624 matches
-
al României, ambele reprezentând simboluri ale trăiniciei și curajului cărora li se cuvin urări de viață lungă. Poate că o evocare sumară a rolului jucat de Casa Regală în istoria recentă a țării ar putea constitui un bun contrapunct la talazurile de propagandă și manipulare pe care, inevitabil, orice proces electoral prezidențial le aduce cu sine. Mai ales că, de aproape un sfert de secol de la căderea regimului comunist, tema monarhiei a fost una destul de sensibilă și de disputată. Întruchipând cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
G.I. Baklanov, Despre morți, numai bine..., București, 1964 (în colaborare cu Paul Verbițchi); Veress Zoltán, Doi cocoși aventuroși. Un berbec zevzec. Năzdrăvanul Martinică, București, 1965 (în colaborare cu Ion Acsan); Menelaos Ludemis, Cântece sugrumate, București, 1972 (în colaborare cu Dorina Talaz); V. I. Bâkov, Al cincilea ștreang, București, 1973 (în colaborare cu Rodica Șiperco); Nicolai Rubcov, Steaua câmpului, București, 1980; Serghei Esenin, Ceaslovul satelor, pref. trad., Cluj-Napoca, 1981; Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, București, 1993; Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc. Poetul are predilecție pentru zgomotele naturii, executate pe orge grave; torente: Urechea mea ascultă torentul ce plesnește, Talazul ce se sparge de malul său plângând... huiete ale apelor: Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărătate valuri, Când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
încet, Pari, sub povara de lumină, Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth. Poetul s-a ispitit să facă, după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond, făcîndu-și din câteva imagini: "mugurii", "mlaștina", "spinul", "călătorul", "scorbura", "frunza", "malul", cifruri cu corespondent în universal. UMORIȘTII Caragiale, Teleor, Bacalbașa creară o tradiție a umorului, ce îngădui lui D. Anghel și lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
turnul, dârz biserica-și ridică. Clopotul de seară-i paznic veșnic trist și veșnic treaz... O cireadă răzlețită la pășune pe izlaz Pare-un stol de paseri albe ce se lasă fără frică În furtuni, pe pieptul verde al înaltului talaz. Volumul care a consacrat pe Ion Pillat ca poet original și tradiționalist este Pe Argeș în sus, nu mult deosebit de celelalte dar mai condensat. În locul umbrelor secolului al XVIII-lea francez apar aici boierii autohtoni, Brătienii, romanticii noștri, bunicul iuncher
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceasta este așa de zdruncinată încât poate fi considerată pe cale de a se scufunda: rămâne încă epava susținută de umerii tăi". Fără îndoială, poetul se gândește la propria-i situație, comparată deja, tot de el, cu o navă săltată de talazurile mari, gata gata să se scufunde 387. Totuși, cuvintele merg dincolo de cazul particular al lui Ovidiu, pentru a îmbrățișa situația generală a imperiului. Se știe că nava era adesea interpretată de poeți (cf. Horațiu) ca simbol al Statului: "da, Paulus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tipicului, cu aplicații la Gogol și Petru Dumitru, autorul revine la ipostaza dintâi de „grădinar olandez” ce-și plivește, cu scop profilactic, grădina, adăugând listei inițiale alte „arme de luptă” cu Încărcătorul blocat, cum ar fi nuvelele semnate de Gh.Talaz, Al. Șahighian, Petru Vintila, schematice și insuficient ancorate În realitate: „În figura Domnișoarei Eleonora din Bijuterii de familie ale lui Petru Dumitriu, a existat de la Început un personaj cunoscut aievea, dar până la creierea eroinei nuvelei mai e un proces Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cel mai bun lucrător din fabrică; Întreabă de ce Matei Ion nu știe Încă să lucreze la strung; maistrul Își face autocritica și situația se schimbă. Dar tot ce ni se povestește e generalitate, mânuire de noțiuni. (Ă). Ceea ce spune dl. Talaz În Hai să ne Întovărășim pământul să-l muncim sau dl. Al. Șahighian În Un autor În căutarea unor personajii, poate fi foarte bine spus fără ajutorul literaturii. Rămâne atunci să se judece dacă e ceva nou și În ce măsură folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
324 Șincai, Gheorghe 235 Șipoteanu, Toma 50, 93 Șolohov, Mihail 88, 104, 123, 146, 185 Ștefan, Mihalache 217 Ștefanescu, Al. I. 93, 230, 233 Ștefanescu, Costin 51, 191 Ștefanescu, Mircea 26, 30 Ștefănescu-Priboi, Titus 334, 335 Șuluțiu, Octav 67 T Talaz, Gh. 78, 79 Talpă, Onca 221 Tănase, Ștefan 191, 270 Tăutu, Nicolae 30, 41, 44-49, 50, 60, 73, 211, 214, 276 Teodorescu, Virgil 211, 215 Tertulian, N. 97, 199, 200, 203, 350 Theodorescu, Cicerone 12, 30, 59, 123, 191, 193
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de amfiteatre înalte, poți zări ici-colo, în treacăt, din vreun unghi prielnic, cîte un profil de balenă decupat în crestele unduitoare. Dar trebuie să fii tu însuți un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la început. Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de stînjeni în fața vasului nostru, un cașalot uriaș se rostogolea prin apă ca o fregată răsturnată, iar spinarea-i lată, neagră și lucioasă ca a unui etiopian, strălucea aidoma unei oglinzi în razele soarelui. Legănîndu-se leneș în troaca dintre două talazuri și scuipîndu-și din cînd în cînd jetul aburos, cașalotul semăna c-un burjui pîntecos ce-și fumează pipa într-o după-amiază toridă. Numai că pipa asta, sărmană balenă, a fost cea din urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea în fața vasului, ea revenea, cu dibăcie, la poziția de mai înainte. între cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori și unor întreruperi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mayhew, care stătea la pupa ambarcațiunii. Vino la bord! Dar Gabriel sări în picioare, exclamînd: Ă Gîndește-te, gîndește-te la frigurile galbene i Ia seama la îngrozitoarea ciumă! Ă Gabriele, Gabriele! strigă căpitanul Mayhew, dacă nu... Dar în clipa aceea, un talaz înalt îi împinse ambarcațiunea înainte, cu un vuiet ce-i înghiți vorbele. Ă Ai zărit Balena Albă? întrebă Ahab, cînd ambarcațiunea se întoarse lîngă vas. Ă Gîndește-te, gîndește-te la baleniera ta, o să ți-o sfărîme și-o să ți-o scufunde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Or, nu e pentru nimeni lucru ușor să se cațere dintr-o ambarcațiune la bordul unui vas, în largul mării îdecît pentru niște oameni ca vînătorii de balene, care sînt deprinși să facă treaba asta aproape în fiecare oră), căci talazurile ridică ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii. Cum pe corabia străină nu exista, firește, ingeniosul dispozitiv inventat de Ahab, acesta se afla acum în situația penibilă a unui om
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea va fi vreodată din nou cotropită de ape, așa cum Olanda se lasă inundată pentru a-și stîrpi șobolanii - balena cea veșnică va supraviețui și, ridicîndu-se pe coama cea mai înaltă a talazurilor ecuatoriale, își va azvîrli spre ceruri jetul sfidător și înspumat. Capitolul CV PICIORUL LUI AHAB Felul precipitat în care căpitanul Ahab părăsise coloana Samuel Enderby din Londra, îi pricinuise unele mici neplăceri. Se aruncase cu atîta forță pe o banchetă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăsau apoi să plutească slobodă, spre arhipelagurile înstelate, căci oamenii aceia cred nu numai că stelele sînt niște insule, dar că înseși mările lor pașnice, nețărmurite, se contopesc, undeva, dincolo de zare, cu cerurile albastre, alcătuind astfel Calea Laptelui, cea cu talazuri albe. După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se ridice și să cadă valurile, într-o curgere veșnică: milioane de umbre învălmășite, de vise înecate, de reverii somnambulice, tot ceea ce numim suflet și viață, zace acolo, visînd, încă visînd, zbuciumîndu-se ca oamenii în paturile lor; veșnic mișcătoarele talazuri se rostogolesc astfel, tocmai din pricina neastîmpărului lor. Pentru orice mag cu firea călătoare și meditativă, acest senin Ocean Pacific devine - din clipa cînd l-a privit măcar o dată - marea lui adoptivă. Apele sale curg chiar în inima lumii, iar Oceanul Indian
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă a unei preerii nesfîrșite, deasupra căruia caii emigranților din Vest își arată doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate opri. Vezi, domnule Starbuck, un talaz își ia avînt de departe înainte de a sări! face ocolul lumii și p-ormă, hop! Pe cînd eu, n-am decît puntea asta ca să-mi iau avînt, înainte de a sări în întîmpinarea talazului. Dar nu face nimic, totu-i doar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o poate opri. Vezi, domnule Starbuck, un talaz își ia avînt de departe înainte de a sări! face ocolul lumii și p-ormă, hop! Pe cînd eu, n-am decît puntea asta ca să-mi iau avînt, înainte de a sări în întîmpinarea talazului. Dar nu face nimic, totu-i doar o glumă, vorba cîntecului de odinioară: Furtuna-i șugubeață, Iar balena-ți rîde-n față, Dînd din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]