611 matches
-
de sub autoritatea textului biblic s-a apropiat de poezia populară, ca ritm și imagini. Anul 1675 a fost extrem de greu pentru Moldova, solicitată să aprovizioneze numeroasa garnizoană turcă din Camenița. Din cauza nesiguranței din Iași, care era jefuit de oștile turco tătare, și în care izbucnise o epidemie, amenințat de atacurile podgheazurilor polone, Mitropolitul Dosoftei s-a retras în Mănăstirea Cetățuia, unde și-a continuat munca de creație și traducere. Molităvnicul de-ntăles, imprimat în tiparnița Sfintei Mitropolii, care cuprinde slujba și rugăciunile
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
evenimentelor istorice care l-a găzduit și a publicat textul: Retragerea din Crimeea Fragment dintr-un memorial de război “Crimeea, spațiu al vestiților cimerieni, cucerit, rând pe rând, de sciți, greci, romani, goți, huni, mongoli, khazari, cumani, otomani, devine republică tătară în 1921, dar în 1945 este integrată nesătulului imperiu sovietic, populația tătară fiind deportată, iar locul ei luându-l, ca și în alte părți, rușii care și azi mai uneltesc, neconvenindu-le că însorita Crimee este republică autonomă în cadrul statului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Crimeea Fragment dintr-un memorial de război “Crimeea, spațiu al vestiților cimerieni, cucerit, rând pe rând, de sciți, greci, romani, goți, huni, mongoli, khazari, cumani, otomani, devine republică tătară în 1921, dar în 1945 este integrată nesătulului imperiu sovietic, populația tătară fiind deportată, iar locul ei luându-l, ca și în alte părți, rușii care și azi mai uneltesc, neconvenindu-le că însorita Crimee este republică autonomă în cadrul statului ucrainean orientat spre Occidentul libertății și al drepturilor omului. În sudul mirific
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Să mori tu ?”, îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuției. Mai academic spus : oare chiar așa să fie ? Am un (în)ciudat sentiment de déjà-vu citind aceste exegeze. Am crescut la școală cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care ne-a furat jumătate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
colonizărilor, la schimbarea pe spații largi a peisajului etnolingvistic. Prin analize etimologice eu demonstrez că tocmai baza silabică și aglutinantă este factorul care conferă unitatea limbilor i.-e. și pune în evidență înrudirea genetică a acestora cu dialectele ungro-finice, mongolo-turco tătare, arabice etc., ceea ce vine în concordanță cu concepția lui Mircea Eliade care socotea că „orice istoric, începând de la un anumit moment al activității sale, este obligat să-și situeze cercetările de «specialitate» în perspectiva istoriei universale.” I.N.O.:Înțeleg, Dv.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
atunci era deja strălucitor, lipsit de sfială. Cu alte cuvinte, în orașul acela soarele răsărea în trepte. Mai întâi iriza în jurul castelului o aură violacee, ca un fel de amintire a vechilor incendii pe care le suferiseră zidurile în timpul invaziilor tătare. Când se arăta locuitorilor orașului, urcase deja de trei sulițe pe cer, proțăpit pe creneluri. Petrache era singurul locuitor al orașului care putea vedea, nestingherit, răsăritul. Dibuise un ungher în care colțurile de piatră ieșeau din ziduri la o distanță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat catolic", în frunte cu Teodoric, în Milcovia, localizarea sa este incertă, undeva în apropierea Țării Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei. A fost o înjghebare politică și ecleziastică distrusă de invazia tătară din 1241. Regalitatea ungară și papalitatea urmăreau extinderea prezenței lor în teritoriile românești extracarpatice, adică în ceea ce se numea "Cumania". În 1222, posesiunile cavalerilor se extind dincolo de munți, probabil la cotul Carpaților. În felul acesta, coroana ungară își extindea influența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale celor trei "genera" au fost păstrate și după mutarea grupurilor de secui în sud-estul Transilvaniei. Evoluția secuilor, ca etnie și stare privilegiată, a fost asemănătoare cu aceea a sașilor. Secuii, instalați în sud-estul Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii, crescători de vite, erau datori să achite regalității dări în animale, în 1256, regele Bela IV vorbește deja despre darea (zeciuiala) "Siculorum et Olachorum". Istoria secuilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Muntenia și Transilvania s-au grăbit să se alăture trupelor lui Batu din Panonia și nu au rămas prea mult în aceste regiuni, unde se limitau să jefuiască în trecere.26 Despre rolul românilor în lupta de apărare împotriva năvălirii tătare avem unele informații în cronica persană a lui Rasid ad-Din, amintit mai sus. Românii din Transilvania aveau o organizare militară proprie, luptând separat în războaiele regilor Ungariei. În cronica persană, este menționată "țara Ilaud" și "Bezeremban", istoricii români mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a stăpânirii cumane (Kâpciak). El spune: "acest teritoriu se întinde de la Don la Dunăre, cale de două luni de călărit". În realitate, întinderea stăpânirii mongole a avut în această vreme aspectul unei folosiri sezoniere a terenurilor de pășunat-misionarul continuă: "căpeteniile tătare și-au împărțit între ele Sciția, care se întinde de la Dunăre până la răsăritul Soarelui, iar fiecare căpetenie cunoaște marginile pășunilor sale". Istoricul Victor Spinei subliniază că soarta teritoriilor ocupate de mongoli, în campania din 1236-1242, a fost diferită, în funcție de considerentele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dedusă din însemnările de călătorie ale lui Guillaume de Rubruck și documentele cancelariei ungare.8 Teritoriile românești extra-carpatice și formațiunile politice existente, unele dependente de coroana ungară, au fost silite, sub impactul șocului psihologic provocat de năvălitori, să recunoască dominația tătară. Dar acele căpetenii tătare care primiseră ținuturile din zona Dunării de Jos încă nu știm dacă le-au folosit efectiv pentru pășunatul turmelor (Bugeacul și Bărăganul), în urma retragerii acestora din 1242. Ar fi necesare informații suplimentare în acest sens. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călătorie ale lui Guillaume de Rubruck și documentele cancelariei ungare.8 Teritoriile românești extra-carpatice și formațiunile politice existente, unele dependente de coroana ungară, au fost silite, sub impactul șocului psihologic provocat de năvălitori, să recunoască dominația tătară. Dar acele căpetenii tătare care primiseră ținuturile din zona Dunării de Jos încă nu știm dacă le-au folosit efectiv pentru pășunatul turmelor (Bugeacul și Bărăganul), în urma retragerii acestora din 1242. Ar fi necesare informații suplimentare în acest sens. Dar este cert că, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiune foarte îndepărtată de Dunăre. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, din rândul stăpânirii (Hoardei) de pe Volga se desprinde o ramură mongolă ce domina politic teritoriile cuprinse între Nipru, Dunărea de Jos și Carpați. Această stăpânire tătară se confunda cu hoarda (ulusul) hanului Nogai, a cărui stăpânire în Moldova și Câmpia munteană s-a făcut efectiv simțită. Hanul Nogai era nepot de frate a lui Batu-han, iar puterea lui începe să crească după moartea hanului Berke (1266
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evenimente) concomitente, tulburările din Ungaria (moartea regelui Ladislau și sfârșitul dinastiei arpadiene), îndepărtarea cnejilor români din congregațiile nobiliare și stăpânirea efectivă a tătarilor lui Nogai asupra teritoriilor dintre Carpați și Dunăre, conduc la o anumită concluzie! Pentru istoricii români, prezența tătară neîndoielnică în teritoriile de la sud de Carpați i-a pus în mare dificultate: cum s-ar fi putut naște (închega) un stat de-sine-stătător, dacă țara era sub dominație mongolă?! Or, subliniază Djuvara, tocmai această dominație mongolă, într-o regiune aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu s-a întâmplat în 1290-1291, ci puțin mai târziu, în 1299, după moartea lui Nogai. Numai Sergiu Iosipescu, în volumul colectiv deja citat, "Constituirea..." (p. 59) scria că "nimic nu îndreptățește negarea posibilității întemeierii, chiar și în condițiile dominației tătare". Concluzia fără echivoc a lui Djuvara este că numai admițând această posibilitate, construirea unui mare voievodat (stat) românesc, între Carpați și Dunăre, în intervalul 1290-1301, nu mai pare atât de enigmatică (neverosimilă), iar Negru Vodă nu se mai înfățișează ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lupta a fost condusă de Basarab, voievodul transalpin (român)-dintr-un document al regelui Carol Robert din 1324 aflăm că "atunci am venit în Ardeal, pentru apărarea țării împotriva tătarilor". Rezultă că regele Ungariei, aflat în Transilvania, luase măsuri împotriva primejdiei tătare și, în același timp, trimisese solii la Basarab și o armată peste munți împotriva păgânilor, "cei mai de seamă dușmani ai noștri". Atunci (1324) s-a dat o nouă luptă cu tătarii, iar în urma victoriei creștinilor, regele dăruiește papei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a extins, deopotrivă, la sud și est de Carpați. Aceste informații vorbesc despre existența unui stat (voievodat) moldovenesc, înainte de descălecat, în zona dintre sudul Poloniei și nordul Moldovei (precum "Țara Șipenițului"). Este o coincidență semnificativă că voievodul "Olaha", de sub dominația tătară, de la 1247, este menționat în același an cu voievozii români de la sud de Carpați, în Diploma Ioaniților. În sfârșit, să amintim, înainte de descălecatul Moldovei, și informațiile din textul cronicii lui Thomas Tuscus: el menționează, pe scurt, un război (conflict) între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moncastro. Mai erau colonii de populație străină: ceangăii cu așezările lor de la minele de argint de la Baia și coloniile de sare de la Tg. Ocna, centre de stăpânire ungurească la est de Carpați. Treptat, pe măsură ce teritoriul Moldovei era eliberat de sub dominația tătară, regatul ungar a urmărit să-și extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul papei Clement VI ca, în teritoriile Episcopiei Milcovului, să fie ridicate biserici și să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iorga nuanțează și scrie că formațiunea de la răsărit era "o căpitănie regală", dar, chemând pe un voievod maramureșan la conducerea ei, recunoștea prin aceasta caracterul românesc al ținutului cucerit.30 Ca o recunoaștere a rolului românilor maramureșeni la îndepărtarea primejdiei tătare și cu acordul fruntașilor români locali, în fruntea mărcii militare, menite să fie un zăgaz împotriva atacurilor mongole, a fost desemnat de rege, Dragoș din Bedeu. Numirea lui ducea la strângerea legăturilor dintre Maramureș și nord-vestul Moldovei. Acceptarea lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în SCN 2, 1958, p. 269-301. Sacerdoțeanu A., Vlahii din Chalcidica, în vol. În memoria lui V. Pârvan, București, 1924, p. 303-311. Idem, Guillaume de Rubruck și românii la mijlocul secolului al XIII-lea (l. fr.), Paris, 1930. Idem, Marea invazie tătară și sud-estul european, București, 1933. Idem, Au fost aleși cei dintâi domni ai Moldovei ?, în RI, 1935, p. 316-317. Idem, Considerații asupra istoriei românilor în evul mediu, București, 1936. Idem, Comentarii la diploma din 1285 privind pe magistrul Gheorghe, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de ani mai târziu, fără să renunțe la explicația de mai sus, N. Iorga adăuga un element în plus: domnitorul n-a trecut deschis de partea țarului, fiind reținut de prudența stolnicului Constantin Cantacuzino, care invoca legăturile cu habsburgii, primejdia tătară și chestiunea dacă sub ruși va fi mai bine decât sub turci, ceea ce contrazice opinia acelora (Virgil Cândea) care atribuiau Cantacuzinilor un filorusism fără rezerve. Paul Cernovodeanu invocă și el, în sprijinul domnitorului, ideea că acesta nu putea trece de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ștefan Ionescu și Panait I. Panait: domnitorul n-avea la granițe trupe aliate, ci, dimpotrivă, era înconjurat pe tot flancul dunărean de puternice concentrări inamice, adică otomane; cel mai inofensiv gest de trădare ar fi însemnat atragerea oștilor otomane și tătare; i s-a poruncit să meargă spre Tighina; a pornit pentru a ajunge la conacul său de la Gherghița și, în schimbul unor mari sume de bani, a smuls porunca de a se opri acolo; s-a mutat apoi lângă Urlați, loc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Țării Românești. Există aici un proces logic de expansiune demografică a elementului românesc și dezvoltarea unei rețele economice care conduc spre formațiuni unitare. Tot aici se află, adaugă el, rezultatul inițiativelor coroanei ungare în expresia puterii sale față de vecinătatea tătară. Unitatea moldo-valahă este consemnată în documente de cancelarie papală care, în 1370, arată că Moldova reprezintă o parte a națiunii valahe. Și mai înainte de aceasta, împăratul bizantin Constantin VII Porphyrogenetul (912-956) întrebuințează numele de romani pentru a desemna pe protoromâni
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este greu de suportat pentru moldo-valahi. Unul dintre ei, Dimitrie Brătianu, va împărtăși această neliniște într-o scrisoare adresată lui Michelet în 1850: "I-ați glorificat pe polonezi și pe unguri; iar ei v-au salvat de invazia turcă și tătară". Această competiție nu interzice sistemul de relații și legături cu polonezii de la Paris, grupați în salonul prințului Czartoryski și în special în jurul marilor catedre de la Collège de France. La 6 decembrie 1840, polonezul Mickiewicz inaugurează aici o prestigioasă catedră. În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]