944 matches
-
vreo fărădelege care să nu pedepsească victima În numele „binelui tuturor“? Exista vreun păcătos care nu păcătuia pro bono publico? Atât de mare era răul Întrajutorării și atât de uriaș spiritul liberal al explicației. Psihopatologia predării În Statele Unite. Și atunci, era tăticul un intransigent creativ autentic - capabil de furturi Îndrăznețe În numele memoriilor? Putea să riște totul pentru H.G. Wells? — Spune adevărul, copilă, ai citit vreo carte de Wells? — Da, am citit. — Spune-mi - dar să fie adevărul, rămâne Între noi. Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și colegi. Unul, cetățean vigilent care preda întotdeauna OILM (Organizarea întreprinderii și legislația muncii) după orele mele de filosofie, nu avea altă treabă decât să citească notițele elevilor cu lecțiile predate de mine și să îi tragă de limbă. Erau tătici care veneau la BOB să reclame că le influențam nefast copiii. Și în plus, poate mai gravă pentru tovarășii pătrunși de responsabilitate, era prietenia mea cu Gabi Andreescu. În acel decembrie, el avea domiciliu forțat la Buzău. Spre final l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din casă cu ochii injectați de ecran. Îi zăream silueta frumoasă și „verde”, coborând spre grădina de lângă poartă. Venea de acolo ținând în mână un boboc de trandafir pe care mi-l așeza în poală. Colonelul meu artilerist fără războaie, tătic sentimental-discret. Peste tot mirosea aiuritor a fân, a roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Soarele nu răsare niciodată. În camera prăfuită erau doi tipi cu barbă așezați la o masă rabatabilă. Merrill mi i-a prezentat ca fiind producătorul și directorul de casting. —OK, a zis. Rezumat rapid al acțiunii. Două surori la ananghie, tăticul lor tocmai a dat ortul popii, lăsându-le îngropate în datorii până în gât. Au nevoie să găsească un bărbat care să se însoare cu una din ele și să le scoată din foamete. Dar domnișoara Martine, frumusețea familiei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doar să fie, știi, în relații amicale. Eu: Deci Detta și Racey sunt prieteni vechi! De ce urmăresc doi prieteni vechi? Îmi zic, e sărit. Sărit și nebun. Și nu e zdravăn, pe deasupra. El: Nu, nu sunt prieteni vechi. Mămica și tăticul erau. Eu: Dar ăsta e totuși un motiv perfect nevinovat ca ei să se întâlnească. El (clătinând din cap): Nu. Pentru că apoi s-a stârnit oareșce vrajbă în jurul unui transport de arme din Orientul Mijlociu și lui Skinner Chinner i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Apoi Jack și-a ridicat privirea, m-a văzut și, deși n-avea cum să știe cine sunt, a zâmbit și el, arătându-și dințișorii albi ca laptele. L-am recunoscut imediat. Cum să nu-l recunosc? Arăta întocmai ca tăticul lui. Epilogtc "Epilog" Mackenzie s-a căsătorit cu trândavul moștenitor al unei averi de o sută de milioane de dolari în conserve. Deține șaptezeci și cinci de mașini de epocă, are o pasiune pentru a conduce sub influența alcoolului și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
refuze. Purta o cămașă albă și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept personaj o tipă în chiloți și sutien. E un fel de marcă a fabricii. Nimeni n-a spus că reclamele mele ar fi subtile. Dar, tăticule, fac să se vândă minuturile într-un minut. Am țâșnit din lumina lichidă și albă în împărăția prismatică a trăscăului. Doamne, e la băutură cu nemiluita aici, și mai cu seamă din producția de vârf - butoaie cu vin de Xeres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fie regina stupului. Bătea din palme în timp ce își dezlănțuia italiana ei poruncitoare. Își puse copiii în poală ca un moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din cap și făcându-și cruce. Caduta mi se adresa uneori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și chiloții de un miliard de lire italiene. Își prinse coapsa cu pumnul și o strânse, făcând pielea să se încrețească. — Vezi? spuse ea și începu să-și descheie nasturii de la cămașă. Și iar am privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei, de parcă ar fi vrut să-mi reîntoarcă atenția asupra doamnei din tronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea, scutită de taxe vamale. Superfuria lui Lorne își urma neabătută cursul. Se dezlănțuise. Acum era incredibil de furios. A spus: — Gata? Gata! Băiete, se vede că ești nou în meserie. Și acu’, ascultă aici, căcănarule. Aici e Lorne Guyland, tăticule. Dea. Eu! Eu! Mie îmi trebuie ceva special în rolul ăla. Tu n-ai nevoie de mine. De ce nu angajezi un bășinos bătrân cum e Cash Jones? Lorne începu să râdă. Nu știu ce mi-a venit. Eu țin tare mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atunci ce mâncași azi? „Frei pizza ioți și două supe chi-nbzești“. Bagă-n el doar antibiotice din cauza furunculului de la subsuară și a bobelor doici. A doua zi m-am întâlnit cu el la clubul șoferilor. Știi... au acolo o mașină, tăticule, care vinde cartofi pai. Cartofi pai. Fat Paul părea încă șocat de chestia asta. „Un tanc al dracului de mare plin de vaselină, ș’o dat’ pe lunhă vine un gagiu care toarnă și mai multă untură pe coș. Treij
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
duce m California pentru renovarea mea finală, poate voi merge până la capăt și-mi voi însănătoși și sângele. * California, țara visurilor și dorurilor mele. M-ai văzut în New York și ai văzut de ce sunt în stare acolo, dar în LA, tăticule, află de la mine, sunt în stare de performanțe și mai mari - sunt tot numai clocot și energie, îi dau pe toți gata, sunt un neastâmpărat, un adevărat nou om de afaceri. În decembrie trecut, producția mea de treizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
filmare putea fi gata într-o lună. M-am așezat la birou, unde am compus o felicitare. Am început să citesc din nou. Al dracului dacă îmi venea să cred. Cine mi-a făcut-o? Cine? în primul rând: Gary, tăticul, „Garfield“ - rolul lui Lorne Guyland în secvența dinaintea genericului, Lorne e surprins în pijamaua asudată, ținându-și hainele ghemotoc, așa cum e dat afară în bătaie de joc din dormitorul conjugal. Ăsta ar fi cam cel mai bun moment al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus de copii la Caduta. * Nu există copii deloc. Spunk însuși (fapt crucial care reiese din acțiune) e fiul ei adoptiv. În ciuda impotenței bine stabilite a soțului ei și în ciuda sărbătoririi pe ecran a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi lumea mai dragă, cineva o să mă tragă de păr, sau o să mă calce pe picior. Știu cine îți poartă sâmbetele. — Zău? Cine? — O lovitură în figură cu un obiect contondent. Ești pregătit? — Da. — Țin-te bine. Mă țin. — E tăticul tău, spuse Alec Llewellyn. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - în Harley Street. În timp ce așteptam, mi-o imaginam pe Selina, așezată pe o bancă joasă, depunând pioasă la Secția de Poliție din Paddington o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai cumințit față de zilele rebele ale adolescenței. —Adolescență rebelă? am repetat. —A, obișnuiau să se dezbrace de tot și să danseze în cluburi de noapte în timp ce-și deviau septul, tipic pentru fetele de bani gata, draga mea. Oricum, tăticul lor pare a fi teribil de mulțumit, ceea ce e mult mai important. Trebuie să vorbim de o expoziție. Ce-ai zice să luăm prânzul luni? Poți? Super! Am plecat, dulceață, ne vedem atunci. Treci pe la galerie în jur de unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tăia. Ar trebui să fii mai atentă. —Suki... am încercat pentru ultima dată. Belinda și-a întors capul spre mine, știind că și-a câștigat sora. Iar voi puteți să ieșiți de aici! Ieșiți afară! a țipat. Ieșiți din casa tăticului meu! Da, a rostit Suki dintr-odată, vocea urcându-i de isterie. Faceți ce spune Belinda, ieșiți, ieșiți, ieșiți! Amândouă țipau acum la noi, fețele lor frumoase strâmbându-se cu expresii de ură, la fel de veninoase precum șerpii. Buzele Belindei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat să mă zgârie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe șleau c-o să mă omoare În bătaie. O fi o figură de stil. În acest moment, silueta ospătarului se legănă pe deasupra noastră. Fermín ceru mîncare cît pentru un regiment, frecîndu-și mîinile de poftă. — Dumneata nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
client din San Gugat și mă lăsați singur aici. — Dar Fermín? Încă nu s-a Întors? Tata clătină din cap cu acea grabă care Îl mistuia cînd era prost dispus. Sigur, ai o scrisoare. Ți-am lăsat-o lîngă casierie. — Tăticule, iartă-mă, dar... Făcu un gest care mă Îndemna să-mi țin scuzele pentru mine, se Înarmă cu pardesiul și cu pălăria și ieși pe ușă fără să-și ia rămas-bun. Cunoscîndu-l, am bănuit că supărarea i se evaporase Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poți tu Îndoi de el, dînd crezare balivernelor ăstora? Tot ce știa Fermín despre femeia asta este ceea ce i-am povestit eu. — Și de aceea o urmărea? — Da. — Fiindcă l-ai rugat tu. Am păstrat tăcere. Tata oftă. — Nu Înțelegi, tăticule. — Firește că nu. Nu te Înțeleg nici pe tine, ni pe Fermín, nici... — Tată, după cîte știm noi despre Fermín, ce scrie aici e imposibil. Dar ce știm noi despre Fermín, ia zi? Pentru Început, reiese că nu știam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sale cînd s-a văzut În imposibilitatea de a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Împăratul intră. E îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă, pe care o târăște ca pe o trenă. Coroana de pe cap îi este legată pe sub fălci, cu o panglică lată.) Împăratul: (văicărindu-se) Of, of, of, nu mai pot! Domnița: Tăticule, de ce nu dormi la ceasul ăsta? Împăratul: (arată coroana) Fiindcă mă strange... Domnița: Coroana? Împăratul: Da, mă strânge de-mi sar luminățiile ochilor, asta, luminile ochilor vreau să spun... Iepurașul: Dar de ce doarme tatăl tău cu oala aia pe cap
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Tata trebuie să poarte coroana chiar și în timpul nopții. Iepurașul: Dar de ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat. Iepurașul: Păi n-ai fes? Împăratul: N-am că eu sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]