838 matches
-
mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna... Să punem un semn de primăvară-n gând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
adevărat actor. Promit că azi e ultimul meu cuvânt: adio! La sinceritate, vei rămâne-n veci, dator . Un vis neîmplinit Îmi amintesc tinerețea mea cu ceaiuri dansante, cu muzică beton pe discuri de vinil de se încingea acul pick-up-ului; dansam tangou, rock, lambada, ah, și ce formații, ce cântăreți; unul si unul! Când dansam după Boney M era nebunie, toți băieții voiau să-l imite pe Alfonso Farrell, la melodia „Rasputin”. Eu mi-l imaginam cu barbă, ochi ageri, dansând cu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-i vine să creadă ce aude. Băi, eu vorbesc de mîndria națională și voi mă luați cu țigările? Dăunează! E drept că merge șprițul ca uns cu mahoarca lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu ne-am lăsat... Suuuuunt vânzătoare de plăceeeeeri, În taina unei seeeeeri Îți dau tot ce Îmi ceeeeeeeriiii, da` suflet n-am de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu ne-am lăsat... Suuuuunt vânzătoare de plăceeeeeri, În taina unei seeeeeri Îți dau tot ce Îmi ceeeeeeeriiii, da` suflet n-am de undeeeee, că mi l-am pierduuuut... Ba pe-a Mesii, Gore, bine-ai mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
altera complet vocea. La rândul lor, plăcile "Pathe", chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla "His Master's Voice", erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrîneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tangourile 312 lui Cristian Vasile sânt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încît eu, cel puțin, le-am iubit de la prima ascultare. Puțini mai știu că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de profeți apocaliptici, de la Spengler la Evola, alteori traduse în istoria factuală prin catastrofale exerciții ale Apocalipsei, în care s-au surpat milioane de vieți, de lumi și de idei, universul se încăpățânează să existe (în ciuda lui Marx), într-un tangou fără pauză cu miturile pe care le susține (ori mai degrabă care îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai puteau fi ținute în frâu, iar fiecare secție își avea propria casă de pariuri. Dyer și Morrie Ryskind de la ziarul Mirror întrețineau toată nebunia cu articolele lor, iar un disc-jockey de la postul de radio KMPC compuse un cântecel intitulat Tangoul Foc și Gheață. Acompaniată de o formație de jazz, o soprană senzuală susura: „Focul și Gheața nu sunt doar sare și piper,/ Două sute de kile puse la bătaie nu-s lucru lejer./ Dar domnul Foc mă-nfierbântă, iar domnul Gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arbitrului să treacă într-un colț neutru, iar microfonul de ring coborât de pe o grindă de lângă reflectoarele din tavan. Lennon îl apucă și strigă peste vuietul mulțimii: — Doamnelor și domnilor, polițiști și suporteri ai elitei L.A.-ului, a sosit momentul tangoului cu Foc și Gheață! Mulțimea era în delir: ovaționa și tropăia. Lennon așteptă până când vuietul se transformă într-un murmur, apoi intonă: — În seara aceasta vom asista la zece runde de box de categoria grea. În colțul alb, în șort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
va termina războiul. În pudra de talc răspîndită pe podea În jurul lui putea vedea urmele tălpilor mamei sale. Străbătuse camera dintr-o parte În alta, Împinsă de un partener foarte agitat, poate unul dintre ofițerii japonezi pe care Îi Învăța tangoul. Jim Încercă și el pașii de dans, care păreau cu mult mai violenți decît orice tango pe care-l văzuse vreodată și pînă la urmă reuși să cadă și să se taie la mînă În oglinda spartă. În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asigura că încă îl mai avea, îmi zâmbea ușor, la fel de ușor ca bănuțul pe care îl aveam în buzunar de fiecare dată când treceam prin hol. Îi zâmbeam și eu, dar nu mă opream niciodată. Sau să îți povestesc despre tangoul de la Marseilles, doctore? Cum aș putea să descriu acel dans trist al disperării cuiva ca dumneata, care are peretele plin cu certificate ce te transformă într-un stâlp de primă mână al societății? Chiar dacă ai fi văzut dansul, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
punct. Greensboro. Cleveland. Detroit. Apoi unul dintre ei lua funda roșie sau albă sau albastră atașată punctului între degetul mare și arătător și o ducea până la una dintre imaginile corespunzătoare prinse de perete de jur împrejurul hărții. Atunci începea cearta. Ca toate tangourile, cel pe care îl dansau în holul de la Marseilles era încărcat de pasiune. — Aduce prea mult a Lodz. —Ce tot spui acolo, nu seamănă deloc cu Lodz. E prea multă zăpadă. O să murim de frig. —Uită-te la palmierii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de rău, iar o femeie care nu părăsise niciodată sătucul ei din România îl credea în sfârșit pe asistentul social care îi promitea că nu erau indieni la Indianapolis. Am știut că trebuie să scap de acolo, și nu prin tangou. Am găsit o cameră, i-am zis doctorului. Toți spuseseră că era imposibil. Nu auzisem că era criză de locuințe? Prin toată țara, oamenii locuiau în barăci vechi de armată, în mașini sau pe verandele altor oameni. Un cuplu găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau unii cu alții și unii împotriva altora, am învățat, condus de mirese însingurate de soldați, dansul renan, foxtrotul, valsul englez; până și tangoul l-am deprins devreme și din cauza asta eram considerat în curând pe ringurile de dans de după război un partener dorit. Acum însă urmam ritmurile unui band de dixieland, care, între Shoeshineboy, Tiger Rag și Hebabariba, cânta la cerere chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
l-am deprins devreme și din cauza asta eram considerat în curând pe ringurile de dans de după război un partener dorit. Acum însă urmam ritmurile unui band de dixieland, care, între Shoeshineboy, Tiger Rag și Hebabariba, cânta la cerere chiar și tangouri. Săli de dans se găseau peste tot, în pivnițele din orașul vechi, în Gerresheim și în apropiatul Grafenberg, o suburbie în a cărei pădure învecinată nu doar spitalul și sanatoriul aveau să-și facă un nume datorită pacientului lor avid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut și s-a bărbierit pe Îndelete, fluierând tangoul Cartea de joc marcată. Zece minute mai târziu, era În stradă, purtând costumul maron, ale cărui ultime două rate Încă le datora Marii Croitorii Engleze Rabuffi. S-a dus până În colțul străzii; necunoscutul s-a arătat brusc interesat de tragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cangallo 3400, colțișoru porteño care dă pitorește cu bidineaua În poza metropolei. Da io n-am sălaș dă plăcere acolo În mahala, și când ți-a fi lumea mai cu vino-ncoa cânt polca celui care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni Începând de la 0,60 pesos și pă loc simțesc că ogeacu ie râie coaptă. Pă bune vă rog pă matale să nu luați năzărirea dă veritabilă, don Isidro. Cum te văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar baronu cobora mereu la cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns. Burdihanu nost, obișnuit cu grătare și buseca, nu face față la atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
histórica (Istorie politică și politică istorică, 1971). Gardés Gardel, Carlos. Cântăreț și actor argentinian (1890-1935) de origine franceză. În 1928, cu 70.000 de discuri vândute În trei luni, a fost recunoscut drept cel mai bun interpret din lume al tangoului argentinian, istoria acestuia Împărțindu-se În două etape: Înainte și după el. Moare În plină glorie, Într-un accident de avion. A cântat tangouri celebre (Caminito, Por una cabeza, Yira) și a fost interpretul propriilor sale tangouri (Arrabal amargo, Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
discuri vândute În trei luni, a fost recunoscut drept cel mai bun interpret din lume al tangoului argentinian, istoria acestuia Împărțindu-se În două etape: Înainte și după el. Moare În plină glorie, Într-un accident de avion. A cântat tangouri celebre (Caminito, Por una cabeza, Yira) și a fost interpretul propriilor sale tangouri (Arrabal amargo, Mi Buenos Aires querido, Melodía de arrabal, Sus ojos se cerraron, Volver), dintre care multe sunt faimoase și astăzi. Cele mai cunoscute filme ale sale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din lume al tangoului argentinian, istoria acestuia Împărțindu-se În două etape: Înainte și după el. Moare În plină glorie, Într-un accident de avion. A cântat tangouri celebre (Caminito, Por una cabeza, Yira) și a fost interpretul propriilor sale tangouri (Arrabal amargo, Mi Buenos Aires querido, Melodía de arrabal, Sus ojos se cerraron, Volver), dintre care multe sunt faimoase și astăzi. Cele mai cunoscute filme ale sale sunt: Flor de durazno (1917), Luces de Buenos Aires (1931), Cuesta abajo (1934) și Tango
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi“. După George Astaloș, argoul nu este nici limbaj secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de orice conținut. Iar metrajul durează aproximativ trei ore ce poartă pe cadran lipsa penală de imaginație a regizorului, plus o morală de azil, neconținînd decît o singură scenă memorabilă, situată chiar În centrul geometric al filmului, e vorba de tangoul pe care-l dansează militarul pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai poate miza pe chipul său emblemă a anilor ’70, pe farmecul și aerul acela imobil disperat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unghiilor pornind de la baza lor, simbol care, prin simplul fapt că ni se arată, se așteaptă sociologic să cădem În transă, neavînd, filmul ca și analistul, nici măcar o replică, nici o singură scenă de efect - cum era-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]