5,450 matches
-
fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să vin cu voi, Renar. Sunteți băieți. Aveți nevoie de intimitate și-apoi eu am trecut de vremea când eram convinsă că oamenii sunt asexuați. Vezi, au început și moldovencele să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de neoprit al îngrozitorului neg din barbă, la primele acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la dans. În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră mâinile, se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ de împlinire îi copleși. Își feriră privirile, lăsând doar inimile să le bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceva mai multe, până când el ar Începe să-i vorbească despre iubita lui din sat, despre fetele pe care le-ar fi cunoscut În Olanda, să i câștige Încrederea, s-o trateze de la egal la egal, să-i Încredințeze gândurile tainice, iar a doua zi, la lucru, ar fi atât colegi, cât și prieteni, astfel Încât ea nu s-ar mai simți atât de stânjenită În prezența lui. Nu era atrasă de el, voia ca asta să fie limpede. Făcuse socoteala că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Johan le-a văzut mâinile Împreunate, cot așezat comod lângă cot și a auzit vocile chelnerilor, servile, nervoase, tremurând. Apoi, În vreme ce erau conduși la o masă aflată În capătul Îndepărtat al sălii, ascunsă Într-o nișă perfect alcătuită pentru amanți tainici, a Întrezărit nuanța pielii unui picior Încordat de femeie tânără, zveltețea șoldurilor ei, În contrast cu corpolența bărbatului de vârstă mijlocie care o Însoțea. Johan s-a ridicat și s-a dus la biroul de marmură lustruită de la intrare. — Vă rog să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
duceau traiul de azi pe mâine. Duhoarea canalizării și a scursurilor era la fel, dar Își amintea că mai fusese și mirosul de camfor, o aromă de lemn, Îmbătătoare, care o făcea să se simtă bine, În formă, ca un tainic medicament Întări tor care plutea peste tot, n-avea altceva de făcut decât să res pire. Ce Își amintea mai greu era izvorul acela de energie, senti mentul că orice răni, tristeți și stricăciuni pot să fie vindecate. Nimic nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a ajuns prima dată În Tahiti. Margaret a privit tabloul peste umărul lui. Era, fără Îndoială, mult Gauguin În el, petele vii de culoare, capul fetei cu ochi de căprioară, cu nelipsita floare de plumeria la ureche, privirea sfioasă și tainică În căutarea șovăielnică a unui spectator, o invitație incertă pentru amatorii occidentali. Poate doar pentru bărbați, și-a spus Margaret, care nu se simțea nici atrasă și nici respinsă, ci numai plictisită. și-a adus aminte de maică-sa, care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mă spui mamei. Ai fi în stare! Doar nu era decât o joacă, ce credeai? O joacă și atâta tot! Curând după aceea Elena se împrieteni cu fata unor vecini și după felul cum căutau cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii japonezi mai frumos decât la ea, micul copac dădea primăvara o adevărată avalanșă de boboci, se întrecea pe sine. Atunci femeia acorda ghiveciului o atenție deosebită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i mai frumos ca un răsărit de soare printre munți. Răsărit de soare Multe și minunate sunt darurile cu care Natura ne copleșește! Am văzut Carpații având culmile înzăpezite, codrii seculari care scrutează orizonturile, drumul fără pulbere al Dunării, tainicul ținut al Deltei. Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul soarelui. Ieșeam pe plajă ,,cu noaptea-n cap”. Mi se părea că aud răsuflarea răcoroasă a dimineții care urca din greu, gâfâind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un lan de diamante și scârțâie agasant sub picioare. În văzduhul scânteietor se ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină a cerului. În acest templu se odihnește luna, farul tainic de lumină. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. Crivățul urlă prin codru scoțând zgomote asurzitoare, dar cu toate acestea tabloul pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii care își are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vechi dorul de a-i face pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
flori, izvoare, case, stele, cu frunze, arbori, munți, cu valuri, cu raze și iarbă s-a scris poemul limbii române. Cuvintele ei au răsărit din durerile, din bucuriile și suferințele acestui popor; el există în rațiunile noastre și este lanțul tainic care ne leagă. Pentru noi, românii, râul curge, florile înfloresc, stelele strălucesc, frunzele cad. Ziua am văzut pe cer nori, iar noaptea am văzut stele. Toate acestea le-am numit pe rând dulcele grai românesc. Laudă limbii în care a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte, eu pot cunoaște taina bogățiilor țării, frumusețea nemărginită a patriei noastre ca un buchet de flori, numeroase râuri ca niște panglici azurii, Podișul Transilvaniei ca o cetate, munții ca niște piramide înalte, podișurile, dealurile și depresiunile ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
știi însă, că amintirile și dorul de tine mă ajută oricând și sper să ajung în curând în satul meu, la casa noastră, să sărut cât mai curând mâna ta de maică iubitoare. Parcă te văd, ca într-un vis tainic, cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
instrumente ale iubirii. Dar ce este iubirea altceva decât o încrucișare de unde calibrate pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor ei o poate distruge. Și noaptea se deschidea tainică, plină de promisiuni și încă tânără în calea mea. Mă gândeam cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două obiecte între care nu există nicio legătură. M-am gândit de multe ori că numele are o rezonanță specială. În fiecare limbă, același cuvânt pare să accentueze o calitate anume sau o nuanță a obiectului, dându-i o semnificație tainică, specifică "matricei stilistice" a spațiului în care s-a născut limba. Poate, tocmai de aceea, mitosul sau simbolistica obiectelor diferă de la un popor la altul. Tocmai numele, cu care a fost inițial numit un obiect, a construit în timp în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață, ca o membrană peste cristalinul memoriei, ce depăna din când în când cu o inexplicabilă claritate această secvență anonimă, disparată a existenței mele. Sensul tainic al numelui După cum "mai întâi a fost cuvântul", ne spune scriptura, și mai apoi a fost creat obiectul lui... Ca și Dumnezeu, ființa sau lucrul increat avea o mie de nume și fiecare nume al ei în parte îl definea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Așa se întâmplă că nu ajungem vreodată să cunoaștem în deplinătatea lui un anume lucru. Căci el câștigă în sensuri prin simpla rostire a diverselor nume ale lui, se transformă și ne dezvăluie pe rând, în timp, din sensurile lui tainice. Astfel, un obiect cu al cărui nume din limba maternă am fost deprinși din copilărie survine deodată și ne trezim rostindu-l sub un alt nume mai rezonant în altă limbă și asta numai pentru că percepția sau accepția noastră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul de lung, biata fată cu gândurile Împrăștiate șoptise la urechea lui Va aceleași vorbe cu Înțeles tainic pentru copil: Di căluț! Di căluț! Mergem merchea la pești! Da, mergem la pești?! Abia târziu primi răspunsul mult așteptat: Va pi’di pe’ti! Era un semn clar al detașării lui Varlaam de epicentrul cutremurului ale cărui replici mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frică iepurească. Cu ochii săi mari deschiși În totalitate, Va le urmărea atent mersul de-andărătelea, cu coada plată Înainte, cu cleștii ca două foarfece zimțate, amenințători, cu mai multe picioare decât porcul Ghiță, și cu niște ochișori ca două mărgeluțe tainice care nu-l scăpau din vedere pe copil. Când se Întâmpla ca unul dintre raci, mai curios sau mai curajos, să se apropie de Va, acesta, striga Înfricoșat: Au, au, ‘acu papî` băietu’! Era un fel de „Văleu!” pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ieri și de azi, Mălina-Mălinița, Întru pomenirea unei prime iubiri de soldat. Va, nu realizase trecerea de la o mamă la cealaltă și deocamdată, nici nu putea studia cazul social, foarte special de altfel, deși oameni dezinteresați sau nu, mai vorbeau tainic și În șoaptă, atunci când era copilul de față, câte una, câte alta: Aici a fost numai interesul Ochenoaiei de a nu pierde ginerele frumos și cu funcție bună! Dar să-și nenorocească fata, atât de frumoasă, harnică, de nici douăzeci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță mângâia duios alunița mare din obrazul admirabilei sale bunicuțe, care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]