33,332 matches
-
au pregătit apă la îndemînă și rîdeau, rîdeam împreună, într-un an din anii noștri petrecuți în Germania, cînd muzica indiană acoperea urîtul unor seri. Ezit să chem momentele bune care mă păstrează și pe mine în amintire, cum un tablou din 1889 reține culoarea vie a portocalelor din ziua cînd Gaugain le-a pictat. O perspectivă dezaburită cu ștergătorul electric, mai limpede redînd calea pe care ai ales să mergi în urma ta, încercînd mereu să te autodepășești ca într-o
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
în parte și "infidel", imaginea chipului reflectat în oglindă. Dacă majoritatea povestirilor încep într-un mod cât se poate de simplu și convențional, se prezintă eroul și unele date ale problemei care organizează conflictul, finalul este un adevărat abandon în mijlocul tabloului, fie straniu, fie burlesc. Ruptura bruscă a faliilor narațiunii are menirea de a submina "cenușiul" printr-o ironie camuflată. Această opțiune este mai de efect decât alternativa unor concluzii moralizatoare sau a unei banale incisivități. O lume fără destin, fără
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
Sadoveanu se arată destul de rezervat, mai degrabă dezaprobând-o, și articolul denigrator publicat de H. Sanielevici, în revista Curentul nou din Galați. "Literatura mea, scrie memorialistul, nu era decât beție, crimă, viol, bestialitate, după cum lesne se putea vedea dintr-un tablou sinoptic al subiectelor. Sufletul unui asemenea scriitor e la nivelul sufletului unui vagmistru. O asemenea literatură e o rușine: condamnarea ei e definitivă; criticul declară că nu va mai citi niciodată un rând din asemenea volume, oricâte s-ar acumula
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
volume, oricâte s-ar acumula în rafturile librăriilor". Scriitorul se simte lovit în plin văzând lipsa de bunăcredință și argumentația sofistică a criticului-biolog. I-a răspuns ("era răspunsul unui om mânios") și mai târziu a regretat c-o făcuse, deși tabloul sinoptic" al lui H. Sanielevici era de un simplism izbitor "în care puteau fi încadrați toți scriitorii tuturor literaturilor". Sadoveanu recunoaște că era aprig la mânie, care s-a manifestat și cu altă ocazie, la urma urmelor, banală. Pentru că editorul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
românești ghioceii sunt lumina interioară a pământului. Intrarea mea în Asociația suedeză a ghioceilor se produsese grație hazardului. Am profitat de ignoranța mea în materie de festivaluri de flori și de postura mea de invitat, pentru a privi mai degrabă tablourile lui Rakel. Arta există în lume pentru a ameliora brutalitatea timpului, pentru a exprima cu demnitate secretele oamenilor, trăirea interioară. Arta era timp întors pe dos pentru mine. Pură logică a visului. Operele de artă aveau parcă un avantaj asupra
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
mai importantă decât răspunsul. În spatele meu s-a auzit o voce convențională de femeie: - Îți place? E mama lui Rakel. Am dat din cap. Portretul avea un secret, mă privea personal. Rakel o pictase pe mama ei din memorie. Celelalte tablouri creau alte iluzii: peisaje, străzi, incendii, cimitire, păsări cu fețe de oameni zburând peste frontiere supravegheate. Iluziile aveau darul de a purifica. Imaginile mi se păreau cuvinte, istorii, poeme spânzurate în aer. Deodată am remarcat că eram singură în sufragerie
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
aromitoare care ies din pungă ca duhurile din 1001 de nopți. Franz-Joseph întîiul Locuitorii acestei mici Viene pe roți sînt figuri memorabile. îmi rămîn ochii la un Franz Joseph de secol 21: o mustață albă, legată de perciuni, ca-n tablourile de la muzeu. Deși ger, bătrînele doamne, călite pe traseele din Alpi, poartă pantofi de antilopă, ciorapi de mătase și... pană la pălărie. Studenții arată ca pretutindeni și se bucură că vagonul e încălzit. Costul unui abonament săptămînal 12.50 E.
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
pe stativ, mai frumos ca la Biblioteca Academiei. Viena te face să-ți descoperi, neapărat, un ascuns fond biedermeier. O întîlnire neașteptată Domnul Leopold este, probabil, unul dintre cei mai bogați oameni din Viena. Ani în șir a tot colecționat tablouri ale lui Egon Schiele (pe care, practic, el l-a impus), Gerstl, Kokoschka, Klimt și, recent, a deschis un muzeu ultramodern care-i poartă numele. Greu să mi-l imaginez într-un birt studențesc, cu palton tirolez și o banală
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
mi-l imaginez într-un birt studențesc, cu palton tirolez și o banală sacoșă de plastic (!) în mînă. Și totuși, chiar el este. Mi-l arată cineva și-mi atrage atenția că-n sacoșa cam prăpădită se văd ramele unor tablouri. Jocul oamenilor celebri de-a anonimatul. Drum de cărți Artera librăriilor și a anticariatelor se numește Wollzeile. O stradă care trebuie nu parcursă - deși are pasaje tainice, cu mici papetării și magazinașe de vis - ci mai degrabă citită. Cerșetorul într-
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
am să mă duc eu mîine la fotograf, mai înainte însă la bărbier să se radă. La Bohème roumaine." Este a doua fotografie din cele patru păstrate, executată la București în atelierul lui Franz Duschek, ce figurează în al doilea tablou (medalion) al Societății "Junimea", alcătuit de T. Maiorescu și I. Negruzzi și în vol. de Poezii, 1884, al lui M. Eminescu. În legătură cu a treia fotografie, A. C. Cuza a notat: " În sfîrșit, într-o zi, șvara 1884ț profitînd de bunele lui
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
făcut o fotografie colectivă, generală a evenimentului, în care figurează și M. Eminescu, în grupul junimist în frunte cu T. Maiorescu. Poetul e întîiul din rîndul trei (de la stînga spre dreapta). Chipul poetului e asemănător cu fotografia din 1878 din tabloul (medalionul) al doilea al "Junimii". Trebuie amintit faptul că în Viața lui Mihai Eminescu, Ediția a treia revăzută, F.P.L.A., București, 1938, G. Călinescu a publicat pe planșa VI o fotografie "Eminescu la 16 ani" pe care scria: "M. Eminescu, Botoșani
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
dezintegrării inevitabile și al anormalului instalat definitiv. Dar ce se petrecea în fond, dincolo de forme? În fond societatea democratică românească fusese atacată în chiar nucleele constitutive și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai epocii începuseră să înțeleagă. Iată un semnificativ tablou al vieții aparent normale bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia, într-o scrisoare din august 1947 trimisă acesteia la Londra, unde se afla în exil: "Ruși în uniformă se
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
cruels, sau din Diabolicele lui Barbey d'Aurevilly (acesta din urmă intertext indicat de narator prin citare explicită). Aubrey de Vere, văzut prima oară de către narator, și apoi în mod repetat, la Muzeul Frederic e o ființă ieșită dintr-un tablou, dintr-unul din acele portrete de lorzi pe care un "Van Dyck și, după el, Van-der-Faës le-au hărăzit nemuririi". Din nemurire, Aubrey intră, ca printr-o vrajă, în mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
lord tînăr și "zvăpăiat" din picturile lui Van Dyck (1599-1641) și ale succesorului acestuia la curtea lui Carol al II-lea al Angliei, sir Peter Lely (1618-1680) alias Pieter Van-der-Faës. Autoportretul fantasmatic al naratorului, adică Aubrey de Vere, coborînd din tabloul englez din secolul al XVII-lea, spre deosebire de originalul francez al portretului Mariei Mancini, ne poate îndemna să concepem contrastul masculin/feminin în Remember și ca un contrast între Anglia și Franța din secolul al XVII-lea. Într-o paralelă între
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe solul solid al faptelor materiale, neavând încredere decât în percepții. Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se îndreaptă privirile lui Socrate ca și ale lui Aristotel, celălalt personaj central al tabloului, alături de Platon, prin minuția însăși a prezentării de o aparent plată concretețe, aprindea în mine " poate printr-un straniu contrast " o adevărată lumină
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ferm pe solul solid al faptelor materiale, neavând încredere decât în percepții. Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se îndreaptă privirile lui Socrate ca și ale lui Aristotel, celălalt personaj central al tabloului, alături de Platon, prin minuția însăși a prezentării de o aparent plată concretețe, aprindea în mine " poate printr-un straniu contrast " o adevărată lumină a spiritului. Din fragmentele disparate, laborios culese și enumerate de profesorul meu pozitivist, încercam reconstituirea acelui "templu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Cornel Munteanu Îi datorăm lui Dimitrie Popovici, de la a cărui naștere se împlinesc o sută de ani, refacerea tabloului istoriei și criticii literare consacrate lui Eminescu și deschiderea unei noi etape în procesul complex al receptării. Contribuția sa o putem urmări la nivelul obiectivelor, prin lărgirea domeniului de investigare (nevoia unui Eminescu global), al construcției critice, printr-o nouă
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
din La littérature roumaine à l'epoque des Lumières (1945). Înarmat cu asemenea unelte critice, istoricul literar putea avansa în lucrările ulterioare, Poezia lui Eminescu (1948) și Romantismul românesc (1952) în formula criticii de sinteză. Aceste ultime studii citate recompun tabloul sinoptic al epocii culturale eminesciene, motivând un interior și prin raportare comparată, poeticitatea viziunii și creației. Dacă ar fi să cităm doar capitolele Poezia mitologică sau Poezia titaniană din studiul rezervat poeziei lui Eminescu, am găsi punctele de rezistență ale
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea o voce șoptită pe care și-o dregea tot timpul ca un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica unui tablou. Purta o rochie verde din stambă cu mâneci scurte și fusta lungă, amplă. Figura ei, cu trăsăturile înmuiate în pielea șifonată, era susținută de atenția concentrată cu care îi asculta pe vorbitori. V. Voiculescu sta întotdeauna într-un fotel așezat
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
nucleul spectacolului 100 de ani. Revista istorică națională a secolului XIX, în 10 ilustrațiuni, reprezentat la 1 februarie 1899 pe scena Teatrului Național din București, după un scenariu întocmit de Caragiale. Similitudinile cu baletul Excelsior se fac observate încă din Tabloul I, care ne înfățișează Moldova și Muntenia sub chipul unor femei cernite și legate în lanțuri. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru, cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
odată în Munții Apuseni, descoperind pentru prima oară Roșia Montana, un loc încîntător, nu foarte cunoscut între turiști, în ciuda peisajului său helvetic, cu păduri dese, lacuri solitare împrejmuite de munți bătrîni și nuferi plutind pe suprafața lacurilor ca într-un tablou de Monet. Deși stăteam într-o cabană rudimentară, am suit sus în sat să vizităm o familie de oameni în vîrstă ce ne fusese vag recomandată de niște cunoștințe întîmplătoare de prin partea locului. Oameni de omenie, bucuroși de oaspeți
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
rămâi un om decent, lipsit de vanitatea normalității tale. :: The One, octombrie 2013 Datorită dumneavoastră mi-am schimbat părerea despre doamna Sarbu, vă mulțumesc. e frumos portretul, nu zic. însă îmi amintește de picturile de la renaștere până la modernismul timpuriu, unde tabloul final era mai impresionant decât baronesa care i-a servit drept model. e ușor să ai opinii de nestrămutat atunci cand n-ai nimic de pierdut. și sincer, e un ușor iz de ipocrizie în susținerea unui punct de vedere, doar
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
de la Silva Dark merită un “Bravo!” din toată inima. M-am bucurat să găzduiesc interviurile pe care le-au realizat cu niste înși de toată isprava despre un subiect vechi de când lumea: cum ne trecem timpul. Reiau aici cele cinci tablouri, pentru că mi s-au părut inspirate și cred că merită o privire mai atentă. Va urez să luați folos din fiecare: Interviurile fac parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark. Ai reluat ceea ce mulți spunem dar de
În răspăr cu timpul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82443_a_83768]