670 matches
-
asistente ale directorului de scenă, care păreau o mână de zâne alternative, îmbrăcate cu blugii lor de mâna a doua și tricourile mici și mulate, se repeziră să ajute la mutatul scaunelor la locul lor; Matthew înșfăcă dintr-odată ambele taburete ale lui MM, dovedind în mod clar că voia să fie singura persoană care atingea scaunul sacru pe care binevoise să se odihnească ilustrul fund; iar cei doi membrii ai consiliului s-au ridicat și s-au îndreptat către partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
anumite cerințe ale procedeului camera-lucida În compoziția literară. Din punct de vedere emoțional Însă, sunt și mai mult Îndatorat lecțiilor timpurii de culoare date de mama și de fostul ei profesor. Cât de bucuros se așeza Mr. Cummings pe un taburet, dându-și spre spate cu ambele mâini - ce anume? purta oare frac? Văd doar gestul - și apoi purcedea la deschiderea cutiei din tablă neagră cu vopsele. Îmi plăcea vioiciunea cu care Își Îmbiba pensula În nenumărate culori, În acompaniamentul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
galben-citron cu portocaliu, cu o Înfățișare tropicală, care bătea languros din aripi prin grădini, era În 1907 o senzație și Încă Îți făcea plăcere să-l prinzi În plasă. De-a lungul marginii din spate a plajei, diverse șezlonguri și taburete susțineau greutatea părinților copiilor cu pălărioare de paie care se jucau În fața lor, pe nisip. Eu puteam fi văzut stând În genunchi și Încercând să dau foc unui pieptene găsit pe plajă, cu ajutorul unei lupe. Bărbații arborau pantaloni albi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era Îmbrăcat, căci simpla lui vedere mă cutremura, dându-mi niște fiori ce porneau din șira spinării și se răspândeau ca niște nervuri prin tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din mine, aș fi colindat speriat că m-am rătăcit și, într-un târziu, am găsit în sfârșit drumul. Acum, când scriu, știu că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bibliotecă de cărți legate în piele și coniac fin... Altceva nu-mi doresc. Măcar doi-trei ani buni. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câteva zile... Niciodată nu trebuie să încetezi să speri... Londra... Hotărât, e uluitor!" Panaitescu, așezat pe taburet, privea covorul. Mâinile îi atârnau. Izbutise să convertească suma în toate monedele posibile. Franci elvețieni, francezi, mărci vest-germane, yeni, dolari canadieni și așa, ca amuzament, în yoni chinezești. " Am să plec cu Coca în nordul Italiei. Visează voiajul ăsta de când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De când tot așteaptă un mascul, s-a sonat complet! ― N-aș fi zis că pereții sânt atât de subțiri, observă maiorul zâmbind. ― Foiță de țigară! Nu vă uitați că e casă veche. Dar luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cineva, Îmi zise Lauren, luându-mă de mână. Acel „cineva“ era Sanford Berman. (Al doilea nume al său fusese scurtat de la Bermothovoski, atunci când familia lui plecase din Rusia În America, În 1939.) Stătea, deloc În largul său, pe unul dintre taburetele de blană, Îmbrăcat la costum și la cravată, și bea Perrier. În ciuda faptului că era exact genul de mogul În vârstă, avea carisma bărbatului puternic. Părea să cunoască pe toată lumea, iar toată lumea dorea să-l cunoască. Phoebe dădea roată În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de blană, Îmbrăcat la costum și la cravată, și bea Perrier. În ciuda faptului că era exact genul de mogul În vârstă, avea carisma bărbatului puternic. Părea să cunoască pe toată lumea, iar toată lumea dorea să-l cunoască. Phoebe dădea roată În jurul taburetului lui de parcă era o leoaică Înfometată atunci când eu și Lauren am mers spre ei, dar, de Îndată ce Sanford o zări pe Lauren, atenția lui se Îndreptă către ea. Era ca și cum pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi pentru nimeni altcineva. Ah, cea mai frumoasă fată din New York, spuse el, ridicându-și mâinile spre Lauren, care i le-a luat În ale ei. Sanford rămase lipit de taburet, iar Lauren se așeză chiar lângă el. Restul lumii rămase În picioare În jurul lor, privind În jos la ei doi. El a dus la buze una dintre mâinile ei și a sărutat-o. Sanford era complet, absolut, nebunește, cum vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întregul portofoliu pe care-l deține numai făcându-i cu ochiul, flirtă Sanford. Lauren pufni În râs. —O să fac tot ce pot, răspunse. Îți mulțumesc, draga mea, zise Sanford. O sărută pe obraz și se ridică, Împleticindu-se nesigur de pe taburet ca să plece. —Trebuie să plec, dar să mă ții la curent, OK? Lauren dădu aprobator din cap și se uită după el, În timp ce părăsea Încăperea. Părea un pic melancolică. —E drăguț, zise. Este Îndrăgostit de tine până peste cap, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În ulei de Cecily Brown colo, o carpetă de Tracey Emin pe jos. Cu podelele sale Închise la culoare și pereții lăcuiți În alb, camera era fundalul perfect pentru o astfel de destinație. Singura mobilă din Încăpere consta În două taburete din piele albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În stil ultramodern. Toate „cărțile“, Împachetate impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul care făcuse asta putea să mai fi așteptat patru zile. Nu-l încerca nici o tristețe, nici cea mai mică urmă de milă pentru celălalt ticălos, cel mai ticălos dintre toți, ce zăcea în fața lui, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de alături. Ce să facem acolo? Să cinstim ideea care ne-a venit, și ideea care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă noaptea pe drum. După plecarea curățitorilor, domnul expulzat a vrut să măture, dar, toate măturile și măturicile, luaseră calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor polineziene -, si, după ce îngenunche în fața ei și mormăi niște cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
l-am agățat pe cînd trebăluiam în boxa de la subsolul blocului în care locuiam. Se poate face ceva, dom' Laurențiu? Dom' profesor, nici n-o să se cunoască. Cînd să vin după el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră... Mă așez pe taburet. Atmosfera avea mai mult de 50% fum de țigară. Privesc la Laurențiu și sînt uimit de îndemînarea sa. Și eu am vrut să mă fac profesor... Cum? Să nu vă mirați. N-a fost să fie. N-am putut trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia. Mic și Îndesat, cu pieptul umflat și brațele groase, fața rotundă, dinți sănătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le tice, pielea pergamentoasă, striată de riduri. Degetele se închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]