2,444 matches
-
cu adevărat acum, în jungla supraviețuirii și a disperărilor. La Brașov a invitat regizorii mari, nume, regizorii de pe val, din mode, solicitînd trupa pe multe registre. Specatcolele puse în scenă de el la Brașov au, parcă, o melodie aparte, o tandrețe anume față de locul acela, față de înțelegerea responsabilității, față de actorii cu care călătorește, aproape constant, într-o ficțiune sau alta. Astă iarnă scriam despre un spectacol remarcabil, aproape nevăzut, lăsat deoparte din clasamente și nominalizări, din analize, deși se joacă în
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
vehiculat, de fiecare dată, cam aceleași nume. Eminescu, Bolintineanu, Arghezi, Barbu. Sigur că da. Trimiterile la ei sar în ochi. Cu atât mai mult cu cât unul dintre cânturi le redă, fiecăruia dintre ei, vocea, într-o pastișă de mare tandrețe. Prevalându-se de dimensiunile limitate ale paginii de revistă, criticii au luat, de obicei, caimacul. Dar sub acesta se află lucruri formidabile. Sunt pomeniți, explicit, și alți poeți. (Dacă nu mă înșel, cel mai tânăr dintre ei e Alexandru Mușina
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
regăsit, și între Moscova și București a început un roman epistolar. Anna îi scria lui Bălănică câteva scrisori pe săptămână povestindu-i cu amănunte din viața ei. Aproape zilnic soseau în intr. Staropimen scrisori de la el, pline de dragoste și tandrețe, încât ea nu le putea citi fără lacrimi. „Minunate, filozofice, profunde scrisori -, își amintea Anna. - Le citeam prima dată cu dicționarul, iar după zece citiri le știam pe dinafară.” Aceste scrisori au devenit pentru ea o trebuință, ca o înghițitură
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
un citat plastic, e doar o reconstrucție personală, la fel cum sunt și celelalte despre care am scris mai înainte, o reinterpretare a unei amprente culturale de care își amintește, dar pe care o tratează cu un soi de vagă tandrețe. Autoritatea pe care o imprimă personajelor feminine este una egoistă și temătoare, exact așa cum o spune în jurnal: „Nu mai sunt mentorul persoanei iubite, cred că nici nu mai sunt. Mă simt neînțeles în coordonatele majore ale personalității mele. Vorbesc
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
de celălalt, dragostea se destramă. Avem în acest mic episod un mise en abîme al relației dintre Francis și Marie pe de o parte, și Nicolas, pe de altă parte. Cât timp dragostea se comunică prin gesturi, prin expresii, prin tandrețe, prin culori, magia se păstrează. Ea dispare în momentul în care dragostea este comunicată direct, când devine un fapt și nu o posibilitate. Și aici, cei mai rafinați jucători, Francis și Marie, sunt cei care greșesc, cei care strică jocul
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
și iute de lumini: „Deal albăstrit de lună, de dor și de trecut.” (Închinare). Moșia înflorită pe o tragedie, păstrând în preajma casei, cu o speranță în care păgânii și creștinii se unesc, sufletul unei copile fără zile, are toane și tandreți omenești. Și, mai ales, o bătrânească, de invidiat, împăcare cu rostul: „Castanul între struguri și-a înțeles menirea:/ Ce-am căutat pe drumuri, găsește stând pe loc,/ Și, adâncind pământul aceluiași noroc,/ Cu zeci de ramuri ține în brațe fericirea
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
viață din studenția lor, de la Teatrul din Oradea, de la Craiova, Tîrgu Mureș, Ploiești, Galați, de la Teatrul Mic, Bulandra, Comedie. Părea că nu a rămas nimic nerostit, nimic nepomenit. Nici umbră de oboseală pe chipul lor, în amintiri, în emoție, în tandrețe, în umorul fiecăruia atît de diferit. M-am retras din conversație minute bune și am privit prietenia lor. Voltele pe care le făceau printre detalii, cuvinte, situații, spectacole, frînturi de text, de povești, printre ironii și bancuri, printre lacrimi printre
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
se pare la fel de halucinant ca și atunci!... De regulă, orice cetate își apără valoarea și condamnă mediocritatea. Sau așa ar trebui să fie. Condiția este, însă, una singură: să fii conștient de toate astea. Să iubești și să protejezi cu tandrețe și responsabilitate ce are miez de calitate. Prezența lui Purcărete la Iași a adus un fel de emoție și de poezie onirică fiecărei prezențe de pe scenă. Un fel de plutire prin realitatea profesiunii și prin ficțiunea personajelor de teatru. Elemente
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
al insulei și al mesajului tragic pe care nu-l poate transmite. Universul lui Golybin este alcătuit din cele două ființe pe care le iubește, pentru care pescuiește nu fără riscuri și care îi aduc în priviri o umbră de tandrețe, tandrețea aspră și intensă a unei sălbăticiuni. Regizorul urmărește tensiunea care se instalează între cel care nu știe și cel care știe, pentru care bucuriile celuilalt trăiesc în rama invizibilă și inconturnabilă a nenorocirii. Doar atunci când nu mai poate păstra
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
insulei și al mesajului tragic pe care nu-l poate transmite. Universul lui Golybin este alcătuit din cele două ființe pe care le iubește, pentru care pescuiește nu fără riscuri și care îi aduc în priviri o umbră de tandrețe, tandrețea aspră și intensă a unei sălbăticiuni. Regizorul urmărește tensiunea care se instalează între cel care nu știe și cel care știe, pentru care bucuriile celuilalt trăiesc în rama invizibilă și inconturnabilă a nenorocirii. Doar atunci când nu mai poate păstra secretul
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
spectacol profund, care forează în interiorul tainic și tăinuit al fiecăruia. Un spectacol care ne arată, secundă de secundă, ce este iubirea unui regizor față de actor și cum creatorul se inventează la tot pasul ca cei de pe scenă să-i simtă tandrețea și dăruirea. Iar ei, la rîndul lor, scot și ei, din orice cotlon, daruri. Despre care știu că există în ei sau despre care nu știu. Un spectacol ca acesta și ca altele cîteva despre care am scris aici în
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
a încheiat șirul de mătănii, și de aceea, cînd îl întîlnești, ai impresia că abia s-a oprit din plîns, sub imperiul unei acalmii efemere, pentru a se uita cu mirare la marginea unor lucruri pe care le contemplă cu tandrețe, din neputința de a se adapta ritmului lor. E o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
elogii lui Tudoran, explicând cu neprefăcut (?) patos Securității logica și chiar legitimitatea disidenței acestuia. Îl apăra, îl justifica, îl prețuia pe Tudoran în fraze pe care o lectură epurată de oricând plauzibilele circumspecții nu le poate socoti decât pline de tandrețe. Pe de altă parte, ar putea surprinde în aceste „anchete”, „discuții” sau ce vor fi fost tocmai excesul de colocvialitate, aerul de taifas, de vorbe spuse de Botez la o cafeluță cu o Securitate cam prea cordială și nițel masochistă
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
nu mi-a fost dată degeaba. Am cunoscut oameni formidabili cît alții în o mie de vieți. Am trăit zile și nopți și secunde și ani care au devenit, cu timpul, averea mea. Imensă! Tot mai des mă refugiez în tandrețea amintirilor, acel spațiu unic al intimității adevărate. Urîtul din jur, lipsit de orice teorie să-i spunem estetică, se cațără pe suflete, pe destine, împînzește realitatea și o domină. Sufocant. Din mai toate părțile ești atacat de cîte ceva infect
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
duc copiii bolnavi la spital, n-o lasă pe Ana la liceu, îi rup cărțile Tabitei ș.a. Dar naratoarea înviază și secvențele frumoase ale copilăriei, năzdrăvăniile de Nică humuleșteanul, momentele de acalmie ale taberelor belicoase, rarele gesturi de atenție și tandrețe, prețuind cât „o broșă de diamant”. Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului nu este însă doar o golgotă a mărturisirii, urcată pentru înțelegerea greșiților noștri, ci și o declarație emoționantă de dragoste: „Și-atunci ai vrea ca Dumnezeu să existe, și viața
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
decât sufletești.) Imaginația nu mai e orientată conflictual. Dimpotrivă. E lăsată să se ghideze după propriile ei reguli. Dinamismul îl dă, aici, dispoziția ludică a autorilor. Nu ca efect de stil, ci ca retrăire afectivă a unei vârste. De unde și tandrețea. Două exemple, numai. Caius Dobrescu publică o poveste pe care, spune el, a scris-o în 1987 pentru fiica lui cea mare. Ca și titlul (Cartea care mirosea urât), începutul e sugestiv: „Aceasta este o poveste despre o carte cu
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
sau, mai bine zis, dacă ne-am iubit vreodată. Eu cred că nu, dar cum poți ști, cum să distingi ceva în prăpastia întunecată a sentimentelor? Sunt zile, clipe în care am chef să o iubesc. Un neașteptat acces de tandrețe mă preface brusc într-un înger care urmează să aducă o veste Mariei. Dar Maria nu e. Nu o găsesc nicăieri. E ascunsă, adăpostită în vreun loc secret din casă. O caut și o strig, dar vocea mea nu ajunge
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
Pasajului sau mai degrabă rezemat, poate sprijininduse în baston. Ea, ezitantă, se va apropia de el cu pași șovăitori. Buzele lor abia dacă se vor atinge. Atingerea unui sărut fără atingere. Și lumea va clătina iarăși din cap. Să manifești tandrețe la vârsta asta nu se face. Cuibul de rândunele e gol. Rândunelele au zburat spre sud. Totuși cei doi, în caz că mai există, se iau de mână și trec prin Pasajul Generalilor. Pășesc în dragostea lor. Dar nu știe niciunul din
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
susrprins o imagine cutremurătoare, ce reprezintă un bărbat și o femeie care au murit îmbrățișați în urma prăbușirii unei clădiri în Savar, în apropiere de capitala Dhaka. Această imagine, deși este profund tulburătoare, este obsedant de frumoasă. O îmbrățișare în moarte, tandrețea sa se ridică deasupra ruinelor pentru a ne atinge acolo unde suntem cel mai vulnerabili", afirmă Shahidul Alam, un fotograf și scriitor din Bangladesh, scrie Mediafax. "Am fost întrebat de multe ori despre fotografia cuplului care se îmbrățișează după dezastru
Ultima îmbrățișare, o fotografie emoționantă de la tragedia din Bangladesh by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56253_a_57578]
-
gazului grizu în subterană. Nu am văzut o mai bună redare a relației dialectice din dragoste și ură. Cei doi soți cincuagenari împart ura și dragostea prin care sunt legați inoxidabil, fiecare grimasă, refuz, oțăreală este întoarsă pe dos în tandrețe după ce violența izbucnește ca un gheizer. Cei doi își reinstalează pacifist menajul în mijlocul resturilor unei butaforice catastrofe, jocul psihologic fiind surprins cu o maximă finețe și intuiție psihologică de către Olivia Căciulescu. Cronoscopul (2009) lui Andrew Legge este un minunat pseudodocumentar
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
documentar Dancing Dreams, făcut de Anne Linsel și Rainer Hoffmann, care scotea la iveală cum a reuși Pînă Bausch, prin asistentele sale Jo-Ann Endicott și Bénédict Billiet, dar și sub ochiul ei atent, să deschidă, prin dans, orizonturi de o tandrețe dezinhibata, dar lipsită de orice vulgaritate, în sufletele și trupurile a patruzeci de elevi din Wuppertal, care au intrat cu încetul în universul dansului ei, neștiut și nebănuit până atunci, cum nebănuite le erau și propriile lor resurse, descoperite apoi
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
face parte din existența ta așa cum rutina locuiește în alte ființe. Măcinați zile și nopți la rînd de șirul nesfîrșit al futilităților, osteniți, derutați, însingurați, pierdem esențialul. Amorțim. Atunci, dacă ai noroc, apare cineva dinafară care, cu multă grijă și tandrețe, îți ridică fața către lumea halucinantă din care ai alunecat puțin. Ce vreau să spun. Rănită, dezamăgită, poate, am uitat, uneori, să mă bucur. Rătăcind pe insula mea, am întîlnit un om care a poposit recent pe ea și m-
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen Negrici se poate deda voluptății de a spune ce crede cu adevărat despre începuturile literaturii române. Nu fără tandrețe stilistică sunt luate, astfel, peste picior încercările boierilor stihuitori de secol XIX: „Dramatismul spovedaniei e sabotat de senzația de miorlăială de primăvară pe care o induce fonetismul textului caracterizat prin monoftongări și frecvente închideri de vocale. Chiar dacă pare dăruită ochilor
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
am gândit, citind în sinea mea dintr-o poezie a bătrânului poet, acele lucruri vechi și triste mai rătăcesc probabil undeva, în lume”, vezi poemul „Soarele de după-amiază”, până la una din descrierile Alexandriei: „Auzind- o cum rostește versurile, atingând cu tandrețe fiecare silabă a grecului visător și ironic, am mai simțit o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul lui aluvial, de șes, și miresmele lui sleite -“. (Ibidem, p. 21) Unul dintre personaje, cuprins la un moment dat de un „sentiment
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
le-au încâlcit zețarii, sensuri să curme. Strânge-ți aripile, îngerul meu înalt. Chimonou Respirul evantaiului și flori, în cer de chihlimbar - luna-i îngustă... Căscând a somn, tu mă întrebi cum s-ar traduce happiness* în rusă. În nourași - tandrețea crizantemei și pentru-amici cu visul mă luai că semiluna-i în topirea ei felie de lămâie în pahar cu ceai. *Happiness (engl.) - fericire. Dostoievski Trăind în lume, ca în iad, monstruos, spasmodic-luminos, în agonia-i de proroc nomad el veacul
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]