1,757 matches
-
cei ce s-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul de tămâie și smirnă îți umple nările și sufletul, întărind legătura cu cei plecați. După cele obișnuite, fiii satului, cu mulțumirea datoriei îndeplinite, se îndreaptă spre casa părintească, dacă a fost întreținută, acesta fiind cel mai fericit caz, putând să stea să
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
pictat în cuvinte încât, eu atât de departe, am avut senzația că merg pe ulițele acestei așezări și simțeam că în sat au fost mulți oameni, dar au rămas puțini. Puțini și bătrâni, la fel de puternic precum am simțit mirosul de tămâie și smirnă din cimitir. Am salivat profund la dulceața preotesei și am revăzut, în amintirile mele, momente de școală, de ceremonie la depunerea coroanelor de flori la cimitirul eroilor, dar și chipuri ale minunaților mei dascăli. Cu alte cuvinte, doresc
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
multe, dar ce să fac domnule Malciu, după cum bine subliniați, am cam multe de spus, țin să vă mulțumesc pentru emoționantul popas făcut la poarta sufletului meu, unde ați poftit la « dulceața preotesei » și ați simțit mirosul de smirnă și tămâie din cimitir, pe care vă spun sincer, îl inspir cu mare plăcere atunci când merg la tatăl meu și îi atămâi la mormânt de fiecare dată, dând-mi o stare de bine și liniște interioară”... Olguța Trifan Temerile menționate au fost
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
și neavenit din următorul raționament: Talentul nativ fără știința viului e ca marea fără pești sau ca o haldă de steril din grămada de petriș și bolovani a umanității din care vrei cu orice preț să scoți aur, smirnă și tămâie, inconștient că în urma ta vor rămâne doar niște ființe monstruoase aflate în competiție cu niște “automate ale morții”, care nu mai au altă menire decât să sape lacuri de cianuri mari cât Monaco și să muncească din greu ca niște
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
mi răbdare să îndur ocara Acelora care nu cred în tine Și-oricâte îndoieli mă înconjoară Niciuna să mă umilească nu-i! Ave Maria! Pururea Fecioară Ai fost și vei rămâne-Mama Lui! Vindecătoare fie-aceste ploi, Clipa de-Aici miroase a tămâie, Tu roagă-L să se-ndure pentru noi, Apocalipsa lumii s-o amâie... Copilului IISUS poate i-e Dor Dumnezeiesc la piept să îl poți strânge, La căpătâiul tău mântuitor De bună seamă că acum El plânge... Referință Bibliografică: Poeme
POEME PENTRU MARIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360662_a_361991]
-
înmagazinase prea multe informații. Amintirile legate de acele momente, constau doar dintr-o succesiune de flash-uri mentale ... cu imagini rupte, discontinue: bunica în haine cernite ... două sicrie, pe-o masă mare în verandă ... preot, biserică, lume multă, miros de tămâie și lumânări aprinse ... lacrimi ... Ce se întâmplase de fapt, avea să afle și să înțeleagă mult mai târziu, pe la vreo paisprezece-cincisprezece ani. Se simțea și acum, după atâția ani, cuprins de o imensă duioșie, când își amintea durerea și tristețea
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
acolo, cu câteva clipe mai devreme. Ica îl însoțește, pășind agale alături de el, cuprinzându-l cu brațul drept pe după mijloc, într-un gest simbolic de susținere. Pătrunseră în antreul devenit pentru moment capelă, iar mirosul puternic de ceară topită și tămâie, îi reînvie lui Matei pentru câteva clipe, imagini vechi și adânc ferecate în tainițele memoriei sale, pe care însă realitatea - totdeauna mai dureroasă decât momentele similare din trecut, îndulcite oarecum de trecerea timpului - le goni cu brutalitate, readucându-l aproape
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de făină de orz amestecată cu secară; rădăcini de roibă și foi de ceapă să vopsească oule; câteva lumânări să aprindă de Paște și doi bobi mari de rășină răzuiți de pe un brad de la biserică, să-i facă fum de tămâie în casa nouă. Pentru că a fost rugată de Trifu și a dorit să-l țină pe aproape de ea ca s-o mai ajute la nevoie, Tanea i-a dat și o candelă mică, de argint, din cele aruncate într-un
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
părinți...” (Ura din petale). Textualismul poate fi și o metodă de recitire a clasicilor, fie și în tonalitate vetustă, atinsă de sterilitate: „În albia luminii să răsară din sîmbure de gheață și de ceară/ Din amalgam de fum, de-alean tămîie, din veșnică cernită mohorîre,/ Dintr-un adaos răstignit pe toacă și din scînteie tremurînd să facă/ Din depărtare amustind a fîn și dintr-o lacrimă de vis păgîn/ Imaginea rebelelor mistere, ardente, însă pururi efemere,// Ce-a fost mai bun
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește în sus în jos precum flash-ul bilei strălucitoare a unui inconfundabil perpetuum mobile. SFÂRȘITUL VEȘNICIEI Se scutură ploaia petalelor de vișin în cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și cu-n suspin de ușurare - noi nu noi încă nu - privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
clipă’n lumânare nu mai arde Și lepădam, vesmântul omenesc. Și clopotele toate au să bată Chemarea către cer, ele vestesc. În tomul vieții, un ultim rând se scrie Prin faptă mea, mereu am să trăiesc ! Sărut pământul, îmbrățișez tăcerea, Tămâi dorințele în cele patru zări Și mă înalt pe aripi de lumină, Spre alte porți, de timp încrezător. Din lacrimi înghețate încropesc izvoare Și către Tine Doamne o pornesc Întinde brațul Tău să mă cuprindă Acum învăț să zbor, nu
RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359898_a_361227]
-
cu trepte de ceară, Domnița se roagă să treacă Un înger s-o scape de fiară. În lanțuri se zbat vârcolacii Când clopotul cântă o rugă Și toaca trosnește toți dracii, Cu flăcări îi pune pe fugă. Din ceruri arhangheli tămâie Cu smirnă și nard din cățuie, Blestemul se pune pe fugă Doar brațul de par să-l ajungă! Tăciunii aprind iarăși vatra Când gerul se crapă de ziuă Pe fir de fuioare lumina Alungă din lume neghina. foto internet Camelia
ALINARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359754_a_361083]
-
ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini. Prov 5.19; Cant 7.3; 6. Până se răcorește ziua și până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămâie. Cant 2.17; 7. Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai niciun cusur. Acum - aceeași, în traducerea lui Cornilescu: 1. Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sînt ochi de porumbiță, supt măhrama ta. Părul tău este
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
viteji. 5. Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini. 6. Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie. 7. Ești frumoasă de tot, iubito, și n'ai nici un cusur. „Cântarea cântărilor", cap. 4, vers. 1-7, versificate de Ioan Ciorca: 1. „Iubita mea, nu te privești? Te uită ce frumoasă ești! Îți sunt ai ochilor bobițe, Ca ochii unei
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
uit iar, Îmi par doi gemeni, bunăoară, Precum doi pui de căprioară Cari între crini au apărut, Ieșiți în voie la păscut. 6. Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește - Munte de aur - voi fi la tine. Deal de tămâie să știi bine Că voi ajunge, negreșit. 7. Frumoasă ești. Când te-am privit, Nici un cusur nu ți-am aflat, Oricât de mult am încercat. * Fără să exagerăm prea mult, am putea spune că autorul Bibliei în versuri românești a
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
de țârâitul lui mai ceva ca Damocles, curteanul din Siracuza. Căci apelul acela ar fi prelungit, până în colțul de țară unde mă aflam, falsetul final al unui cântec de lebădă. În rest, am fugit de telefonul mobil. Ca dracul de tămâie. În tinerețe, atunci când abia apăruse pe la noi, l-am considerat un lux. Lăscăile nu s-au lipit de mine în viață, așa că am învățat repede să mă țin departe de tot ce nu-mi este necesar. Mai mult, am fost
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
care toate bunicile, mătușile și vecinele te trag, zic ele, cu gingășie. Altfel nu-mi explic în ce moment și cum am ajuns în perioada adolescenței să mă simt complexată și să fug de pozele din profil ca dracu' de tămâie. Nu-mi amintesc nici când, nici cine o fi aruncat primul vorba că aș avea nasul prea mare, prea ieșit din tipare, prea nefiresc, dar am ajuns să cred și să mă gândesc la asta mulți ani, mai cu seamă
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva
REVISTA DE RECENZII - Part 35 [Corola-blog/BlogPost/339907_a_341236]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-
REVISTA DE RECENZII - Part 35 [Corola-blog/BlogPost/339907_a_341236]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-am zis. Simțurile noastre... Nu poți stabili întotodeauna o cauză... Continuă să
REVISTA DE RECENZII - Part 35 [Corola-blog/BlogPost/339907_a_341236]
-
Sticlă lor este rece. Niște haine? Tu ai o mulțime de haine, care nu îți țin de cald. Ce să gusti tu acolo? Pâine - anafura, și apa - agheasma - sfințite? Tu, care mănânci cea mai bună ciocolată? Ce să mirosi acolo? Tămâie? Ce să iei tu de acolo? Sfaturi - tu care știi atât de multe, și ai personalitate? Și vrei un serviciu în care să câștigi cât mai mult, pe masura personalității tale? Cuminecătura - sângele și trupul lui Dumnezeu? Pâine înmuiata în
REVISTA DE RECENZII - Part 52 [Corola-blog/BlogPost/339913_a_341242]
-
pe unde trebuia să trecem cu mare atenție și în mare grabă, ca nu cumva să ne încaiere albinele. Când ajungeam în pădure, deja eram într-o altă lume... era răcoare, umbră și triluri de păsări... mirosea a proaspăt, a tămâie și smirnă (de la tataie știam de smirnă, fiind țârcovnic la biserică, îmi povestea despre tămâie și smirnă, ce înseamnă fiecare... despre smirnă îmi spusese că este „jertfa naturii, adusă lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios” sau că este “simbolul cumințeniei și
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
să ne încaiere albinele. Când ajungeam în pădure, deja eram într-o altă lume... era răcoare, umbră și triluri de păsări... mirosea a proaspăt, a tămâie și smirnă (de la tataie știam de smirnă, fiind țârcovnic la biserică, îmi povestea despre tămâie și smirnă, ce înseamnă fiecare... despre smirnă îmi spusese că este „jertfa naturii, adusă lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios” sau că este “simbolul cumințeniei și înțelepciunii”, de aici și expresiile: „să stai cuminte smirnă” sau „a tăcut smirnă”). Traversam pădurea
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
încheie la veston! Toți își organizează glasurile și-s gata să înceapă!...Stai să vezi! Sigur că da! Soarele-i pe ținta amiezii! Umbra-i dreaptă pe nord! Cu câteva vorbe meșteșugite de alții și cu niște convingătoare fuioare de tămâie, popa dă afară de pe maidan toți demonii reali/imaginari! Apoi, cu glas de bariton, ia cuvântul și-l dă domnului învățător! Acesta-l primește fără mofturi și fără alintare, deschide catalogul satului și începe să strige numele și prenumele scrise
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]