702 matches
-
rânduri, nici mai mult nici mai puțin decât pragul spre o lume nouă. Și azi-dimineață, în timp ce mă uitam cu ochi grei și plini de speranțe pe hol prin ușa întredeschisă a dormitorului, tocmai un asemenea plic s-a strecurat pe tăcute în apartamentul meu, aducând cu el probabilitatea de a mă transporta nu doar înainte într-un viitor nebănuit, ci în același timp înapoi, înapoi spre un moment din copilăria mea cu peste treizeci de ani în urmă, când scrisorile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
patruzeci de ani ieși pe o ușă deschisă din fundul galeriei și veni spre ele. Totul e-n regulă, Lucinda? spuse el. Se prefăcu că o ignoră pe Phoebe, dar ea își dădu seama că era examinată și evaluată pe tăcute. — Cred că e o mică neînțelegere. Domnișoara Barker aici de față crede că și-a fixat o întâlnire cu dumneavoastră și a adus și câteva schițe. — Perfect. O așteptam pe domnișoara Barton, spuse el întinzând mâna, pe care Phoebe i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă ne mișcăm repede. — Nu te prosti, Kay. Dar Kay o sărută oricum, și simți cum ea se smulge aproape brutal. Pentru că apăruse cineva - o femeie frumoasă plimbîndu-se cu un cîine. Își făcuse apariția la capul celălalt al podului, pe tăcute, de nicăieri. Kay Îi dădu cercelul și-i spuse cu o voce normală: — Nu, nu se poate. Cred că trebuie să-l pui singură. Helen Își Întoarse spatele și rămase nemișcată, de parcă și-ar fi pironit privirea pe un detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
De ce Dumnezeu? — Nu știu. Știu doar că mai degrabă aș mânca un pisoiaș pufos decât să Întreb de asta. Numai când mă gândesc la cuvintele astea... Cu o scuturare din umeri teatrală, Richard se Întoarce spre televizor și cere pe tăcute ajutor ochilor de ciocolată topită ai lui Chloe-Zoe. Dar nu avem șervețele de bucătărie, Rich, și, după cum poate ai observat, avem o situație Exxon Valdez 2 În desfășurare. Știu asta, dar nu eram sigur dacă chestia aia Kitten era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aș vrea să am o relație cu cineva atât de prost Încât să-și dorească o relație cu mine? A trebuit să-l găsesc pe Richard ca să-mi demonstreze că dragostea poate fi o investiție, ceva care poate crește pe tăcute și care promite profituri pe termen lung În loc să fie un joc de noroc care să te lase frânt și falit. Înainte de Richard și Înainte de copii, mi-era ușor să părăsesc. Acum asta ar presupune numai suferință. Pentru copii, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
294 p. • Pactul Ribbentrop-Molotov, Emilian Bold și Ilie Seftiuc, 342 p. • Principatele Române în raporturile politice internaționale, Leonid Boicu, 300 p. • România și Antanta, Dumitru Preda, 222 p. Colecția MEMORII • Am vrut unitatea Germaniei, Helmut Köhl, 436 p. • Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga, 376 p. • Memorii și amintiri, Ion I. Lapedatu, 320 p. LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Studii Europene ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BACĂU Librăria Glissando, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 8
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
și bulevardele sale era incendiul de la casa Hollinger. După-amiaza tîrziu, cînd soarele se muta În spatele peninsulei și se călătorea spre Gibraltar, silueta conacului eviscerat se profila de-a lungul străzilor mărginite de palmieri, Întunecînd pavajul și zidurile vilelor, Înfășurînd pe tăcute orașul În giulgiul ei Întunecat. Stînd printre morminte lîngă Elizabeth Shand, În așteptarea sicriului tinerei suedeze, mi-a trecut prin cap că poate Frank pledase vinovat ca să salveze Estrella de Mar de o invazie de polițiști britanici și spanioli sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
afli că nu intrăm prin efracție... Îmi pare ciudat să intru pe ușa din față, aproape ilegal. Vreau să experimentezi Residencia Costasol la prima mînă. Mistere de viață și de moarte plutesc peste vile ca asta... Am pătruns amîndoi În interiorul tăcut. Lumina soarelui se prăvălea prin ferestrele neumbrite, mătuite de praf. În jurul nostru era o Întindere de camere goale, de ziduri albe care nu Îngrădeau nimic, pregătite să fie martore la dramele plictisului, pîlpîitul fără sens a o mie de meciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înfășurată în aerul melancolic al unei după-amiezi de sfârșit de iarnă. îi simt materialitatea sub forma unor trepte nevăzute care urcă, neabătut, spre cer. Zăresc în fața mea un nor mare și alb care trece pe deasupra blocului și se îndepărtează plutind tăcut, cu spatele la mine. Are spinarea unui inorog. Mi-aș dori să intru în starea de plutire și să plutesc, să înot prin aer, în fru moasa mea rochie colorată, așa cum am înotat prin aer cu tine, Edo, atunci când mi-ai vorbit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
O să mă lovească în față, cu patul pistolului, ca în filmele acelea, conținând relatări despre comisari bolșevici nemiloși și intransigenți, până dincolo de orice cruzime satanică? Ce, parcă ei, la Școala de reeducare, văd numai filme blânde? se lamentă el, pe tăcute. Babița-Pelicanul, după ce așteptă, stupid, ca Mircea să iasă din încremenirea-i de ghips, ridică pistolul lui negru, punându-i-l în piept. Mișcarea aceasta, executată cu stângăcie, a Babiței, declanșă un strigăt sfâșietor în pieptul lui Mircea: Mama ta!... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i spună unde este postul de jandarmi. Spre bucuria lui îl vede pe Aurel, bătrânul care-i adusese în sat. Așteaptă în continuare, ca și cum ar fi știut dinainte că tânărul ofițer va mai avea nevoie de ajutorul lui. Îi face tăcut semn să suie pe capră lângă el. Ajung repede. Postul de jandarmi se află în fundul unei curți mari. În față, lume multă. Numeroși țărani, printre ei femei și copii, discută cu voce scăzută, tainică. Au aerul că-și împărtășesc unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la gurile Dunării și ținerea acelei fâșii de pământ era pentru noi o misiune europeană. Aceeași Europă care ne-a redat-o a găsit de cuviință să ne-o reia și ne-a oferit Dobrogea, reînnoind un mandat dat pe tăcute prin Tratatul de la Paris, mandatul adecă de-a păzi libertatea celei mai importante artere a negoțului răsăritean, nu atât prin puterea noastră proprie, pre cât prin lipsa de amestec a unei puteri mari, oricare ar fi aceea, a cărei preponderanță
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
într-o zi o să te uiți la mine holbată și o să te întrebi: cine mai e și străinul ăsta?"... "Chiar așa este, zise ea deodată, îmi ești străin. Fiindcă n-ai făcut nimic ca totul să fie ca înainte." Rămăsei tăcut. Deci eram în întîrziere, cine știe de când fusesem judecat, poate chiar de mult, și găsit vinovat. Da, iată, de aceea desigur palma mea din astă seară nu fusese pentru ea o catastrofă, fusesem în stare să i-o dau, ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o expresie bizară de candoare când se opri. Mă uitai la el cu atenție. "Mai vrei o cafea?" îl întrebai. Dădu din cap: "...Dacă fata aia șmecheră ne mai dă..." Ne mai dădu, dar prietenul meu rămase și după aceea tăcut și mă întrebai ce-o fi cu această expresie de pe chipul lui pe care nu i-o cunoșteam. Candoarea se amesteca și cu o vagă tristețe care îi dădea o înfățișare de copil pedepsit, dar care parcă nu știa ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va mai întoarce la mine stătea alături de sentimentul copleșitor pe care mi-l stârnise declarația ei. "Și cine zici că e cel mai iubit dintre pămînteni?" "Tu!" "De cine?" "Cum de cine! De mine, de fetița ta... N-ajunge?!" Rămăsei tăcut și o vreme nu ni se mai auzi decât răsuflarea amestecată cu șoaptele de pe fir ale umanoizilor care descoperiseră, pornind din grotele lor în care trăiseră cu un milion de ani în urmă, secretul propagării și recepționării misterioaselor unde. "Vorbim
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e o prostie!", zise foarte fermă, în timp ce își înmuia preocupată pensula în culori. "În general, nu e o prostie, se întîmplă, dar în cazul de față este, tata nu se mai însoară." "Ci te întorci acasă, ci la noi?" Rămăsei tăcut. Conversația cu un copil nu e lipsită de riscuri. "Da, zisei pe gânduri, preocupat și eu de manuscrisele mele, de ce nu? Se prea poate! Se întîmplă și chestii de-astea! Dar se întîmplă și să nu se poată!" "Ta-taaa, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cineva să vorbească", zise ea cu o vioiciune și o veselie tristă, așa cum par unii oameni care vor să afecteze că nu li s-a întîmplat nimic ieșit din comun, deși li s-a întîmplat ceva foarte grav. Rămăsei tăcut. O fi picat Mircea și acum se întorc în orașul nostru? La acest gând simții o simpatie bizară pentru el și chiar și pentru Matilda. "Tasia mi-a spus că trăiți rău, e adevărat?" Da, adică am trăit rău, acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ales în voiaj! Dar și în alte ocazii." "Da?! Și în ce constă?" "Hm! Matilda nu te făcea s-o aștepți?" "Nu!" Foarte bine! exclamă ea cu o grasă satisfacție. Nici nu merita s-o aștepți tu pe ea." Rămăsei tăcut și un gând îmi veni în minte cu simplitate însoțit de o vagă și bizară nostalgie: Suzy a fost măritată! Tiens! Sau a mai fost în acest hotel cu un individ cu care a vorbit la telefon în felul acesta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ananghie, și-ar fi urlat semnalul de naufragiu către tot ce se găsea în raza sa de emisie. Dar căpitanul era curios de felul lui. Printr-o ușoară modificare a direcției putea să se lămurească asupra statutului acelui vagabond tăcut, iar prin câteva adnotări mincinoase în cartea de bord putea justifica în fața armatorilor costul acestei devieri. Dădu ordine, ordinatoarele purceșeră la modificarea direcției. Temeinicia hotărârii căpitanului fu adeverită la sosirea la destinație: era vorba de o capsulă de salvare. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
complicat dar pe care se putea încrede pentru asigurarea protecției sale și a camarazilor. Îi arăta mult mai multă înțelegere și grijă decât avea pentru colegii ei. Drake o înțelegea foarte bine. Și el vorbea cu arma lui, deși pe tăcute. Nici unul dintre ceilalți militari nu găsea acest comportament anormal. Era bine cunoscut faptul că trebuia să fii un pic dezechilibrat pentru a te înrola în corpul infanteriei coloniale și că operatorii de cribloare erau cei mai ciudați dintre toți. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
noastră, atunci afirmațiile mele în legătură cu o revoltă nu ar avea nici un înțeles. Aceea ar fi, fără îndoială, cea mai bună soluție, din moment ce ne-ar duce pe toți înapoi la familiile noastre. Nu era - fu Gosseyn de acord cu sine pe tăcute - un moment prea grozav pentru Semantica Generală, în ceea ce-l privea. Problema unei astfel de întoarceri, după datele pe care le avea el, era mai complicată decât orice. Așa că aceasta era o nouă minciună pe care situația reală de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ce-i cu fața dumitale? O, Doamne, ce față ai în momentul ăsta! Râsul dură câteva clipe, iar fața lui Ganea într-adevăr era foarte descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el deodată din toată inima. Trăsăturile feței lui exprimau o îndurerare puternică. Prințul îl privi mirat și nu-i răspunse imediat. Ei bine, iertați-mă, vă rog! insistă Ganea cu nerăbdare. Dacă vreți, vă sărut mâna! Prințul era extrem de surprins; tăcut, cu amândouă mâinile, îl îmbrățișă pe Ganea. Se sărutară amândoi cu sinceritate. — Nu mi-am închipuit deloc, deloc că sunteți așa, spuse, în sfârșit, prințul, oftând din greu. Credeam că nu sunteți... capabil... — Să-mi recunosc vina?... De unde și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
37, și povestindu-le anecdote despre asediul Karsului și soldatul înviat din morți. De altminteri, o ducea excelent. Ptițân și Varia spuneau că acolo îi este locul; Ganea confirmă întru totul această opinie. Singură biata Nina Alexandrovna plângea amarnic pe tăcute (ceea ce chiar îi mira pe ai casei) și, mereu bolnavă, se ducea cât putea de des ca să-și vadă soțul în cartierul Izmailovski Polk. Însă din momentul “întâmplării cu generalul“, după cum se exprima Kolea, de fapt de când se căsătorise sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se la ceva; însă în zâmbetul lui palid, strâmb în continuare din cauza spaimei, licări brusc ceva parcă șiret, chiar triumfător. — Dumneavoastră ați fost! repetă el în sfârșit, aproape în șoaptă, dar absolut convins. Ați venit la mine și ați stat tăcut pe scaun, lângă fereastră, o oră întreagă, chiar mai mult; de la doisprezece și ceva până la două și ceva, după miezul nopții; apoi v-ați ridicat și ați plecat când era trecut de două... Dumneavoastră ați fost, dumneavoastră! De ce m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]