcut. — Nu-mi plac bărbații, mi-a spus calmă. Sunt un bărbat special, am asigurat-o. Pot să stau în cap... Știu turcește. Am degete comice la picioare și unghii cu versete gravate în limbi încă neinventate. Pot să pronunț cinci
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
le-a venit rău. Au tras și l-a-mpușcat prin ușă, nici n-a mai deschis-o. Stăteam și ne uitam așa la el. — De ce-au tras prin ușă? a-ntrebat Manciuzdă. — Să n-aibe el timp să fugă. Am rămas tăcuți o vreme, să mistuim toate astea. Cancer le-a tradus la belgieni. După aia s-a întors spre țigan și i-a zis că vor belgienii să-i cumpere cimpoiul. Manciuzdă s-a supărat. A zis cum o să cumpere belgienii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge mădularul sacru. Jamsheed zâmbea absent. N-o mai văzusem pe Leila așa tăcută și gravă. Fixându-l pe omul-trunchi, pe care nu înceta să-l fotogra fieze, mi-a cerut să cumpărăm figurina provenită pro ba bil de la un tirbușon belgian, dar prețul era nerușinat. Trecând peste câteva zile, n-am mai văzut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
La picioarele lor se zbat, deja, câțiva carași și bibani, încercând - fără nicio șansă de reușită - să revină în mediul acvatic din care au fost extrași. Gurile se deschid și se închid spasmodic, iar acea moarte inevitabilă care se apropie tăcută le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fraților, tocmai pentru a face loc zilei de marți, așa că a fost o idee excelentă preumblarea prin magazine, iar cortul acesta care rezistă asediului și dă cu tifla vântoasei lihnite mă aștepta tocmai pe mine, frumos ambalat în săculețul său, tăcut, dornic de drumeții, ca un copil ținut prea mult în casă și care nu așteaptă decât deschiderea izbăvitoare a ușii pentru a plonja cu bucurie nedisimulată în tot felul de aventuri despre care își va aduce aminte cu plăcere, peste
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
către unul dintre tablourile care ocupă un perete al camerei. O cameră mare a unei case vechi, aflată în fundul unei curți imense, acoperită cu iarbă și plină de arbuști pe care îi tunde, la intervale regulate de timp, același angajat tăcut, prezent în jurul bătrânei de peste treizeci de ani. Mulți îi spun Majordomul, fiind de părere că bărbatul a renunțat chiar și la propriul nume, din această cauză, însă bătrâna - Lady Esmeralda, proprietara clădirii, sper că este un nume care vă place
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
această cauză, însă bătrâna - Lady Esmeralda, proprietara clădirii, sper că este un nume care vă place, mie mi-a plăcut și tocmai de aceea l am ales - îl cheamă de fiecare dată rostind un simplu Jack. Iar Jack se apropie tăcut, așa cum a făcut în ultimele trei decenii, simplu majordom pentru cei care nu pot trece mai departe de stratul superficial al vieții și un consigliere de taină pentru femeia aceasta. Dar nu mai mult decât atât, trebuie să accentuăm acest
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Dochia mereu găsea pricină;ba că făcuse mămăliga prea mare ori prea mică, ba că pusese ciorba in castroane, prea rece ori prea fierbinte, ba că a pus pe foc prea multe lemne ori prea puține, ba că era prea tăcută ori prea vorbăreață.Nimic, nimic n-o mulțumea. Când venea feciorul babei acasă de la muncă, Îi Îndruga multe și nevrute: că e leneșă, că e trândavă, că așa și pe dincolo. Bărbatul o ascultă pe maică-sa cu atenție, apoi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Însă orice făcea nevasta, defel nu-l mulțumea pe bărbatul ei Crăciun, mereu sta cu gura pe ea și o ocara.Că aia nu se face așa, că cealalată n-a făcut-o bine.Încetîncet biata nevastl ajunse tot mai tăcută, nu mai cânta și nu mai era veselă. Dar ea Își iubea bărbatul și se gândi că dacă ar avea copii, poate l-ar Îmbuna și l-ar face un om mai domol.Cum auzi ce-i spune nevasta, Crăciun
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
acordau cea mai mare atenție. Totuși, omul Începuse să se plictisescă de obiceiurile zeilor, de sălile lor de sport, de băile lor cu apă Înmiresmată, de muzica lor.Nimic nu-l mișca.Pe zi ce trecea se făcea tot mai tăcut, era tot mai trist, mai Însingurat și mai gânditor.Nu mai vroia să mănânce, să bea și În scurt timp se Îmbolnăvi. -Oare ce e cu el, tată? Ce-l face să zacă așa În neștire? -Dorul. -Dorul? Ce-i
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
două luni. Trăiam viețile altora. Asta mi-a făcut bine, din nou, un timp doar. Într-o seară, la cinema, am întâlnit-o pe Olga cu o fată. Mi-a prezentat-o ca fiind prietena ei. Îi spunea Clody. Era tăcută și părea speriată. După film le-am invitat la o cofetărie, la Cireșica. Asta pentru că le invitasem la o plimbare prin Cișmigiu și răspunsul a fost nu, nu, nu! Atunci le-am invitat la Cireșica, în apropiere. Olga era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de prea multe chiar. Sunt neliniștit, nemulțumit. N-am realizat nimic, doar copiii. Dar copiii vor pleca, fiecare cu viața lui. Eu am să rămân din nou singur. Cu Camelia, dacă nu mă va lăsa și ea. Sunt tot mai tăcut și muncesc, de dimineața până seara, pentru toți. Cred că fetele pe care le-am cunoscut m-au manevrat, m-au manipulat. Au obținut de la mine tot ce-au vrut. Dar eu, în care timp al vieții mele am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
altă dată, dac-o mai ții minte. Vin imediat. M-am dus în parc. Mă întrebam, pe drum, dacă eu mai țin minte banca unde ne așezam. Nu, nu mai țineam minte, dar am zărit-o pe ea. Singură și tăcută, așa cum fusese întotdeauna. Unde ai fost în tot acest timp? Aici, lângă tine. Te iubesc. Ce vorbe sunt astea? i-am spus eu. Este un lucru minunat când cineva poate să spună, după atâta vreme, cuiva "te iubesc"! Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
geloasă! Cu capul greu de gânduri, m-am îndreptat către magazin. Nu aveam chef de nimic. Zilele treceau greu, eu nu mai lucram nimic și, într-o dimineață, telefonul sună. Sunt la Cireșica...! Vin! Era tot acolo, la aceeași masă, tăcută, așteptându-mă. Tot timpul m-a așteptat! În diferite locuri, spunea ea. M-a așteptat întotdeauna, de peste tot. Iar eu am fugit. Nu știu de ce, dar am fugit. Am fugit de ea, am fugit de iubire. Oameni buni, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și Camelia au început să râdă, zicându-și: Fete mari, dar tot copii! Au hotărât să se înapoieze la București a doua zi. Mai aveau de aranjat pe ici-pe colo și de strâns bradul. Drumul cu trenul l-au făcut tăcuți. Două ore de tăcere și unul și altul privind pe geam. La ce gândeau? Așa e la început de an! Vin întrebările ce-o să fie, cum o să fie, ce-o să facă...? Camelia se gândea, după frumoasele zile de la Bușteni, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
le-ai mai spus și altor fete. Erai atât de convingător, îmi declarai iubire veșnică atât de înflăcărat, încât eu, în naivitatea mea, credeam tot ce-mi spuneai și eram nespus de fericită. La următoarea întâlnire erai ciudat, păreai schimbat, tăcut, parcă ieșit dintr-o lungă și grea convalescență. Parcă uitaseși că lângă tine sunt eu, "Frăgezel" a ta. Nu mai vorbeai de iubire, nici de un viitor împreună. Îmi trece prin minte, rememorând acele momente triste pentru mine, un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fete. Nu le venea a crede ce vedeau și că aveau toate comoditățile. În sfârșit, descoperiră și veranda cu vederea spre livadă, cu balansoarele cumpărate special pentru ele. Ce veselie le cuprinse! Ajunse și el sus. Ana era cea mai tăcută. Alice râdea tot timpul. Și cum merge cu cartea, domnișoara doctor? Merge bine, tată, m-am obișnuit cu toate. La început a fost mai greu, dar a trecut. Arăți foarte bine, subțirică, drăguță. Mi te închipui în halat alb. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Anei. Unde te duci? La o mătușă care-mi face cozonaci. Dar ce sărbătoriți? Nunta mea. Mă mărit! Și când e nunta? Săptămâna viitoare. Ești bucuroasă? Îmi trecea vremea. O să fiu și eu la casa mea. Nu zâmbea. Merseră așa, tăcuți, o bucată de drum. Trăgea cu coada ochiului, pe furiș, către ea. Era atât de tânără, cu pasul sprinten, zveltă. Parcă simțea și el un regret, dar nu vroia să știe de ce și cum. La despărțire, îi spuse: O să venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
De ce mă obsedează albastrul? Știu eu bine de ce. Dar vreau să mă fac că nu știu. Apoi, alături, mi-a așezat pe un suport luneta. Am o bucurie ascunsă, de nimeni știută. Călătoresc cu ajutorul ei prin lumea stelelor. O lume tăcută, frumoasă, nebănuită, misterioasă. Badea Ion mi-a făcut și o laviță pe care mă așez, din când în când, ca să mă odihnesc. Sub ea stă Toni, cum ar veni, avem "paturi suprapuse". Ziua, când sunt la masa de scris, Toni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lângă mine și strângându-mă de mână. Imediat mi-am dat seama la ce se gândește. — Adică stăpâna ouălor? m-am trezit eu întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-am ținut de mâini și am rămas tăcute, privind la șarpe, cu răsuflarea tăiată. A stat câteva clipe nemișcat, de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se, și s-a târât, încet, spre iriși. — Dă târcoale prin grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]