1,716 matches
-
texte regăsite (I-II, 2000-2003). A colaborat la Enzyklopädie des Märchens (Göttingen). Prin cercetările de ansamblu, dar și de amănunt, în domenii aparent disparate (cultură scrisă, arte plastice, cultură orală) din perioada medievală a istoriei noastre, V. aduce dovezi de netăgăduit despre legăturile neîntrerupte cu celelalte culturi europene, precum și despre ceea ce constituie specificul local al diferitelor provincii românești. Familiare fiindu-i mai toate aspectele importante ale spiritualității medievale, cercetătoarea investighează deopotrivă mărturiile istoriografiei naționale și sud-est europene, cărțile populare, cosmografiile, Proloagele
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
primit senin și încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieții lui religioase. În câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același. Nu s-a îndoit și nici n-a tăgăduit, a continuat să mărturisească, cu aceeași senină fermitate, credința și încrederea lui de totdeauna. Ce știm cu toții ne e de ajuns ca să înțelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morții
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
și omul universal într-un ciclu de romane, unele de „investigație orizontală”, adică socială, altele de „investigație verticală”, adică psihologică. Cezar Petrescu voiește să refacă „comedia umană” a lui Balzac. Rezultatele nu sunt la înălțimea intențiilor, cu toate că nu se poate tăgădui autorului inventivitatea epică. [...] Contribuția lui Cezar Petrescu nu trebuie neglijată într-o literatură cu prejudecata tiranică a observației. A închipui indivizi care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
matematicile nu sunt decât expresia numerică sau măsurată a realități. „Geometria este născută din experiență și nu pierde atingerea cu intuiția spațială”, cum o spune d1 Picard (pp. 3, 5 și 23) și d1 Tannery adaugă că „nu se poate tăgădui că ideea de droalotă și de plan ne-a fost sugerată de experiență” (p. 32). D1 Tannery primește apoi În total părerea lui Hermite că „numerele și funcțiile nu pot fi productul arbitrar al spiritului nostru; că ele există În afară de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de reprezentanții științelor pozitive. Pentru a putea aprecia valoarea lor, să procedăm după metoda Însăși a acestor științe, adică să le aplicăm observarea și experiența, care decurg din fapte, spre a vedea dacă acestea din urmă confirmă acele principii. Este netăgăduit că cea dintâi funcție, facultatea prevederii, este totdeauna făcută cu putință prin posesiunea legilor. Îndată ce s-a descoperit modul obștesc de producere a unui fenomen, se poate prevedea și prezice Îndeplinirea lui viitoare, care se va Înfăptui Îndată ce condițiile În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
formă de legi, În vastul tărâm al dezvoltării sociale, și că ea nu recunoaște istoriei decât putința de a se ocupa cu chestii individuale. Dar, Întrucât nu există știință decât a generalului, se vede din aceasta chiar că sociologia Însăși tăgăduiește istoriei rolul de știință și nu-i Îngăduie decât pe acela de a procura materialuri adevăratei istorii a omenirii, aceea care ar fi formulată de „legile sociologice”. Însă noi credem că istoria este prin ea Însăși o știință, cu toate că nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Matei Basarab, model de care se vor interesa, peste timp, Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino și chiar Nicolae Mavrocordat. Valorile umaniste ale gândirii lui N. B., definitorii pentru înfățișarea lăuntrică a poporului român, prin care cultura românească ia parte cu drepturi de netăgăduit la ansamblul renascentist al Europei, au fost stabilite și puse în lumină cu destulă dificultate. „Falnic monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” (B.P.Hasdeu), Învățăturile... promovează un umanism creștin ce nu a pierdut legătura nici cu valorile impuse de
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
și Avrocom, romanul lui Xenofon, lăsând în manuscris o versiune a acestei cărți. Punctul de rezistență al activității lui rămâne culegerea de folclor Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând, a cărei valoare documentară este de netăgăduit. Manuscrisul, trimis în 1839 lui G. Barițiu pentru a fi publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu s-a tipărit în timpul vieții culegătorului. Importanța acestei colecții, în care sunt cuprinse cântece și strigături notate la petreceri, sporește prin
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
surprindă caracteristicile generale ale literaturii române, ca un pandant la capitolul Specificul național din Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. În ansamblu, această întreprindere, depășind cu mult obiectivele inițiale, se înfățișează ca un succes de netăgăduit. E prima sinteză completă - izbutită și pertinentă - de după 1989, a întregii literaturi române. Lucrarea a fost reeditată în 2000, într-un singur volum, sub titlul Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, cu adăugiri, revizuiri, amendări și modificări deloc
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
a ideilor (cum ar fi istoria conceptului de trup, a sexualității, a ascetismului etc.) și mult mai puțin o demonstrație a noutății proprii unei opere teologice articulate pe trunchiul Evangheliei și plasate în matricea spirituală a Bisericii creștine 4. A tăgădui ori a nesocoti faptul că Evagrie a fost înainte de toate un monah al Bisericii apostolice, un apologet al Crezului de la Niceea, un duhovnic al deșertului egiptean și un ucenic al marilor maeștrii ai pustiei (cei doi Macarie) reprezintă nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vieții mele. Îmi joc aici soarta”. Pentru creștini, pare să sugereze duhovnicul athonit, doar începutul - și niciodată sfârșitul - descoperă „realitatea tragică” a limitei. Aici, limita se asumă prin reîntoarcerea în globul de lumină „de unde am fost aruncați”. Cine ar putea tăgădui aici cuvintele Micului Prinț după care „drumurile drepte nu duc niciodată foarte departe”? Esențial pentru debutul fazei practice în viața duhovnicească este momentul de singurătate totală. Experiența solitudinii profunde ne cere delimitarea de amestecul cu lumea conversațiilor menajere. Precum într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
copil și se arată tuturor „sărac cu duhul”. Zaheu ignoră șoaptele răutăcioase ale foștilor săi prieteni, rupe convențiile „oamenilor serioși”, trece cu vederea zâmbetul superior al mamelor aflate pe uliță. Suit în sicomor, Zaheu se umanizează. El nu-și mai tăgăduiește, cu ipocrizia unui despot, neputința și curiozitatea. Adevărata jertfă a lui Zaheu are loc nu într-un templu, alături de farisei, ci în piață, acolo unde a înșelat încrederea celor mai tari sau mai slabi ai orașului. Atunci când își arată neprefăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
picioare distanță de fruntea vizibilă a cașalotului, creierul se ascunde înapoia vastelor ei suprastructuri exterioare, întocmai cum citadela inexpugnabilă a Quebecului se ascunde înapoia numeroaselor ei fortificații. Caseta asta minusculă ascunsă în capul cașalotului îi face pe unii vînători să tăgăduiască în mod categoric existența vreunui alt creier în afara magaziei de spermanțet, care aduce efectiv cu un creier uriaș. Prin cutele, liniile și circumvoluțiunile sale stranii, această masă misterioasă pare, în ochii lor, mai potrivită cu ideea pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și chiar mai mult, la o mie de stînjeni adîncime, balena poartă un surplus de vitalitate, întocmai cum cămila ce străbate un deșert poartă o rezervă de apă în cele patru stomacuri suplimentare. Realitatea anatomică a acestui labirint este de netăgăduit; iar presupunerea întemeiată pe ea mi se pare cu atît mai logică și mai verosimilă cu cît o pun în legătură cu încăpățînarea altminteri inexplicabilă a leviatanului de a „scuipa în văzduh“, cum spun vînătorii de balene. Ori de cîte ori iese
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini au intuiții, îndoieli despre toate cele pămînești și intuiții despre unele lucruri cerești - iată o combinație care nu te face nici credincios, nici necredincios, ci un om care privește cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și în lucrarea lui Kant, care apare o sută de ani mai târziu, în 1786, confirmă concluzia că legile formulate de Kant reprezintă o incercare de a întemeia fizica matematică pe principii a priori. Aceasta este o constatare greu de tăgăduit, indiferent dacă vom vedea în ea expresia intenției de a păstra, într-o versiune minimală, „critică”, o ontologie a naturii corporale supraordonată noii științe matematice a naturii 25, în opoziție cu noua conștiință de sine a fizicii matematice, sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
explicație va fi căutată pe cu totul alte baze și în cu totul altă direcție decât în Critica rațiunii pure. Nu poate fi vorba, prin urmare, de o „completare”, în sensul curent al acestei expresii. Cu greu s-ar putea tăgădui că în acea ambianță intelectuală, în care s-au înfiripat încercările constructive ale lui Motru, ideea unei metafizici inductive exercita o mare putere de atracție. Iar prelungirea cunoașterii pozitive într-o viziune asupra totalității rămâne până astăzi o experiență incitantă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Mircea Florian, spre sfârșitul vieții sale, la Institutul de Filosofie al Academiei. Studiul a apărut într-un volum de Scrieri alese. Este cu adevărat cutremurător că un spirit de o asemenea distincție și nivel de competență profesională a ajuns să tăgăduiască public tot ceea ce agonisise în atâția ani consacrați studiilor kantiene. Cutremurător deoarece ne gândim cât de chinuitoare au putut fi deruta și spaimele pe care le-au iscat presiunile ce s-au exercitat asupra lui. Luând drept „cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exterior și se transformă într-o halucinație. Returul psihotic este totuși complet diferit de reprezentarea respinsă, neprezentând nici una dintre proprietățile simbolice ale unei reprezentări și fiind preluat de către eu fără nici un afect. El este perceput „cu claritatea unei realități de netăgăduit”, străină eului (Nasio, 1988). Forcluderea nu face obiectul unui articol distinct în cea de-a doua parte a acestei lucrări. Mai multe informații de bază figurează totuși în articolul dedicat refuzului (vezi partea a doua a volumului, pp. 266-274). 23
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestor reuniuni. O altă apropiere poate fi stabilită între afiliere și refugiul în reverie. Lucrul pare totuși paradoxal, câtă vreme ultimul mecanism este definit în DSM-IV (1994/1996) ca o apărare ce se substituie relațiilor umane. Este, într-adevăr, de netăgăduit faptul că visul constituie o activitate individuală. Visăm despre noi înșine, dar și despre ceilalți, care se interesează de noi, care ne admiră, care ne iubesc; visăm adesea un tovarăș imaginar care ne-ar oferi afecțiune și protecție. A. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în frunte cu I. Brătianu și G. Mârzescu care au înțeles nu numai nedreptățile legilor, dar au considerat că o datorie imperioasă le impunea să repare acele nedreptăți nemeritate și nepermise. Sute de veacuri am fost sclave. Ni s-a tăgăduit dreptul de a ne dezvolta individualitatea, conștiința. Ni s-a îngrădit dreptul la orice muncă. Ni s-a interzis dreptul de a participa la viața de stat, la viața publică! Ni s-a îngrădit dreptul sfânt de mamă asupra copilului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ordin național. Nu trebuie să ocolim adevărul, oricât de crud ar fi; suflete tari ne trebuie, iar nu letargie menținută prin iluzii fără rost. Noi, care de 20 ani, la această tribună am înțeles a glăsui numai adevăr, nu putem tăgădui că vremurile sunt peste tot pământul destul de întunecate și grijile de ordin obștesc covârșind pe toate celelalte, cerându-ne să fim mai buni, mai iubitori de țară și neam, care trebuie să șseț bizuie pe o forță de neînvins, izvorâtă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
la începutul drumului, își reazămă opiniile lor pe o bază solidă, practică, iar entuziasmul manifestat de ele în afirmarea năzuințelor și drepturilor lor mărturisește cu prisosință evoluția femeii din România în sensul unui autentic progres social. Cu o forță de netăgăduit, Congresul a relevat pentru toți nașterea unui tip nou de femeie - femeia cetățean și patriotă conștientă. și a mai arătat că această femeie de tip nou a încetat de a mai fi un fenomen izolat și a pătruns adânc în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
descoperă sensurile ultime ale trecutului românesc. Educația apuseană a Mavrocordaților, cărțile cumpărate de ei, în speță de Nicolae, îndemnurile tradiției, fie că veneau dinspre cultura română, fie din aceea sud-est europeană ori dinspre programele teoretice bizantine, oferă alte exemple de netăgăduit privind starea de spirit a elitei. Popoarele, prin reprezentanții lor, își caută forme noi de comunicare, de apropiere, atât starea sufletească, cât și aceea mentală slujind la identificare, la autodefinire. Spre finele veacului al XVII-lea curțile domnești devin ceva
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman, al lui Levi, care-i amintește lui Petru de irascibilitatea temperamentului său, tăindu-i-o scurt: „Dacă Mântuitorul a făcut-o vrednică [pe Maria Magdalena], cine ești tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o Îndoială, Mântuitorul o cunoaște foarte bine. De aceea o iubea pe dânsa mai mult decât pe noi”. În fine, Maria Magdalena se vede Învestită cu o funcție misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice În paralel cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]